Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2187/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2187/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1005/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2187/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu cu sediul în Sibiu Calea Dumbrăvii, nr. 17 împotriva sentinței pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu cu nr. 517/CA/16.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă și că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței de a soluționa prezenta cauză, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, pe care o reține spre soluționare și, având în vedere actele aflate la dosar și cererea de judecare în lipsa părților, o lasă în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu la 07.03.2014, reclamanta O. G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu restituirea taxei de emisii poluante în sumă de 6013 lei și plata dobânzii legale, calculată de la data plății 28.12.2012 până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Autoturismul de ocazie a fost achiziționat și înmatriculat pentru prima dată în spațiul UE, iar pentru înmatricularea în România a fost percepută taxa în temeiul dispozițiilor Legii 9/2012. Actul normativ suspendat prin OUG 1/2012 contravine dreptului obiectiv comunitar, potrivit căruia niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate, taxa nefiind încasată la reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate în circulație aflate pe piața internă.
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.517/CA/2015 a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și A.F.M. și a dispus restituirea sumei de 6013 lei, încasată cu titlu de taxă emisii poluante, precum și dobânda legală calculată de la data plății, 28.12.2012 și până la data restituirii efective a sumei datorată, cu cheltuieli de judecată de 300 lei. Instanța a reținut că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat comunitar, dar pentru prima înmatriculare în România, s-a solicitat plata taxei conform dispozițiilor Legii 9/2012. Legea în forma în vigoare în cursul anului 2012 contravine normelor dreptului obiectiv comunitar, art. 90 din Tratatul Comunităților Europene, devenit art. 110 din TFUE, taxa instituită prin acest act normativ fiind percepută la prima înmatriculare în România a autoturismelor de ocazie de proveniență comunitară, iar cele de pe piața internă nu sunt supuse taxării.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, iar în subsidiar, obligarea doar a Administrația F. pentru Mediu București la restituirea taxei pentru emisii poluante.
Recurenta consideră, în esență, că hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 al. 1 pct. 8 cod de procedură civilă.
Pârâta susține, în esență, că taxa nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu, că taxele încasate au fost virate la Administrația F. pentru Mediu București care este obligată la restituire și că nu trebuiau acordate decât cheltuielile care au fost real făcute într-un cuantum rezonabil. Raportat la complexitatea cauzei, recurenta apreciază că se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 483, 488pct. 8 și următoarele cod de procedură civilă, art. 1 și următoarele Legea 554/2004, Legea 9/2012, HG 9/2012.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a fost formulat în termenul legal prevăzut de art. 20 Legea 554/2004.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod temeinic și legal a aplicat prioritar dreptul comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național incompatibil cu dreptul comunitar, potrivit art. 148 din Constituție.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia CJCE autovehiculele de pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul articolului 110 din TFUE, iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat, trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule fiind într-un raport de concurență. Actul normativ de reglementare a taxei,cu modificările ulterioare, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei pe poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca ordonanța să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismele înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
În același sens s-a pronunțat CJCE în cauza I. N. vs. DGFP Gorj, AFP Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, ca urmare unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, privind conformitatea taxei pe poluare cu dreptul european, în discuție fiind variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.
Taxa pe poluare este incompatibilă cu art. 110 TFUE, fiind consacrata discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România. Față de dispozițiile art. 148 din Constituție, urmează a înlătura de la aplicare dispozițiile OUG nr. 50/2008 și a da eficiență dreptul comunitar, art. 110 din TFUE, si jurisprudenței comunitare în materie .
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012 că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
Însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012.
Față de aceasta, prevederile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule devin discriminatorii, discriminare ce rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012. Efectul suspendării acestor prevederi legale nu face altceva decât să mențină discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxa la reînmatriculare.
Prin urmare, având în vedere că noua versiune a taxei de poluare - prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituită prin OUG nr. 1/2012 - este echivalentă cu OUG 50/2008, se ajunge din nou în situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
În acest sens s-a pronunțat și CJUE, prin ordonanța din 03.02.2014, în cauzele reunite C-214/13 și C97/13 (C. și C.), apreciind pozitivă diferența între Legea 9/2012 și OUG 50/2008 (pct. 30) dar constatând că OUG 1/2012 a privat art. 4 al. 2 de efectele sale până la 01.01.2013 rezultând un regim de impozitare asemenea celui instituit de OUG 50/2008 cu efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală (pct. 31).
Dispune ordonanța că art. „110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stata membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa percepută de autoritatea fiscala este nelegală, urmând a fi supusa repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Dobânda legală aferentă va fi calculată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii integrale a taxei, având în vedere Hotărârea CJUE pronunțată in cauza C565/11 I. M. din 18 04 2013 .
Cu privire la apărarea recurentului care solicită obligarea numai a pârâtei AFM București la plată urmare virării sumelor de bani încasate către această instituție, apreciind așadar că nu este persoana chemată să răspundă pretențiilor reclamantului, Curtea de Apel constată că față de dispozițiile Legii 9/2012 coroborate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 92/2003 R, acest pârât este subiect al raportului juridic fiscal, organul fiscal care calculează și încasează taxa de poluare și, în temeiul acestor dispoziții legale, a acționat în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Prin urmare, obligația de restituire revine acesteia în temeiul dispozițiilor legale indicate, fiind justificată calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește cererea de apreciere a cheltuielilor de judecată prin prisma dispozițiilor art.451 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că valoarea cheltuielilor de judecată reprezintă taxele judiciare de timbru și onorariul avocațial și că aceste cheltuieli sunt și rezonabile și real efectuate în accepțiunea legii.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art. 496 codul de procedură civilă va respinge recursul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu cu sediul în Sibiu Calea Dumbrăvii, nr. 17 împotriva sentinței pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu cu nr. 517/CA/16.03.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. D.Ș. 02.07.2015 2 ex
J. fond D. Șomandră
| ← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2451/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
