Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4351/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4351/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2803/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4351/2013
Ședința publică de la data de 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător L. M.
Judecător M. V. C.
Grefier A. R.
***********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. împotriva sentinței civile nr. 849/CF din data de 18.04.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, după care, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 849/ CF din 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis acțiunea formulată de reclamantul Aștefăniei S. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N. să restituie reclamantului suma de 1387 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 cu referire la art. 70 din O.G. nr. 92/2003.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a devenit proprietarul unui autoturism achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestui autoturism reclamantul a achitat pârâtei la data de 11.10.2007 suma de 3667 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Instanța constată că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ond.1 alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată. În consecință, a înlăturat susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei la restituirea taxei către reclamant.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, instanța constată că în materie fiscală, dobânda pentru sumele ce se cuvin a fi restituite este dobânda fiscală reglementată de art.124 alin.2 Cod procedură fiscală, dreptul la dobândă începând să curgă conform dispozițiilor art.70 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Piatra N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N.. În motivarea recursului recurenta invocă principiul constituțional al supremației legii consacrat de dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție și susține că obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text de lege ce este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Recurenta mai susține că această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, subliniază faptul că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, în vigoare de la data de 01 iulie 2008.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii arată că situația dedusă judecății nu se încadrează în prevederile art. 124 și 117 din Codul de procedură fiscală.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea directă și prioritară a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualmente art. 110 TFUE).
Apărările invocate de recurentă nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate, instanța de fond apreciind și aplicând corect dispozițiile constituționale și cele ale dreptului comunitar.
Principiul invocat de recurentă, cel al supremației legii, stabilit de art. 1 alin. 5 din Constituție, este corect, însă trebuie aplicat în sensul de a da eficiență dispozițiilor constituționale, în speța art. 148 alin. 2 din Constituție, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În cauză nu s-a pus probleme neconstituționalității art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, ci aceea a încălcării dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratat, prin introducerea unei dispoziții în dreptul intern incompatibilă cu dreptul comunitar.
În cauzele Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 și cauza Brzezinski C-313/05, unde Curtea Europeană de Justiție a arătat că articolul 90 TCE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 90 TCE (actualmente 110 TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Recurenta susține că taxa specială auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, așa încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Afirmația recurentei este adevărată, dar numai dacă se referă la autoturisme noi, pentru că în situația în care se achiziționează autoturisme second - hand, cumpărătorul care achiziționează un astfel de autoturism dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este dezavantajat față de cel care cumpără un autoturism second - hand deja înmatriculat în România și care nu mai este obligat la plata unei asemenea taxe.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor din legile fiscale interne în temeiul cărora s-a prevăzut taxa specială auto, dovedite a fi contrarie normelor de drept comunitar înfrânge dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
În ipoteza în care o lege internă contravine normelor dreptului comunitar, jurisdicțiilor naționale le revine sarcina să elimine aceste disfuncționalități, recunoscând particularilor drepturile ce le revin prin aplicarea directă a Tratatului, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile constituționale interne și cele ale Tratatului.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că acest act nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic și nu se poate aplica retroactiv, iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ nu pot fi reținute ca fiind aplicabile în speță, în situația în care s-a apreciat că perceperea taxei de primă înmatriculare este contrarie normelor de drept comunitar și din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei și nu numai a unei diferențe între taxa stabilită în baza legislației interne în vigoare până la data de 01 iulie 2008 și cea stabilită în temeiul unui act normativ adoptat ulterior datei la care a luat naștere raportul juridic fiscal și care este stabilită pe alte principii și are altă destinație.
În ceea ce privește dobânzile aferente sumei de restituit, Curtea reține că motivul invocat de recurentă este neîntemeiat, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost încasată ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, se impune a fi restituită și prin urmare intimata are dreptul la dobânda reglementată de art. 124 din codul de procedură fiscală..
Pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. cu sediul în Piatra N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.849/CF din data de 18.04.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Aștefăniei S. cu domiciliul în Târgu N., .. M10, ., . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 noiembrie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.N. A.
Tehno.red.dec.rec.L.M.
AR/16.12.2013/2ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4605/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3957/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
