Anulare act administrativ. Decizia nr. 3382/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3382/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 5963/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL -
Decizia nr. 3382/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. - vicepreședinte instanță
Judecător: M. V. C. - președinte instanță
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă U. A. Teritorială a comunei Oituz - prin primar, împotriva sentinței nr. 241 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că prin Hotărârea Consiliului Local Oituz nr. 109/19.09.2013 a fost desemnat curator special domnul viceprimar A. D. în vederea reprezentării intereselor Unității A. Teritoriale a comunei Oituz în prezenta cauză.
Totodată, constată că la dosar a fost depusă o cerere de curatorul special prin care solicită amânarea judecății cauzei întrucât consilierul juridic se află în concediu medical.
Instanța, analizând această cerere și având în vedere că în susținerea acesteia nu au fost depuse înscrisuri, urmează a o respinge.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că intimatul-reclamant Osoloș I. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 241/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._, s-a admis acțiunea reclamantului Osoloș I., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială . că s-a anulat Dispoziția nr. 713 din 6.09.2012 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a beneficiat de sporul de dificultate aferent anului 2011, în baza Dispoziției primarului nr. 3/5.01.2011. La controlul Curții de Conturi, în urma acțiunii audit financiar asupra bilanțului contabil și contului anual de execuție bugetară încheiat la 31.12.2011, s-a constatat că acest spor de dificultate nu a fost corect acordat după apariția Legii 330/2009, prin care se instituie un nou sistem de salarizare, acordarea sporului fiind acordată în baza legilor proprietății, iar Legea nr. 263/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 209/2005 a specificat că acest drept se acordă numai pentru o perioadă de un an.
S-a reținut că în speță sunt incidente prevederile Legii nr. 84/2012, respectiv art. 1, potrivit căruia, “Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
ART. 2
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.”
Instanța a apreciat că actul normativ, care reprezintă o exonerare la plată, face referire - la art. 1 lit. a - la contractele de muncă înregistrate și necontestate la instanțele judecătorești. Sporul în discuție a fost acordat conform Legii nr. 330/2010, statul de personal al Unității A. Teritoriale Oituz a fost aprobat și înregistrat la A.J.P.S. Bacău cu nr. 2100/31.03.2010 (pagina 26 dosar), și nu a existat nici o contestație în instanță, din partea Instituției Prefectului în exercitarea controlului de legalitate a actelor emise de Primarul comunei Oituz.
Instanța de fond a constatat, prin urmare, că intenția legiuitorului a fost aceea de a aplica exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri salariale stabilite printr-un act de autoritate sau un act convențional (contract de muncă) investit cu autoritate de o instituție a statului. În aceste condiții instanța a reținut că drepturile salariale stabilite prin Dispoziție a primarului, depusă la dosarul cauzei, care sunt imputate tot prin Dispoziție a Primarului - în urma constatărilor Curții de Conturi, pentru venituri ce s-au stabilit înainte de 1.01.2011, sunt exonerate la plată.
Instanța a considerat că nu se impune o analiză asupra legalității acordării sporului, ci asupra încadrării acestui drept salarial în condițiile impuse de Legii nr. 84/2012 și conform argumentelor de mai sus, a reținut că veniturile de natură salarială fac parte din cele enumerate de legea de exonerare. Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea, în sensul anulării Dispoziției contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . susținut că soluția tribunalului este netemeinică și nelegală, întrucât, sub un prim aspect, este greșită reținerea incidenței Legii nr. 84/2012, care nu se referă la drepturile bănești de natura celor în discuție, (stabilite prin acte administrative). Având în vedere interpretarea și aplicarea greșită a legii, recurenta solicită modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că sporul de dispozitiv a fost acordat în baza unei hotărâri judecătorești, (sentința civilă nr. 40/2009), că acest drept nu poate fi considerat ca fiind nelegal acordat, că instanța de fond a apreciat în mod corect că veniturile obținute prin hotărâri judecătorești sunt asimilate celor arătate la art. 1 din Legea nr. 84/2012, că dispoziția Primarului Comunei Oituz este fundamentată eronat pe dispozițiile Codului Muncii și nu ale Legii 188/1999, că Decizia Curții de Conturi reprezintă doar un act premergător emiterii actului administrativ, fiind în dezacord cu art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în speță, curtea constată următoarele:
Argumentul principal pentru care acțiunea reclamantului a fost admisă este incidența dispozițiilor Legii nr. 84/2012, în raport de care instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea legalității dispoziției contestate.
Aprecierea instanței de fond este eronată, întrucât, sub un prim aspect, Dispoziția nr. 713/2012 se referă la sporul de dificultate, ce a fost acordat în baza unui act administrativ individual, (dispozițiile nr. 62/29.01.2010, nr. 3/05.01.2011 și nr. 17/19.01.2012 emise de primar), această plată nefiind sub incidența art. 1 și 2 din Legea nr. 84/2012, care se referă la venituri de natură salarială stabilite în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente, a hotărârilor consiliilor locale și județene, ori a contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene. Considerentele instanței de fond, potrivit căruia sporul în discuție ar fi stabilit potrivit Legii nr. 330/2009 sunt netemeinice, întrucât nici în actul contestat, nici în deciziile de acordare a sporului de dificultate nu se fac referire la acest temei juridic. Sporul de dificultate a fost acordat în temeiul Legii nr. 263/2006, completată prin O.U.G. nr. 136/2006, iar în speță, Curtea de Conturi a reținut că acordarea sporului respectiv în anul 2011 este nelegală, prin raportare la aceste dispoziții legale, aspect ce a condus la emiterea dispoziției de recuperare ce face obiectul cauzei de față.
Sub un alt aspect, art. 2 din Legea nr. 84/2012 se referă doar la exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Aceasta nu împiedică analizarea legalității măsurilor dispuse prin actele de constatare și nici nu are consecința anulării actelor de constatare ,ci vizează doar o etapă ulterioară, înlăturând doar punerea în executare a măsurilor de recuperare de la angajați a sumelor respective.
În raport de aceste considerații, se impunea ca instanța de fond să examineze legalitatea măsurii dispuse prin dispoziția contestată, prin raportare la temeiurile juridice invocate în act.
Procedând la analizarea acestor aspecte, curtea constată că prin Dispoziția nr. 713/2012 emisă de pârâtă, s-a dispus recuperarea de la reclamant a sumei de 20.538 lei, plus dobânzi, suma reprezentând spor de dificultate încasat nelegal, conform constatărilor Curții de Conturi.
Așa cum se reține în Decizia nr. 31/2012 a Curții de Conturi, sporul de dificultate, prevăzut de Legea nr. 263/2006, a fost prevăzut pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică și fac parte din comisiile locale pentru aplicarea legii fondului funciar doar pentru perioada ianuarie – decembrie 2007, astfel cum prevede art. II din O.U.G. nr. 136/2006, acordarea de sume cu acest titlu pe alte perioade fiind fără temei legal.
Curtea constată că art. II alin. 1 din O.U.G. nr. 136/2006 prevede: „Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor”.
Art. 3 din aceeași lege prevede același spor de maxim 50% pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală sau locală și care fac parte din comisii de aplicare a legilor fondului funciar.
Pentru aceste persoane, legea face următoarea precizare:
„Sporul de dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administrației publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt alese sau numite persoanele respective și se acordă pe perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Interpretând logic și sistematic aceste dispoziții legale, curtea constată că legiuitorul a instituit sporul în discuție prin O.U.G. nr. 136/2006, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 25.12.2006; ca urmare, sporul de dificultate pentru persoanele ce ocupau funcții de demnitate publică putea fi acordat numai în anul 2007, pentru perioade ulterioare neexistând temei legal de acordare a sporului.
În acest context, măsura de recuperare a sumelor plătite cu titlu de spor de dificultate, pentru anii 2010, 2011 și 2012 este legală, având în vedere că sumele plătite în mod necuvenit sunt supuse restituirii, atât în cazul angajaților care au raporturi de muncă reglementate de Codul Muncii, cât și în cazul funcționarilor publici, cu situația acestora din urmă fiind asimilată situația persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Așa fiind, Dispoziția nr. 713/2012 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus recuperarea de la reclamant a sumei de 20.538 lei, plus dobânzi, este legală, susținerile reclamantului din acțiune fiind înlăturate, dat fiind interpretarea greșită de către acesta a dispozițiilor legale incidente, analizate în cele ce preced.
În ce privește întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant în recurs, curtea constată că susținerile acestuia referitoare la sporul de dispozitiv, acordat prin hotărâre judecătorească, sunt străine cauzei, incidența dispozițiilor Legii nr. 84/2006 a fost analizată în considerentele anterioare, iar în ce privește celelalte aspecte, prin care se susțin noi motive de anulare a dispoziției atacate, acestea nu pot fi analizate, în condițiile în care nu au făcut obiectul judecății în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 295 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului de față, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă U. A. Teritorială a comunei Oituz - prin primar, cu sediul în ., județul Bacău, împotriva sentinței nr. 241 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Osoloș I., cu domiciliul procesual ales în ., județul Bacău – la sediul Primăriei Comunei Oituz.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, M. V. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. M. M.
Red./Tehnored. d.r. V. S.
L.D.D. - ex. 3
L.D.D. – 25 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 817/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 599/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
