Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1864/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1864/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 547/107/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR.1864/2015
Ședința publică din data de 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul – pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I. împotriva Sentinței administrative nr.177/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului – pârât I.P.J.A.-c.j.M. I. M., lipsă fiind intimatul-reclamant T. I. și mandatara acestuia-av.S. S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost motivat și timbrat corespunzător; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurentul-pârât I.P.J.A. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia.
Reprezentantul recurentului – pârât I.P.J.A.-c.j.M. I. M. depune în scris la dosar, punctul de vedere al șefului serviciului rutier pe raza căruia a fost săvârșită fapta de către intimatul-reclamant T. I. și pentru care a I.P.J. A. a emis Dispoziția nr._/06.02.2015 prin care i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 16.02.2015 (f.26-27). Învederează faptul că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curteadeclară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în acordă cuvântul îndezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentului – pârât I.P.J.A.-c.j.M. I. M., solicită ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în contencios formulată de reclamantul T. I., având în vedere motivele invocate prin recursul formulat, motive pe care le susține și oral. Se impune a se avea în vedere că acțiunea formulată de reclamantul T. I. este neîntemeiată raportat la starea de fapt și prevederile legale incidente, față de împrejurarea că intimatul-reclamant T. I. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat în circulație, prev. de art.334 alin.1 din Codul penal. În dosarul penal nr.4449/P/2014, a fost emisă Ordonanța de renunțare la urmărirea penală, iar șeful serviciului Rutier a emis Dispoziția nr._/06.02.2015 prin care intimatul-reclamant T. I. i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 16.02.2015. Astfel, se impune a se avea în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
NOTĂ: După dezbaterea cauzei, prin Serviciul registratură al instanței, intimatul-reclamant T. I., prin av. Ș. C., a depus în scris la dosar întâmpinare (f.28), dovada cuantumului onorariului de avocat (f.29) și delegație de substituire(f.30-31).
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința administrativă nr.177/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ , a fost admisă cererea formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. și, în consecință s-a dispus suspendarea executării Dispoziției nr._ din 06.02.2015 emisă de I. A. până la soluționarea acțiunii în fond, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în contencios formulate de reclamant.
În expunerea motivelor, recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A. susține că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Se susține că articolul 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 actualizată, prevede că ”Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune... pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei; dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. ”
Se apreciază că este incidentă prima situație premisă, prevăzută de art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că fapta reclamantului a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.
De asemenea sunt îndeplinite și cele două condiții, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că procurorul a dispus renunțarea la urmărirea penală și că pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
Nu sunt de acord cu soluția instanței de fond, care motivează că "nu se confirmă poziția pârâtului sub aspectul interpretării dispozițiilor art. 103 alin. 1 lit. c din O.UG. nr. 195/2002 în sensul aplicării automate a măsurii suspendării și în situația renunțării la urmărirea penală, întrucât textul vizează exclusiv clasarea sau renunțarea la urmărirea penală în cazul accidentului de circulație din care rezultă decesul sau vătămarea corporală a unei persoane, aspecte neincidente în speță. ”
Apreciază că in cazul de fată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite cumulative cele două condiții cerute de lege ” în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. ”
In ce privește condiția cazului bine justificat, in cauza nu s-a făcut dovada existentei unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției cu privire la existenta unei pagube iminente, astfel cum e definita de lege.
Intimatul T. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat să fie respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr. 177/CA/2015 a Tribunalului A..
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din codul de procedură civilă 2010 casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a înțeles să invoce motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu privire la dispozițiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea 554/2004 și art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța de contencios administrativ, poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, potrivit art. 15 rap. la art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004, text conform căruia:
ș) paguba iminentă - prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă in privința legalității actului administrativ;
Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
În ce privește cazul bine justificat trebuie reținut că, instanța de fond a apreciat în mod corect că această condiție este îndeplinită pornind de la ipoteza avută în vedere de prevederile art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Critica recurentului vizează greșita interpretare a prevederilor art. 103 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit acestui text:
”Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:
c.) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. ”
Interpretarea acestui text relevă două situații premise, alternative:
1.)când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice;
2.) cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane
Pornind de la aceste situații, pentru aplicarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce autovehicule este necesar a fi îndeplinite două condiții cumulative:
a.) instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei;
b.) pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
În speță, deși reclamantul se încadrează în prima situație premisă, fapta sa a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, în cazul său nu este îndeplinită decât una din cele două condiții cumulative, respectiv cea de la lit. a), procurorul a dispus renunțarea la urmărirea penală.
Recurenta, deși susține contrariul, în sensul că, pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu a indicat textul care ar fi incident speței, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din OUG 195/2002 o asemenea ipoteză nu se regăsește.
În atare situație, lipsa celei de-a doua condiții este de natură sa creeze o indoială serioasă in privința legalității actului administrativ, cerința cazului bine justificat fiind corect reținută de instanța de fond, chiar dacă motivația este diferită.
În ce privește existenta unei pagube iminente, curtea reține că și această condiție este îndeplinită, fiind în mod judicios argumentată de către judecătorul fondului. Astfel, în condițiile în care, din probele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul are domiciliul in . desfășoară activitatea la UZINA MECANICĂ CUGIR SA, cu sediul in Cugir, ., nr. 1, jud. A., astfel ca deplasarea zilnica a acestuia la locul de munca, cu autoturismul, este absolut indispensabilă câștigării existentei rezultă în mod evident că măsura atacată este de natură a avea efecte directe, pecuniare asupra desfășurării raportului de muncă.
Reținând că dispozițiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea 554/2004 și art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 au fost corect interpretate, curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu este incident și ca atare, recursul declarat urmează a fi respins potrivit art. 496 alin. 1 din același act normativ.
Cheltuielile de judecată nu au fost solicitate de intimat în condițiile art. din Noul Cod de Procedură Civilă astfel că ele nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentinței nr. 177/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. O. M. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.L.I.G./05.06.2015
A.M.M./ 05.06.2015
Jud. fond. Ș. F.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2440/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1635/2015.... → |
|---|
