Anulare act administrativ. Decizia nr. 787/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 530/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL -
Decizia nr. 787/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. C. - judecător
Judecător: Olguța L. T.
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă A. A. Teritorială a comunei Sănduleni, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1718 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta A. A. Teritorială a comunei Sănduleni, județul Bacău este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că prin întâmpinare intimata-reclamantă D. Z. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta D. Z. cheamă în judecată Primarul comunei Sănduleni în vederea anulării Dispoziției nr. 15 din 18.01.2012 și a Dispoziției nr. 6 din 04.01.2012, prin care s-a imputat reclamantei suma de 2.642,88 lei, reprezentând spor de dispozitiv aferent perioadei ianuarie - decembrie 2010.
În motivarea acțiunii se arată că în baza unui raport al Curții de Conturi s-a emis Dispoziția nr. 6 din 04.01.2012, că măsura dispusă de Camera de Conturi a fost contestată, dar prin Încheierea nr. 8/45 din 04.11.2011 contestația a fost respinsă, că sporul de dispozitiv a fost câștigat prin sentința civila nr. 558/05.06.2009, pronunțată în dosarul nr._ . Reclamanta a susținut că Dispoziția nr. 6/04.01.2012 a fost tardiv emisă, raportat la dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, iar pe fond, se critică faptul că s-a interpretat greșit de către Curtea de Conturi Decizia dată în recurs în interesul legii, nr. 37/14.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece hotărârea judecătorească prin care s-au acordat sporurile este anterioară și se mai arată că sporul a fost introdus în salariu conform Legii nr. 330/2009 (anexa III).
Prin sentința civilă nr. 1718/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că s-au anulat dispozițiile nr. 6 din 04.01.2012 și nr. 15 din 18.01.2012 emise de pârât.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Ca urmare a auditului financiar din 05.10.2011 al Camerei de Conturi Bacău și în aplicarea Legii nr. 94/1992, modificată, pârâtul - Primarul Comunei Sănduleni a emis decizia de impunere nr. 6/04.01.2012, prin care reclamantei i s-a imputat sporul de dispozitiv acordat pentru perioada ianuarie – decembrie 2010, în sumă de 2.642,88 lei.
Cu privire la tardivitatea emiterii deciziei de impunere, instanța de fond a constatat că aceasta este emisă anterior datei de 09.01.2012, dată până la care trebuia executată măsura, astfel ca dispoziția nu este tardivă, chiar raportat la dispozițiile art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999, deoarece prin audit nu a fost constatată paguba ci s-au dispus măsuri de verificare și constatare în concret.
Conform Legii nr. 84/14.06.2012 se aprobă exonerarea de la plată, pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de care Curtea de Conturi a unor prejudicii. Legea cadru a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, iar perioada din dispoziția nr. 6/2012, este anterioară respectiv întreg anul 2010.
Fără a mai analiza celelalte aspecte, apreciind că legiuitorul a instituit o adevărată amnistie salarială, instanța a considerat că se impune anularea actelor administrative contestate.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării dispoziției de imputare, instanța de fond a procedat la respingerea ca fiind rămas fără obiect.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs UNITATEA A. TERITORIALĂ SĂNDULENI, reprezentată de Primar, care a susținut că sentința este nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect, arată recurenta, instanța de fond s-a aflat în eroare în ce privește temeiul juridic al antrenării răspunderii funcționarei, acesta fiind art. 84 lit. b și nu lit. a din Legea nr. 188/1999, astfel că nu se impuneau a fi demonstrate condițiile răspunderii delictuale.
A doua critică se referă la reținerea greșită a incidenței dispozițiilor Legii nr. 84/2012, care nu avea incidență în speță, raportat la natura sumelor a căror recuperare s-a dispus.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în raport de actele existente și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Reclamanta în acțiunea formulată critică Dispoziția nr. 15/18.01.2012 a primarului comunei Sănduleni, ca fiind tardiv emisă, iar în subsidiar - nelegală, în considerarea faptului că indemnizația de dispozitiv reprezintă un drept salarial recunoscut prin hotărâre judecătorească, ce i se cuvine inclusiv după . Legii – cadru nr. 330/2009, nefiind incidentă, în cazul său, decizia nr. 37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Deși reclamanta a invocat tardivitatea emiterii deciziei susținând că actul nu a fost emis în termenul de 30 de zile de la data constatării pagubei (plății nedatorate), făcând referire la momentul debutului acestui termen și la dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a stabilit că actul este emis în termenul stabilit de Curtea de conturi, respectiv înainte de data de 09.01.2012, ori nu acesta era motivul susținut de reclamantă. Sub acest aspect, instanța de fond, deși face referire la dispozițiile invocate de reclamantă, în realitate nu examinează argumentele susținute de aceasta, ci un alt aspect, străin cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond se pronunță, de asemenea, în afara limitelor investirii, reținând incidența dispozițiilor Legii nr. 84/2012, în temeiul cărora s-ar impune anularea deciziei contestate.
Curtea constată că acest argument al instanței de fond se impune a fi înlăturat, având în vedere că prin art. 2, alin. 1 din Legea nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Ca urmare, legea nu instituie, de plano, un motiv de anulare a dispozițiilor de imputare emise pentru recuperarea sumelor la care se face referire, ci un motiv de neexecutare a obligațiilor de plată astfel stabilite, deci o eventuală „amnistie” la care face referire instanța de fond va privi numai faza de punere în executare a deciziilor emise (în sensul că atunci când se va constata incidența textului citat, angajatorii nu vor mai proceda la executare sau angajații vor avea posibilitatea de a contesta executarea), fără a influența în nici un fel existența deciziei de imputare, care își păstrează valabilitatea.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, curtea constată că în speță, instanța de fond a analizat doar aspecte străine cauzei, nepronunțându-se asupra argumentelor și apărărilor părților, astfel că a soluționat acțiunea fără a intra în cercetarea fondului.
Așa fiind, în raport de considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 din Codul de procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. A. Teritorială a comunei Sănduleni, județul Bacău, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1718 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. Z., cu domiciliul în ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. L. S.
Tehnored. d.r. V. S.
Tehnored. L.D.D. – ex. 3
L.D.D. – 20 martie 2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 772/2013.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 573/2013.... → |
|---|
