Anulare act administrativ. Decizia nr. 1398/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1398/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 3965/291/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 1398/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olguța L. T. - judecător
Judecător: M. G. C.
Judecător: M. G. B.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi A venit spre judecare recursul declarat de recurentul-pârât I. T. de Muncă N., împotriva sentinței civile nr. 94/CA din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: administrator L. V. pentru intimata-reclamantă S.C. M. T. S.R.L. R., care se legitimează cu C.I. ..T. nr._, eliberată de Poliția municipiului R. la data de 06.03.2002, lipsă fiind reprezentantul recurentului-pârât I. T. de Muncă N..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Administrator L. V. pentru intimata-reclamantă S.C. M. T. S.R.L. R., având cuvântul, precizează că își menține punctul de vedere exprimat la instanța de fond și solicită respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA:
- deliberând -
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub numărul de dosar_, petenta S.C. M. T. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă N., anularea procesului verbal nr._/13.10.2010, încheiat de I. T. de Muncă N..
În motivarea în fapt a plângerii formulate, petenta a arătat că firma nu desfășoară activitate de taximetrie din luna octombrie 2009, deoarece a fost executată silit de Administrația Finanțelor Publice R. și au fost vândute toate mașinile pe care le deținea, iar salariații au demisionat în luna august 2009. Prin urmare, în opinia petentei datele înscrise în procesul verbal de I. T. de Muncă N. sunt eronate, numitul A. V. C. nefiind vreodată angajatul societății și nici mașina cu nr. de înmatriculare_ nefiind vreodată înscrisă pe firma S.C. M. T. S.R.L.
La data de 10.01.2011, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție și a amenzii aplicate, cu motivarea că situația de fapt a fost corect reținută, actul de sancționare a fost legal întocmit cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001, iar încadrarea juridică este corectă. S-a arătat că raportat la dispozițiile art. 276, alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, petenta se face vinovată de fapta constând în aceea că a primit la muncă pe numitul A. V. C., fără a avea întocmit și încheiat în formă scrisă contract individual de muncă anterior derulării raporturilor de muncă. De asemenea angajatorul nu a transmis, în termen legal la I. T. de Muncă N., registrul de evidență al salariaților în format electronic, contrar prevederilor art. 4 alin. 5 coroborat cu art. 8 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 161/2006. A mai arătat că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, fapta a fost săvârșită cu intenție, angajatorul refuzând să se prezinte la sediul Inspectoratului T. de Muncă N., în ciuda notificării sale repetate în acest sens, iar sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social, fiind aplicată la nivelul minim prevăzut de lege și neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legii nr. 53/2003 și O.G. nr. 2/2001.
În cauză, instanța a administrat la cererea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse: proces-verbal de control . nr._/13.10.2010 și anexe (filele 6,3-4, 15-17), înștiințare de plată (fila 5), proces-verbal de contravenție . nr._/13.10.2010 (filele 7-8, 13-14), dovada comunicării actului de sancționare prin afișare (fila 18), înștiințare de prezentare la sediul Inspectoratului T. de Muncă (fila 19,20), fișa de identificare (filele 20), practică judiciară (filele 21-29), adresă furnizare informații emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N. (fila 30-31), procese verbale de licitație pentru bunuri mobile (filele 34-37), adresa nr._/16.07.2011 emisă de IPJ N., Biroul Rutier (fila 71). De asemenea, a fost administrată proba testimonială, fiind audiat din oficiu martorul A. V. C. (fila 50).
La termenele de judecată din data de 11.05.2011 și 01.06.2011, instanța a emis adrese către petentă prin care a solicitat acesteia lămuriri cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, dat fiind că în cuprinsul plângerii formulate a fost indicat numărul procesului verbal de control întocmit de intimată, însă apărările celor două părți s-au centrat pe procesul verbal de contravenție.
La termenul de judecată din data de 29.06.2011, în lipsa oricăror precizări din partea petentei, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei R., față de obiectul plângerii formulate și a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea părților să-și precizeze poziția procesuală față de excepția invocată.
La termenul de judecată din data de 10.08.2011, petenta, prin reprezentant legal și-a precizat plângerea, arătând că înțelege să conteste atât procesul verbal de control . nr._/13.10.2010 cât și procesul-verbal de contravenție . nr._/13.10.2010.
Luând act de poziția procesuală avută de petentă, Judecătoria R. a pus în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere referitor la contestarea procesului verbal de control . nr._/13.10.2010 și alcătuirea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ . De asemenea, raportat la acest capăt de cerere, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale, pe care a considerat-o întemeiată, a admis-o prin sentința civilă nr. 2116/2011, reținând următoarele: În acord cu prevederile art. 1 raportat la art. 2 Cod procedură civilă judecătoriile sunt competente să judece plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice și ale altor organe cu activitate jurisdicțională în cazurile expres prevăzute de lege. De asemenea, tribunalele judecă procesele în materie de contencios administrativ cu excepția celor date în competența curților de apel. În acord cu prevederile Legii contenciosului administrativ, sunt acte administrative acele acte având caracter unilateral, individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. Procesul verbal de control . nr._/13.10.2010 este de natură a se circumscrie unei atare definiții legale, fiind întocmit de o autoritate publică (I. T. de Muncă N.), în vederea executării în concret a legii, dând naștere în mod implicit la un raport juridic.
La Tribunalul N., cauza a fost înregistrată sub nr._ . Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de control arătând că numitul A. V. a fost identificat în stația de taxi Favorit prestând efectiv activitate, acesta declarând ce funcție are și câte ore pe zi lucrează; s-a mai semnalat că societatea figurează la Oficiul Registrului Comerțului ca fiind în funcțiune.
La solicitarea instanței Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N. a comunicat informații privind starea firmei reclamante; Municipiul R. - Serviciul autorizări comercial a depus relații privind autorizația taxi deținută de societatea reclamantă iar Instituția prefectului – Serviciul public comunitar permise de conducere, a înaintat adresa nr._/28.02.2012 privind autoturismul utilizat de numitul A. V. la data controlului efectuat de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 94/CA/19.04.2012 a Tribunalului N. a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. M. T. S.R.L. prin administrator L. V. în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă N. și s-a anulat procesul verbal de control nr._ din 13.10.2010 încheiat de I. T. de Muncă N.. Tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că I. T. de Muncă - în urma unui control desfășurat în teren, în vederea respectării legislației în domeniul relațiilor de muncă, l-a identificat, în stația taxi zona Favorit, desfășurând activitate pe autoturismul_, la data de 28.09.2010, pe numitul A. V.. Acesta a fost audiat la Judecătoria R., în plângerea contravențională ce face obiectul dosarului nr. 5566/2010, declarând că a fost angajat de numitul G. L.. Potrivit relațiilor comunicate de Poliția rutieră în cadrul aceluiași dosar, autoturismul identificat de I. T. de Muncă figurează înmatriculat până la data de 5.10.2010 pe numele lui D. E., după care a fost înmatriculat pe numele lui G. L.. Potrivit relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, cei 2 proprietari succesivi ai autoturismului menționat, nu au avut nicio calitate în cadrul firmei controlate - societate, care din luna februarie 2010, nu mai este autorizată pentru transport de persoane în regim taxi. În acest context probator, tribunalul a apreciat ca neîntemeiate constatările din anexa 1 la procesul verbal de control, nefiind justificate măsurile dispuse în anexa nr. 2, în condițiile în care probatoriul administrat contrazice existența unui raport de muncă în care să fie implicat reprezentantul legal al firmei de taxi.
Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs pârâtul I. T. de Muncă N. în motivarea acestuia arătându-se că judecătorul fondului, în mod greșit a apreciat că probatoriul administrat contrazice existența unui raport de muncă în care să fie implicat reprezentantul legal al firmei da taxi, înlăturând tot probatoriul administrat de recurentă. A mai arătat că la momentul controlului numitul A. V. C. a declarat foarte clar că acesta lucrează pentru S.C. M. T. S.R.L., inspectorul neavând de unde să știe, în momentul identificării sale, pentru ce angajator prestează această activitate. Faptul că numitul A. V. își desfășoară activitatea de taximetrist pe o mașină care aparține unei alte persoane, nu înseamnă că acest autoturism nu era folosit de firma în cauză pentru asemenea activități sau că între proprietarul mașinii și reprezentantul legal al intimatei reclamante nu există vreo înțelegere în vederea folosirii autoturismului respectiv. A mai arătat că reclamanta a refuzat să se prezinte la sediul recurentei deși a fost înștiințată, iar inspectorul de muncă a constatat personal deficiențele care au fost inserate în actul de control. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea procesului verbal de control anulat.
În drept a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.â
În susținerea recursului a depus înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În mod corect a apreciat tribunalul că raportat la probele administrate între intimata reclamantă și numitul A. V. C. nu a existat vreun raport de muncă, nefiindu-i imputabil intimatei faptul că acesta a declarat că lucrează pentru recurentă, dar în fața instanței acesta a declarat în calitate de martor că fusese angajat de numitul G. L. care nu are vreo calitate în cadrul intimatei. Este culpa agentului constatator că a stabilit eronat situația de fapt și nu care nu a solicitat mai multe relații de la numitul A. la momentul controlului, cum ar fi cine este reprezentantul firmei angajatoare sau ce persoană l-a angajat, unde este sediul societății, cui predă încasările zilnice, putându-se astfel edifica lucrătorul recurentei cu cine are raporturi de muncă susnumitul. Deși se afirmă că este posibil ca între proprietarul mașinii și reprezentatul intimatei să fi existat vreo înțelegere privind folosirea acesteia de către reclamantă, recurenta nu a făcut dovada vreunui raport contractual în acest sens deși sarcina probei îi revenea acesteia. De asemenea inspectorul de muncă nu a constatat personal fapta reținută în procesul verbal de control ci doar în baza celor relatate de către numitul A. V. C., efectuând un control superficial, fără a verifica de exemplu cine este proprietarul autoturismului sau dacă intimata are autorizație de a desfășura activitate de taximetrie (intimatei fiindu-i retrasă autorizația din luna februarie 2010 conform adresei emisă de Primăria R. de la fila 45 dosar fond), aspecte ce erau de natură a-i pune îndoieli în privința săvârșirii faptei constatate de către intimată.
Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurentul-pârât I. T. de Muncă N., cu sediul în Piatra N., . nr. 8, cod poștal_, județul N., împotriva sentinței civile nr. 94/CA din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. T. S.R.L. R. – reprezentată prin administrator L. V., cu sediul în R., .. 3, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 aprilie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | pentru Judecător, M. G. C. - aflată în concediu de studii - semnează președinte instanță | Judecător, M. G. B. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. N. A.
Red. d.r. M. G. B./30.04.2013
Tehnored. L.D.D. – ex. 2
L.D.D. – 07 mai 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1765/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4245/2013.... → |
|---|
