Alte cereri. Decizia nr. 3439/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3439/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 471/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 3439/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul S. M. împotriva deciziei civile nr. 2373 din 06 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, la care se află conexat dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorul S. M. personal, intimatul F. I. – procurator a lui F. M., intimata Țipu V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Contestatorul S. M. formulează în ceea ce privește compunerea completului, o cerere de abținere arătând că președinta completului de judecată de astăzi a făcut parte și din completul care a soluționat dosarul nr._ și dosarul nr._, cerere pe care ulterior o lasă la aprecierea instanței.
Apreciind că nu este un caz de incompatibilitate și nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Contestatorul S. M. solicită admiterea contestație în anulare și rejudecarea recursului în vederea pronunțării unei soluții legale. Consideră că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au avut o compunere nelegală, judecătorii care au soluționat cauza în primul ciclu procesual au fost aceiași cu cei care au soluționat cauza în rejudecare, deși potrivit legii aceștia au devenit incompatibili. Art. 24 din Vechiul Cod de procedură civilă prevede dispoziții imperative cu privire la compunerea completului în rejudecare, iar în noua reglementare, potrivit art. 503 alin. 2 pct. 1 nerespectarea dispozițiilor privitoare la incompetență duce la nulitatea hotărârii pronunțate, care poate fi invocată în orice stare a pricinii. Urmare a celor expuse, consideră că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la incompatibilitatea judecătorului din prima instanța, cât și cu privire la propria alcătuire.
În continuare face o scurtă referire la situația de fapt, criticând instanța de recurs care nu a luat act de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, omițând să se pronunțe cu privire la natura terenurilor, respectiv dacă sunt aceleași terenuri sau altele, motivându-și hotărârea pe alt temei de drept . De asemenea precizează că P. județului Suceava a arătat că aceste terenuri au fost reinventariate și că nu va lua în considerare nicio hotărâre a tribunalului .
Cei doi contestatori din contestația conexă, solicită admiterea contestației în anulare, achiesând la concluziile formulate de contestatorul S. M.. În completare, contestatoarea T. V. arătă că dorește să răspundă primarul dacă are acte pe continuarea terenului din grădină, aceasta fiind, de circa șapte ani, în posesia unor hotărâri judecătorești pe care nu a reușit să le execute.
S-au declarat închise dezbaterile, curtea reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2003/6.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, instanța a respins acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu ca neîntemeiate, în cauza privind pe reclamant S. M., intervenient în nume propriu F. M. prin procurator F. I., intervenient în nume propriu T. V., intervenient P. Județului Suceava - intervenient în interesul reclamantului, pârât L. I., pârât B. C., pârât P. I. D. în contradictoriu cu pârât C. L. al Orașului Salcea-prin primar, pârât S. A. P.- prin lichidator judiciar Accerr IPURL, pârât C. L. de F. Funciar Salcea, jud. Suceava pârât C. de F. Funciar a județului Suceava.
A respins cererea de intervenție în interesul reclamantului S. M. formulată de P. județului Suceava, ca neîntemeiată.
A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant ca neîntemeiată.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenienților ca neîntemeiate.
A respins acțiunea față de ceilalți pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive, respectiv pârâții L. I., B. C., P. I. D., S. A. P. prin lichidator ACCERR IPURL, C. L. de F. Funciar Salcea, C. de F. Funciar a Jud. Suceava.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.1/30.01.2009 privind aprobarea inventarierii unor terenuri in domeniul privat al orașului Salcea a aprobat inventarierea în domeniul privat al Orașului Salcea suprafața de 47.749 m.p. teren aferent construcțiilor unde a funcționat fostul CAP P., teren situat în două trupuri respectiv 35.514 m.p. în stânga drumului comunal și_ m.p. în partea dreaptă a aceluiași drum.
S-a aprobat inventarierea în domeniul privat al orașului Salcea a suprafeței de 2950 m.p, teren aferent construcțiilor din zona fostelor magazine sătești și a atelierului de tâmplărie din localitatea Salcea.
S-a aprobat inventarierea în domeniul privat al orașului Salcea a suprafeței de 1142 mp. teren situat în localitatea P., situat în centrul localității între drumul național, drum comunal, pârâu și M. A..
S-a aprobat inventarierea în domeniul privat al Orașului Salcea a suprafeței de 2096 m.p. teren situat în domeniul privat al Orașului Salcea, a suprafeței de 2096 m.p. teren situat în localitatea P., situat în centrul localității între drumul național, drum comunal, M. G. și F. V..
Reclamantul si intervenientele au contestat legalitatea acestei Hotărâri solicitând anularea sa parțială, respectiv art. 1 prin care s-a aprobat inventarierea domeniului privat al orașului Salcea cu suprafața de 47.749 m.p. teren aferent construcțiilor unde a funcționat fostul CAP P..
Instanța a reținut că în conformitate cu sentința civilă nr.369/2006 a Judecătoriei Suceava a fost anulat titlul de proprietate nr.1764/1999 emis în favoarea Societății Agricole P..
Ulterior, terenul ocupat de curți construcții al fostului CAP P., a fost inventariat ca aparținând domeniului public al Primăriei orașului Salcea.
Prin HCL nr. 13/2006, a fost aprobată concesionarea acestei suprafețe de teren în favoarea Societății Agricole P..
Prin sentința civilă nr.192/2008 a Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ a fost anulată Hotărârea Consiliului L. Salcea nr.13/2005 prin care a fost concesionat terenul Societății Agricole P., soluție menținută prin decizia civilă 240/2009 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în recursul declarat de C. L. de F. Funciar Salcea.
Reclamantul a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament care se suprapune peste amplasamentul ocupat de curți construcții ale fostului CAP P..
Hotărârile instanțelor de judecată menționate mai sus au anulat acte referitoare la terenul ocupat curți construcții ale fostului CAP P., dar nu s-a stabilit obligativitatea Comisiei locale de fond funciar Salcea, la punerea în posesie pe vechiul amplasament.
Prin sentința civilă nr. 3855/2006 a Judecătoriei Suceava a respins acțiunea de obligare la punerea în posesie, soluție împotriva căreia a înaintat recurs la Tribunalul Suceava, care a fost respins prin Decizia civilă nr.809/2007.
Instanța a reținut faptul că reclamanții nu pot fi puși în posesie pe vechiul amplasament, aceștia având doar posibilitatea de a solicita plata creanței în natură sau în bani conform dispozițiilor art. 29(3) din Legea 18/91 rep.
C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Salcea l-a pus pe reclamant în posesie potrivit art. 27 din Legea 18/91 și art. 34 din HG 890/2009 pe un amplasament corespunzător celui ocupat de curți construcții ale fostului CAP P. și a emis titlul de proprietate aspect reținut de Tribunalul Suceava prin decizia civilă 809/2007.
De asemeni li s-a respins și intervenientelor acțiunile având ca obiect punere in posesie ( ds_ ).
Prin decizia 369 /2006 a Tribunalului Suceava s-a reținut într-adevăr că dreptul de proprietate trebuie constituit în favoarea celor 26 de membri ai societății agricole însă reclamantul și intervenientele nu au probat care este suprafața din totalul inclus in inventarul bunurilor aparținând domeniului privat al orașului Salcea pentru care invocă un drept de proprietate.
Din tabelul nominal întocmit de Primăria Orașului Salcea cuprinzând persoanele care au avut teren ocupat de construcțiile fostului CAP rezultă că foștilor proprietari li s-a atribuit teren în compensarea celui deținut anterior ocupat de construcțiile fostului CAP.
Deoarece moștenitorilor foștilor proprietari li s-a atribuit teren în compensarea celui avut de autorii lor grevat în prezent de clădirile fostului CAP prin adoptarea Hotărârii 1/2009 nu li s-a vătămat nici un interes legitim, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din Legea 554/2004.
În data de 31.08.2008 Curtea de conturi prin Raportul de control la art.7 a decis inventarierea tuturor bunurilor ce aparțin domeniului public si privat al orașului Salcea. Existând hotărâri definitive prin care reclamantului și intervenientelor li s-a respins pretinderea dreptului de proprietate pe respectiva suprafața de teren și punerea lor în posesie pe vechiul amplasament a fost adoptată HCL 1/30.01.2009 care a fost validată de Instituția Prefectului.
Prin decizia civilă nr. 2373/6.06.2013 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții S. M.,F. I. – procurator al recurentei F. M. și T. V..
Pentru a decide astfel instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Motivul ce vizează incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza nu poate fi reținut. Astfel, potrivit art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă (în forma aplicabilă litigiului de față) constituie motiv de recuzare ipoteza în care judecătorul și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Prin pronunțarea sentinței nr. 192/2008 judecătorul nu și-a spus părerea în cauza dedusă judecății având în vedere că obiect al judecății în dosarul_ l-a constituit verificarea legalității HCL 13/2006 iar în pricina de față a fost supusă controlului HCL 1/2009.
De altfel, cererea de abținere formulată de judecător a fost respinsă prin încheierea din 22 martie 2011 (fila 16 dosar fond).
Cu referire la lipsa încheierii de dezbatere se constată că aceasta se află la dosar la fila 271 dosar fond. În ipoteza în care nu a fost comunicată recurentului acesta avea posibilitatea de a solicita comunicarea. Modalitatea de comunicare a încheierii, în care s-au consemnat dezbaterile nu poate afecta legalitatea unei hotărâri judecătorești, neconstituind motiv de nulitate.
D. ipoteza inexistenței încheierii ar fi putut aduce în discuție o încălcare a formelor de procedură însă câtă vreme încheierea a fost întocmită nu se relevă un motiv de nelegalitate a hotărârii.
În ce privește puterea de lucru judecat, Curtea reține că instanța de fond a înlăturat printr-o interpretare corectă această apărare.
Se impune precizarea că cercetarea judecătorească în rejudecare s-a efectuat ținând cont de considerentele deciziei de casare nr. 1144/2010.
Astfel, casând sentința nr. 307 din 17 mai 2010 prin care s-a dispus anularea HCL 1/2009, instanța de recurs a stabilit ca în rejudecare să se verifice care este suprafața de teren pentru care se invocă un drept de proprietate și dacă s-a făcut dovada acestui drept, reținând totodată în sarcina instanței de fond obligația de a analiza toate hotărârile judecătorești pronunțate anterior emiterii HCL 13/2006.
Elementele lucrului judecat rezultă din art. 1201 cod civil (incident în cazul de față) text care se referă la tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Obiectul cererii de față îl constituie anularea HCL 1/2009 iar obiectul cererii ce a format dosarul_ l-a constituit anularea HCL 13/2006.
Nici cauza definită ca fiind situația de fapt calificată juridic nu este identică având în vedere că apărările invocate ca motive de nelegalitate a actelor administrative diferă. Astfel, acțiunea în anulare HCL 13/2006 a fost fundamentată pe decizia 369/2006 a Tribunalului Suceava, în timp ce în acțiunea de față se invocă încălcarea sentinței 192/2008.
Contrar celor susținute de recurenți cu referire la dreptul lor de proprietate asupra terenurilor inventariate ca făcând parte din domeniul privat al orașului Salcea se constată că în rejudecare nu s-a făcut dovada dreptului invocat și pe cale de consecință, a nelegalității hotărârii contestate.
Deși între părți au existat nenumărate litigii nici o instanță nu a statuat în sensul că cei trei recurenți au un drept de proprietate asupra unor terenuri individualizate.
Astfel, prin decizia 369/2006 Tribunalul Suceava anulând titlul de proprietate emis în favoarea Societății Agricole P. a reținut că dreptul de proprietate trebuia reconstituit în favoarea membrilor asociației, însă nu pentru fiecare ci în indiviziune. Pornind de la decizia mai sus menționată, recurenții au inițiat mai multe procese prin care au solicitat fie punerea în posesie, fie obligarea la emiterea titlului de proprietate, fie aplicarea de amenzi, acțiuni care au fost respinse prin hotărâri irevocabile.
Astfel, prin sentința 3553 din 23.10.2006 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia 624 din 27 martie 2007 respingându-se acțiunea formulată de F. M. prin care s-a solicitat punerea în posesie s-a reținut că cererea privind punerea în posesie pe vechiul amplasament în locul Dobroaia este nefondată deoarece reclamanta doar în calitate de membru a Asociației Agricole P. putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea unui titlu comun în favoarea tuturor membrilor acestei asociații.
Aceleași considerente se regăsesc și în sentința 3855 din 7 noiembrie 2006 prin care s-a respins acțiunea având ca obiect punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate formulate de reclamanții T. V., R. C., S. M.. În plus, prin această hotărâre s-a reținut că „reclamanții nu pot fi puși în posesie pe vechiul amplasament, aceștia având doar posibilitatea de a solicita plata creanței în natură sau în bani”.
Cu referire la motivul invocat de recurenta T. V., fundamentat pe adeverința nr. 238/1993, se constată că prin hotărârile pronunțate, instanțele au dezlegat irevocabil efectele înscrisului asupra dreptului invocat. Astfel, prin decizia 809/19.07.2007 Tribunalul Suceava a reținut că autorul acesteia (R. V. C.) a fost pus în posesie pe alt amplasament, nefiind confirmate susținerile sub aspectul identității amplasamentului terenurilor menționate în registrul agricol și adeverința 238/1993 cu amplasamentul terenurilor menționate în titlul 1764/1999 (titlu emis pe numele Societății agricole și care a fost anulat prin decizia 369/2006).
Se observă din analiza considerentelor deciziei 809/2007 că autorul recurentei T. V. a invocat și în acea cauză autoritatea de lucru judecat în raport de decizia 369/2006, excepție care a fost respinsă.
De altfel și în alte litigii, recurenta T. V. a apreciat că prin decizia 369/2006 s-a recunoscut dreptul de proprietate invocând puterea lucrului judecat. Astfel, prin sentința 1693 din 30 martie 2010, rămasă irevocabilă la 18.01.2011, Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de C. de fond funciar și a anulat în parte validarea dreptului de proprietate privind pe autorii săi reținând că în mod greșit C. Județeană a validat dreptul de proprietate la poziția 238 pentru suprafața de 7529 mp deoarece acest teren a fost fie vândut, fie dat zestre. În raport de această hotărâre adeverința 238/1993 invocată de recurentă nu produce efecte juridice. Câtă vreme toate hotărârile mai sus arătate au fost pronunțate după emiterea HCL 13/2006 în mod vădit nu se poate reține că situația de fapt la data emiterii HCL 1/2009 este identică cu cea din 2006.
Prin sentința 192/2008 Tribunalul Bacău, anulând HCL 13/2006, a analizat legalitatea acesteia în raport doar de decizia 369/2006 având în vedere situația de fapt și de drept existentă la data emiterii hotărârii 13/2006. Ulterior, în perioada 2006-2009 instanțele au respins cererile recurenților având ca obiect punerea în posesie, eliberarea titlurilor de proprietate iar în anul 2008 Curtea de Conturi a dispus ca pârâta intimată să procedeze la inventarierea patrimoniului. Așadar, circumstanțele existente la data emiterii hotărârii contestate erau altele decât cele avute în vedere la data emiterii HCL 13/2006.
Cu referire la puterea lucrului judecat în raport de decizia 369/2006 a Tribunalului Suceava se constată că recurenții nu au fost părți în dosarul 887/C/2006 iar obiectul a fost anularea hotărârii 293/1998 și a titlului de proprietate 1764/1999 emis în favoarea Societății Agricole P.. Prin urmare nu se relevă elementele lucrului judecat.
Prin decizia 369/2006 nu s-a statuat asupra dreptului de proprietate al recurenților și nici nu a fost obligată C. locală să emită titluri de proprietate, aspecte reținute și prin încheierile pronunțate de Judecătoria Suceava în dosarele_ și_ prin care instanța a respins cererile formulate de S. M., T. V. și F. M. prin care au solicitat obligarea la plata unei amenzi civile.
De altfel, nici prin sentința 192/2008 Tribunalul Bacău nu a statuat asupra dreptului de proprietate ci, dimpotrivă, respingând capătul de cerere privind eliberarea titlului de proprietate a reținut că pentru emiterea acestuia trebuie să se urmeze procedura prevăzută de legea specială.
În cauză, recurenții nu au făcut dovada că dețin în proprietate terenuri care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul privat al orașului Salcea. Pe lângă faptul că prin hotărârea 1/2009 a fost inventariată o suprafață mai mare decât cea din hotărârea 13/2006, recurenții erau ținuți a face dovada că în această suprafață au fost înglobate terenuri asupra cărora au un drept de proprietate și să le individualizeze.
Ori, recurenții au renunțat în fața instanței de fond și la proba cu expertiza topo-cadastrală astfel că nu s-a putut proceda nici măcar la identificarea amplasamentului terenurilor.
Adresa prefectului invocată de mandatarul F. I. nu este un înscris care să facă dovada proprietății. În ipoteza în care se va emite titlu de proprietate pentru suprafața de 1089 m.p., C. L. va proceda la scăderea acestei suprafețe din inventarul terenurilor care aparțin domeniului privat.
În raport de cele reținute nu se relevă motive de nelegalitate a hotărârii contestate, includerea în domeniul privat având ca temei juridic dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea 18/1991 în forma în vigoare în 2009 (la data emiterii hotărârii), text potrivit căruia terenurile neatribuite trec în domeniul privat al orașului.
Apărarea recurentului S. M. cu referire la adeverința 192/1992 nu poate fi reținută deoarece titlul de proprietate 1820/1999 pe numele autorului său a fost emis ulterior adeverinței.
De altfel, legalitatea titlului 1820/1999 a fost verificată în dosarul_ a Judecătoriei Suceava instanță care, prin sentința 4584/17.10.2012 irevocabilă, a respins acțiunea ca nefondată. În raport de considerentele acestei hotărâri nu pot fi reținute nici motivele referitoare la faptul că tatăl recurentului nu ar fi fost de acord să primească în compensare alt teren.
Prin cererea înregistrată sub nr._ a formulat contestație în anulare recurentul S. I., motivele contestației vizând următoarele:
Instanța de recurs nu a răspuns motivelor de nelegală alcătuire a instanței de fond ceea ce reprezintă o omisiune de cercetare a unui motiv de recurs în sensul art.318 Cod procedură civilă. Totodată instanța de recurs a adăugat la lege în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei dovezii lipsei calității de reprezentant a primarului pentru C. L., a reținut eronat că s-a renunțat la expertiza tehnică iar judecătorii care au compus completul de recurs nu au observat că sunt incompatibili să judece cauza,a mai arătat contestatorul.
Prin cererea înregistrată sub nr._ împotriva aceleiași sentințe au formulat contestație în anulare și intervenienții F. M. și T. V., motivele contestației vizând nelegala compunere a instanței, judecătorii care au pronunțat decizia din recurs fiind aceeași care au pronunțat și decizia din recurs pronunțată după trimiterea cauzei spe rejudecare.
Cele două cauze au fost conexate la termenul din 11.10.2013.
Curtea, analizând contestațiile, constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute mai sus de art. 317 Cod procedură civilăavând in vedere că nu s-au invocat motive de necompetență prin contestația în anulare și nici privind nelegala citare a contestatorilor pentru termenul la care s-a judecat recursul.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale(teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (teza II).
În cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute mai sus de art. 318 Cod procedură civilă.
Aspectele invocate de contestatori cu privire la nepronunțarea asupra excepțiilor lipsei calității de reprezentant și incompatibilității judecătorului, precum și la neanalizarea autorității de lucru judecat nu se susțin. În considerentele hotărârii instanța de recurs a analizat în detaliu incompatibilitatea judecătorului fondului și autoritatea de lucru judecat, iar excepția lipsei dovezii calității de reprezentant nu a fost ridicată în fața instanței, după cum rezultă din preambulul deciziei, situații față de care nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza a II a Cod procedură civilă.
Referitor la incompatibilitatea judecătorilor care au compus completul de recurs, chiar dacă a r fi fost reală, aceasta trebuia invocată pe calea prevăzută de art.24 și 29 Cod procedură civilă și nu printr-o contestație în anulare.
În ceea ce privește celelalte critici invocate prin contestația în anulare acestea vizează fondul raportului juridic litigios, niciuna din aceste critici necircumscriindu-se motivului prevăzut de art. 318 teza I Cod procedură civilăcare se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs.
În consecință, față de cele arătate mai sus, contestațiile în anulare vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestația în anulare, principală și conexă, formulată de contestatorii S. M., F. I. – procurator al lui F. M. și de T. V. împotriva deciziei civile nr. 2373 din 06 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al orașului Salcea – prin primar, S. A. P. prin lichidator judiciar ACCERR I.P.U.R.L., C. L. de fond funciar al orașului Salcea, C. de fond funciar a județului Suceava, L. I., B. C., P. I. D. și P. județului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red. sent. fond G.A.
Red. d.r. V.M. C./V.S./L.M.
Red.d.c.a. C.Ș./13.11.2013
Tehnored. V.M./2 ex.
14.11.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 297/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 850/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
