Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 367/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2208/107/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 367/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr.1503/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarului ales al intimatului reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă etapa procedurii prealabile; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu, dat fiind lipsa calității de parte a acesteia la instanța de fond.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare pe ambele recursuri.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința administrativă nr.1503/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. M. A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Administrația F. pentru Mediu și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală calculată conform C.Pr. Fiscală aferentă sumei de 2891 lei, pentru perioada cuprinsă de la data plății taxei de poluare – 10.06.2009 și până la data formulării cererii de restituire a sumei – 16.10.2011 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 518 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii formulează recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând a se dispune casarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale apreciind că se impune plata dobânzii de la data plății și nu de la data cererii de restituire, întrucât legislația internă e conformă dreptului comunitar. Se arată că reclamantul a obținut restituirea taxei precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art. 70 al. 1 Cod pr. fisc. organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății.
Se critică și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la fond, se apreciază că instanța a aplicat greșit criteriile legale reglementate de art.451 alin.3 C.pr. civ.
Din oficiu Curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu .
Analizând această excepție Curtea observă că D.G.F.P. a județului A., al cărei succesor în drepturi este Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., nu a avut calitatea de parte în proces la instanța de fond, reclamantul limitând cadrul procesual la chemarea în judecată a pârâtelor AJFP A. și A.F.M. București.
În atare situație Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. nu poate avea calitate de recurentă, părțile în recurs fiind limitate la cele de la judecata în fond.
Pentru aceste motive excepția inadmisibilității recursului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. în nume propriu este întemeiată, astfel că urmare a admiterii acesteia, recursul ei va fi respins în consecință.
Recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. în numele și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în dosar nr._/107/2011 reclamantul în contradictoriu cu pârâtele AFP A. I., în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Administrația F. Pentru Mediu a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata taxei de poluare și a dobânzii fiscale (calculată conform prevederilor Codului de Procedură Fiscală) aferente sumei de 2891 lei, pentru perioada cuprinsă de la data cererii de restituire a taxei de poluare și până la data restituirii efective a sumei.
Prin sentința nr.947/C./2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._/107/2011 al Tribunalului A., s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu taxă de poluare, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire si până la data plății efective.
Este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată in afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În ce privește scadența dobânzii Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, ZuckerfabrikJülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei de poluare, duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.
În ce privește motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de cheltuielile judecată acordate la fond se apreciază că instanța a aplicat corect criteriile legale reglementate de art.451 alin.3 C.pr. civ., onorariul de avocat fiind de 350 lei, iar pretențiile calculate de reclamant în vederea timbrajului sunt de 1687 lei, onorariul fiind proporțional complexității și valorii pricinii .
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea a fost corect admisă, nefiind incidente prevederile art.488 pct.8 C. pr.civ ..
Față de cele ce preced potrivit art. 496 și 498 Cod pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Întrucât prin soluția preconizată a se da recursului se face dovada deplină a culpei procesuale a pârâtului recurent, Curtea, în temeiul art. 451 C.p.civ., îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în recurs, constând în onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar în sumă de 240 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr.1503/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurentele să plătească intimatului reclamant 240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. F.M.
Tehnored. H.A./5 ex./29.01.2015
Jud. Fond A.C.P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 365/2015.... → |
|---|
