Acţiune în constatare. Decizia nr. 4605/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4605/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 9064/260/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4605/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.-judecător
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier M. A.
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. T. G. S.R.L R. împotriva sentinței civile nr. 364 din data de 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimații L. T. S. Haret Moinești și P. M. Moinești, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. G. și avocat R. C. pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic E. A. pentru intimata-reclamantă P. M. Moinești și consilier juridic B. L., cu delegație de reprezentare pentru intimatul L. T. S. Haret Moinești (fost Centrul Bugetar nr. 42 Moinești).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile reprezentate în instanță nu mai au cereri de formulat și înscrisuri de depus.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și înscrisuri de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat R. C. pentru recurentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului și a se constata că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acțiunea promovată împotriva intimatei-pârâte L. T. S. Haret Moinești (fost Centrul Bugetar nr. 42 Moinești). S.C. T. G. S.R.L. a invocat două excepții care au fost greșit soluționate de instanța de fond. Astfel, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Moinești; or, în temeiul Legii 215/2001, doar unitățile administrativ teritoriale au calitate procesuală și personalitate juridică, în acest sens invocând o decizie a Î.C.C.J. P. a fost trecută în mod greșit ca parte în contract. Față de prevederile legale, respectiv Legea 215/2001, solicită a se constata că intimata P. municipiului Moinești nu are calitate procesuală și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. În ce privește cea de-a doua excepție invocată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Bugetar nr. 42 Moinești solicită a se constata că instanța de fond, deși în considerentele hotărârii a consemnat acest aspect, în dispozitivul hotărârii a omis să se pronunțe cu privire la această parte. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat C. G. având cuvântul pentru aceeași recurentă, S.C. T. G. S.R.L., solicită admiterea recursului pentru motive de fond. Intimata-reclamantă a solicitat instanței de fond să se constate rezilierea contractului de concesiune susținând, în fața instanței de fond, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale motiv pentru care s-a procedat la sistarea furnizării agentului termic. Potrivit art. 9 din contractul încheiat, pentru întârzierea la plata facturilor, este prevăzut acest drept al pârâtei de a sista furnizarea. Prin adresele înaintate s-a solicitat achitarea facturilor restante astfel că, după achitarea debitelor, s-a reluat furnizarea agentului termic. Reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată și pe calea ordonanței președințiale, pe rolul Judecătoriei R., la care, după achitrea debitului și reluarea furnizării agentului termic, a renunțat la judecată. Analizând obligațiile contractuale urmează a se constata că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut. Pe cale de consecință, în termeiul prevederilor art. 312 coroborat cu art. 304 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentantul intimatei-reclamante P. M. Moinești, consilier juridic A. E. formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și neîntemeiat pentru motivele expuse prin întâmpinare susținute și de concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentantul intimatului L. T. S. Haret solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 364 din 6.02.2013 Tribunalul Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanta P. M. Moinești în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar nr. Moinești și S.C. T. G. S.R.L. R. și, în consecință, a constatat reziliat contractul de concesiune nr. 9935/20.06.2006 a fost încheiat între P. mun. Moinești, în calitate de concedent și S.C. T. G. S.R.L. în calitate de concesionar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contractul de concesiune nr. 9935/20.06.2006 a fost încheiat între P. mun. Moinești, în calitate de concedent și S.C. T. G. S.R.L. în calitate de concesionar. Obiectul contractului de concesiune, conform pct. 2 art. 1. în constituie producerea și furnizarea agentului termic în spațiile aflate în administrarea directă a Primăriei mun. Moinești, respectiv Grădinița „Cheița de aur”, Școala generală nr. 4, L. „S. Haret”, Școala generală „Ș. L.”, Școala generală „G. E.”, Grădinița „I. C.” și Grădinița „Ghiocelul”.
În drept, un prim aspect este cel al temeiului de drept invocat de reclamantă, dispozițiile art. 1270, art. 1549, art. 1550, art. 1521, art. 1552, art. 1554, art. 1522 din Noul Cod Civil. Astfel, art. 6 NCC conține anumite dispoziții privind aplicarea în timp a legii civile. Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de valabilitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic. Această regulă se desprinde atât di dispozițiile art. 6 al. 2 și 3 din NCC (reluate în art. 3 și art. 4 din Legea 71/2011) cât și din art. 102 al. 1 din Legea 72/2011. Prin urmare, contractul ce concesiune fiind încheiat în anul 2005, aplicabil este Codul civil din 1864.
Potrivit art. 969 Cod civil, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
În baza contractului de concesiune nr. 9935/20.06.2005 i s-au pus pârâtei la dispoziție spațiile necesare amplasării centralelor termice. Pârâta a instalat centralele termice, iar pentru contravaloarea agentului termic a încheiat contracte cu unitățile beneficiare, enumerate mai sus. Pârâta emitea facturi către beneficiari în baza contractului de concesiune; sumele însă erau prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli prezentat către aprobare Consiliului Local Moinești.
Între părți contractul s-a desfășurat în mod defectuos în sensul că litigiile dintre părți au apărut de la interpretarea dispozițiilor art. 9 din contract care prevedeau modalitate de facturare și prețul g/cal. În urma auditului financiar efectuat la unitatea administrativ-teritorială Moinești s-a constatat că P. Moinești a achitat nejustificat o sumă totală de 191.105,22 lei.
Din precizările depuse de reclamantă, rezultă că pârâta a întrerupt furnizarea căldurii în unitățile școlare motivat de faptul că nu s-a achitat contravaloarea facturilor restante. Față de acestea, reclamanta a procedat la rezilierea contractului având în vedere că dispozițiile art. 6 din contract.
Astfel, se rețin dispozițiile potrivit art. 6 al. 8 din contractul de concesiune, perioada de funcționare pentru producere agent termic-conform graficului anual, 15.X-15.IV stabilită prin anexa I al contract.
Din adresa nr. 52/17.10.2011 emisă de pârâtă, aceasta a sistat furnizarea căldurii în grădinițe și școli în perioada octombrie 2011. Urmare a acestui fapt, reclamanta a introdus acțiune în instanța, pentru ca, pe calea ordonanței președințiale pârâta să fie obligată să asigure continuitatea prestării serviciului.
De altfel, ambele părți au recunoscut în instanță că în luna octombrie 2011 s-a sistat livrarea căldurii către pârâtă.
În ceea ce privește situația plății facturilor și modul de calcul a gcal, se reține că părțile au un alt dosar pe rolul Tribunalului Bacău.
Raportat la dispozițiile art. 969 cod civil și art. 6 al. 8 din contractul de concesiune nr. 9935/20.06.2005 se constată că cererea este fondată, astfel încât va constata reziliat contractul.
Împotriva hotărârii tribunalului, în termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta S.C. T. G. S.R.L. R. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a invocat următoarele:
1. Lipsa calității procesual active a Primăriei M. Moinești având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 215/2006 și faptul că tribunalul a fost învestit cu o acțiune având ca obiect constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 9935/2005 încheiat între P. municipiului Moinești și S.C. T. G. S.R.L. R..
Totodată, nici Centrul bugetar nr. 42 Moinești nu poate avea calitate procesuală pasivă dat fiind principiul relativității efectelor contractului și faptul că această parte nu este semnatară a contractului de concesiune.
2. Tribunalul a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 969 și art. 970 din Codul civil.
În esență, tribunalul și-a motivat hotărârea pe dispozițiile art. 969 din Codul civil și art. 6 și 8 din contractul de concesiune.
Motivul real al refuzului său de furnizare a agentului termic îl reprezintă neplata de către reclamantă a facturilor, iar aceasta a invocat existența unui audit financiar intern în urma căruia s-a constatat plata nejustificată a sumei totale de 191.105,22 lei. Cercetând superficial aceste susțineri, tribunalul a subscris opiniei intimatei, motivarea pro causa a instanței coroborându-se cu interpretarea eronată a art. 9 din contractul de concesiune și a concluziilor auditului financiar.
Argumentele instanței referitoare la încălcarea art. 969 din Codul civil sunt eronate. A respectat întocmai, conform acestor dispoziții, toate obligațiile contractuale până când, la data de 17.10.2011, reclamanta, în mod unilateral, a dispus încetarea contractului de concesiune.
S-au invocat dispozițiile art. 8 lit. d) din contractul de concesiune. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că se poate rezilia contractul în situația în care concesionarul nu și-ar fi executat obligațiile, punându-se, problema culpei acesteia.
În legătură cu interpretarea art. 9 din contractul de concesiune, și-a respectat cu bună-credință obligațiile contractuale în ceea ce privește modalitatea de modificare a prețului agentului termic. Practic, era imposibil ca prețurile înscrise în contractul semnat în 2005 să fie menținute. Reclamanta și instanța au interpretat mecanic prima parte a art. 9 din contract, făcând abstracție de prevederea privind dreptul concesionarului de a modifica prețurile „proporțional cu ponderile prețurilor de furnizori și Guvernul României”.
Ulterior notificării prin care i s-a adus la cunoștință încetarea contractului de concesiune, după 10 luni, la data de 23.08.2012, prin Dispoziția nr. 1017, Primarul municipiului Moinești a stabilit data limită de 28.08.2012 până la care trebuia să elibereze spațiile folosite de utilajele sale. Prin această măsură abuzivă s-a reziliat, în fapt și în drept, în mod unilateral, contractul de concesiune. Ulterior, s-a procedat la debranșarea utilajelor de la alimentarea cu gaz, energie și apă și la sigilarea ușilor.
În acest context, pentru a crea un motiv care să justifice rezilierea contractului, reclamanta s-a prevalat de raportul de audit financiar. Însă, acest raport nu poate avea decât valoarea unei expertize extrajudiciare, întocmit pro causa. Instanța a interpretat cu superficialitate acest raport, procedând contrar dispozițiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă. În condițiile date, pentru a nu i se încălca dreptul la apărare, necesitatea efectuării unei expertize contabile era evidentă.
Chiar dacă s-ar prezuma că au existat erori de facturare, acestea nu pot fi asimilate nerespectării clauzelor contractuale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 8 din contractul de concesiune.
Perioada de furnizare a agentului termic și a apei calde era menționată în anexa I la contractul de concesiune. Însă, în virtutea dispozițiilor art. 970 din Codul civil, la data de 17.10.2011 i-a comunicat reclamantei adresa nr. 52, adresă la care reclamanta a răspuns prin formularea unei acțiuni pe cale de ordonanță președințială, în scopul asigurării continuității serviciilor.
Deși a susținut inexistența vreunui debit, P. municipiului Moinești a achitat, la data de 26.10.2011 și la data de 27.10.2011, sumele de 10.000 și 59.885,83 lei. În acest condiții, reclamanta a renunțat la judecată în dosarul nr._ ***. Prin cele două plăți, reclamanta a recunoscut existența debitelor și implicit, culpa sa.
Așadar, refuzul său de furnizare a agentului termic și căldură a fost determinat de reaua-credință a reclamantei, respectiv de existența unor penalități astronomice care ulterior au fost achitate.
Examinând hotărârea recurată în raport cererea de recurs și de dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, curtea de apel constată următoarele:
Motivele de recurs referitoare la soluționarea de către tribunal a excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive.
Acțiunea soluționată de tribunal prin hotărârea recurată a fost formulată de P. municipiului Moinești împotriva S.C. T. G. S.R.L. R., acesta fiind părțile contractului de concesiune nr. 9935 din 20.06.2005 a cărui reziliere a făcut obiectul acțiunii. Se constată, astfel, identitatea clară dintre părțile raportului de drept material și cele care, prin acțiunea dedusă judecății, au devenit părți ale raportului juridic de drept procesual.
Argumentele de fapt și de drept invocate de recurentă în susținerea excepției lipsei calității procesuale active se referă la o altă condiție de exercițiu a acțiunii civile și anume capacitatea procesuală. În legătură cu această excepție sunt de reținut deciziile nr. 24 din 13.03.2012 și nr. 1501 din 9.4.2013 pronunțate de Curtea de Apel Bacău ale căror considerente (referitoare la excepția în discuție) operează în prezenta cauză cu rol de prezumție de lucru judecat. Mai mult decât atât, cererile adresate tribunalului ulterior invocării acestei excepții au fost formulate, în calitate de reclamantă, de unitatea administrativ-teritorială Moinești – P. municipiului Moinești, prin primar.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Centrul bugetar nr. 42 – devenit L. teoretic „S. Haret” (în luna octombrie 2011, când a dobândit personalitate juridică) – critica din cererea de recurs este lipsită de interes. Pe de altă parte, introducerea, pe parcursul soluționării cauzei, a acestei părți, s-a făcut în considerarea faptului că, în calitatea sa de unitate de învățământ beneficiară a serviciilor prestate de recurentă, achita, în nume propriu, facturile emise de recurentă.
Motivele de recurs referitoare la soluționarea de către tribunal a fondului cauzei.
Această analiză se impune a fi făcută prin prisma naturii contractului de concesiune încheiat între părți și anume aceea de contract administrativ, specificul unui asemenea contract rezidând în prioritatea interesului public în fața intereselor private ale cocontractantului. Prin urmare, interpretarea contractului de concesiune se face potrivit unor regulilor specifice a dreptului public administrativ, sensibil diferite față de cele din dreptul comun. Astfel, principiul bunei-credințe (invocat de recurentă în favoarea sa și în defavoarea reclamantei) trebuie aplicat cu luarea în considerare a dreptului de control al reclamantei, precum și a dreptului acesteia de a denunța contractul atunci când interesul public o cere. De asemenea, principiu bunei administrații impune o interpretare făcută cu prevalarea nevoilor serviciului public. în plus, contractul administrativ se interpretează extensiv, interpretându-se, întotdeauna, în favoarea ocrotirii interesului public, administrația fiind îndreptățită să facă ceea ce este necesar pentru asigurarea funcționării regulate și continue a serviciului public.
Cu toate acestea, condițiile rezilierii contractului de concesiune sunt cele din dreptul comun, și anume: o neexecutare culpabilă a unora dintre obligațiile contractuale; neexecutarea să fie suficient de importantă pentru a lipsi de cauză executarea obligațiilor reciproce. Contrar susținerilor recurentei, în cauză, constatarea rezilierii a fost solicitată de reclamantă cu respectarea acestor condiții, prin raportare la dispozițiile art. 8 lit. d) coroborat cu art. 6 din contractul de concesiune, cu referire la modalitatea de facturare și la asigurarea continuității prestării serviciului.
În condițiile în care, așa cum rezultă din documentația de atribuire depusă la dosar, prețul de furnizare a agentului termic și apei calde de consum a reprezentat 60 de puncte (din totalul de 100) în ponderea criteriilor de atribuire, modalitatea de facturare de către recurentă-concesionară prezintă suficientă importanță pentru a lipsi de cauză executarea de către reclamanta-concedentă a propriilor obligații de plată a sumelor înscrise în facturile greșit emise. Totodată, asigurarea continuității prestării serviciului reprezintă o obligație impusă recurentei, chiar și în situația unui refuz de plată din partea intimatei-reclamante.
Potrivit caietului de sarcini și art. 9 din contractul de concesiune nr. 9935/20.06.2005, prețul de furnizare a agentului termic și apei calde de consum cuprinde 4 elemente, cu ponderi stabilite prin ofertă și devenite obligatorii pentru concesionar prin semnarea contractului, ponderi în baza cărora era permisă recalcularea ulterioară a tarifelor pentru GCAl și m.c. apă și anume: valoarea gazului metan, valoarea energiei electrice, valoarea apei reci și manopera în exploatare, modificarea putându-se face doar în cazul modificărilor legale de preț făcute de furnizorii de gaz metan, apă, energie electrică și modificările salariului minim pe economie. Însă, art. 9 nu dă recurentei, în mod direct și unilateral, dreptul de a emite facturi pentru sume calculate cu luarea în calcul a unor pretinse modificări legale de preț făcute de furnizorii de gaz metan, apă, energie electrică și modificări ale salariului minim pe economie; modificarea prețului de furnizare a agentului termic și apei calde de consum trebuia, dacă nu consemnată într-un act adițional, cel puțin notificată în prealabil concesionarului, pentru a putea fi supusă unei verificări din partea acestuia cu privire la realitatea modificărilor prețurilor de furnizare a utilităților și a nivelului salariului minim pe economie, acesta din urmă pe perioada cât a fost reglementat ca atare, prin H.G. nr. 2346/2004; ulterior, începând cu H.G. nr. 1766/2005, Guvernul a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. O modificare unilaterală a prețului de furnizare a agentului termic și apei calde de consum nu putea fi impusă, așadar, de către concesionar doar prin emiterea de facturi. Acte adiționale se impuneau a fi încheiate cu atât mai mult cu cât elementele de calcul ale tarifului GCal și m.c. de apă au fost evidențiate, la data încheierii contractului de concesiune, prin anexa nr. I; dacă la încheierea contractului aceste elemente au fost în mod clar evidențiate într-o anexă, aceeași modalitate trebuia urmată pe întreaga perioadă de derulare a contractului de câte ori interveneau modificările care i-ar fi permis recurentei să recalculeze tariful.
Totodată, acte adiționale s-ar fi impus a fi fost încheiate și în ceea ce privește debitorul obligației de plată a accizelor, plata acestora de către unitățile de învățământ constituind, pe lângă modificarea tarifului anterior expusă, una dintre cauzele neînțelegerilor dintre părți.
Plata de către intimata-reclamantă a sumelor de 10.000 lei și de 59.885,83 lei nu poate fi nicidecum o recunoaștere a propriei culpe, așa cum a susținut recurenta, ci constituie una dintre măsurile necesare pe care intimata-condedentă a luat-o pentru a asigura funcționarea regulată și continuă a serviciului public de furnizare agentului termic și a apei calde de consum către unitățile de învățământ beneficiare. Aceste plăți au fost făcute la datele de 26 și 27 octombrie 2011, la scurt timp după ce, prin adresa nr. 52/17.10.2011, recurenta i-a comunicat că unitățile școlare care au fost dependente de (fostul) Cetrul bugetar nr. 42 nu vor primi căldură până nu se achită suma de 70.000 lei.
Raportul de audit intern nr. 2/2007 nu poate fi considerat un act pro causa; acest act are un număr de înregistrare la emitent (nr._/19.07.2007) și a făcut obiectul concilierii directe dintre părți care a avut loc la data de 31.10.2008, așa cum rezultă din procesul-verbal înregistrat la intimata-reclamantă sub nr._/31.10.2008. Acest raport nu a constituit fundamentul hotărârii recurate, ci un simplu un argument complementar reținut de tribunal în expunerea considerentelor pentru care a admis acțiunea.
O expertiză contabilă nu era necesară câtă vreme tribunalul nu a fost învestit a se pronunța cu privire la cuantumul sumelor pe care recurenta ar fi fost îndreptățită să le pretindă, iar intimata-reclamantă să fi e obligată să i le plătească. Existența erorilor de facturare și modificarea tarifelor de furnizare a agentului termic și apei calde de consum nu au fost contestate de recurentă, ci aceasta le-a dat o altă interpretare neconsiderându-le îndeajuns de importante pentru a conduce la rezilierea contractului.
Conduita intimatei-reclamante, prin reprezentanții săi, ulterioară constatării rezilierii (debranșarea utilajelor aparținând recurentei și sigilarea ușilor de acces la încăperile în care acestea se află) nu prezintă relevanță, rezilierea operând pentru executarea culpabilă de către recurentă a obligațiilor prevăzute în art. 9 și art. 6 din contractul de concesiune, anterioară dispoziției nr. 1017/23.08.2012 a Primarului municipiului Moinești.
Față de cele ce preced, această instanță consideră că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. T. G. S.R.L R., cu sediul în R., .. 20, județ N. împotriva sentinței civile nr. 364 din 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații L. T. S. Haret (fost Centrul Bugetar nr. 42), cu sediul în Moinești, .. 10, județ Bacău și P. M. Moinești, cu sediul în .. 12, județ Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, M. A. |
Tehnored.d.c/GM.C. 23 Decembrie 2013
MA/07.01.2014/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 369/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4351/2013.... → |
|---|
