Pretentii. Decizia nr. 369/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 5256/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 369/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. – vicepreședinte instanță
Judecător L. A.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 960/CF din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N., reclamantul S. G. A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.446,02 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare plus dobânda fiscală de la data plății și până la data restituirii efective.
Prin sentința civilă nr.960/CF/24.05.2012 Tribunalul N. a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea și a a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele de 4.446,02 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală aferentă sumei, calculată în conformitate cu prevederile art.124 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003, cu începere de la 09.07.2011 și până la data plății.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autovehicul second hand provenit din Germania pentru care a solicitat înmatricularea în România, motiv pentru care i-a fost percepută taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 5.758,02 lei. În urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, și în aplicarea acestor prevederi, la cererea reclamantei i s-a restituit diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza art. 2141 2142 și 2143 din Codul Fiscal și taxa de poluare prevăzută de noul act normativ, rămânându-i nerestituită suma de 4.446,02 lei pe care o pretinde în actuala acțiune.
Cu privire la lipsa procedurii prealabile:
Potrivit Deciziei nr. 24/14.11.2011 pct.2. pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României cu privire la necesitatea procedurii prealabile invocată de pârâtă “ Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile în conformitate cu prevederile art. 117 alin.1 lit.d din același cod.” Deși recursul în interesul legii se referă la procedura prealabilă aferentă contestării taxei de poluare, efectele Deciziei nr. 24/14.11.2011 pct.2. vizează și procedura prealabilă aferentă contestării taxei de primă înmatriculare. Dacă în cazul taxei de poluare se punea problema contestării Deciziei de calcul a taxei de poluare, în reglementarea anterioară O.U.G. nr. 50/2008, un act similar Deciziei de calcul a taxei de poluare nici nu exista astfel încât nu se putea pune problema contestării acestuia.
Singura obligație ce revine reclamantului mai înainte de a se adresa instanței este aceea de a cere restituirea sumei organului fiscal în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, obligație pe care reclamantul a îndeplinit-o, motiv pentru care excepția neîndeplinirii procedurii prealabile urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Reclamantul nu reclamă nici o vătămare suferită ca urmare a Deciziei de restituire prin care i s-a restituit la cerere diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza art. 2141 2142 și 2143 din Codul Fiscal și taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008. Prin Decizia de restituire a sumei de 1.312 lei, reclamantului i s-a soluționat integral și în mod favorabil cererea formulată la data respectivă, astfel încât, nu avea nici un motiv să conteste actul administrativ prin care nu i s-a produs nici o vătămare. Vătămarea pe care reclamantul o reclamă este cea produsă prin refuzul restituirii la cererea din 17.08.2011, a diferenței rămase nerestituite. Această vătămare s-a produs la data de 07.09.2011, dată la care a fost emisă adresa cu nr._, tot această dată fiind cea de la care în conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004de începe să curgă termenul de prescripție părevăzut de art. 11 alin.(1) din aceeași lege. La data de 15.09.2011 la care reclamantul a sesizat instanța de judecată, termenul de prescripție nu era împlinit, excepția astfel invocată urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 li 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142 și 2143 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare” care potrivit art.2142 alin 2 se plătește „ cu ocazia primei înmatriculări în România”.
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate taxa de primă înmatriculare are natura unui impozit intern mai mare decât impozitele ce se aplică produselor naționale similare fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N. criticând-o sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional.
S-a mai arătat că dispozițiile care reglementează taxa de înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile T.C.E. deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea se face în condițiile art. 117 Cod procedură fiscală aprobat prin O.G. 92/2003.
S-a mai susținut că în mod eronat prima instanță a respins excepțiile prescripției și inadmisibilității acțiunii.
Totodată s-a susținut că nu se impunea obligarea la plata dobânzilor,situația creată neputând fi imputată recurentei,ci reclamantului care a stat în pasivitate. dobânda stabilită la obligația de plată și cheltuielile de judecată care ,în opinia recurentei,nu sunt datorate neavând culpă în încasarea taxei. Totodată dobânzile erau datorate din momentul expirări termenului stabilit de art.117 sau 70 C.pr.fiscală.
Recursul nu este întemeiat .
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii,considerațiile primei instanțe referitoare la aplicabilitatea recursului în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 24/ 6.07.2011 sunt corecte astfel că,în raport de dispozițiile art.329 alin.3 C.pr.civ. ,respingerea excepției inadmisibilității se impunea.
Referitor la excepția prescripției acțiunii așa cum și prima instanță a apreciat ,termenul de prescripție se calculează de la data primirii răspunsului nefavorabil la cererea de restituire formulată de intimata reclamanta,respectiv 7.09.2011.
Prin art. 2141 Cod fiscal s-a instituit o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142 Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale. Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din T.C.E.Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - Nadasdi și Nemeeth (Ungaria) și Berezinischi (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din T.C.E.
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141 - 2143 Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
În ceea ce privește dobânzile la sumele de restituit sau de rambursat de la buget, art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Cum recurenta a primit răspunsul negativ la cererea de restituire a taxei la data de 7.09.2011,dobânda va curge de la această dată. Termenul de 45 de zile arătat anterior vizează doar situația restituirii cu întârziere a sumelor achitate de contribuabili și nu refuzul de achitare a acestora. În această situație dreptul contribuabilului de a primi dobânzi curge de la momentul exprimării refuzului,termenul fiind stabilit în favoarea contribuabilului și nu a organului fiscal.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 960/CF din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. N. T.
Red.d.r. C.Ș.
E.S. 2 ex./11.02.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 958/2013. Curtea de Apel BACĂU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 4605/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
