Anulare act administrativ. Decizia nr. 743/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 722/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 743/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 FEBRUARIE 2013
PREȘEDINTE - V. P. - judecător
- C. Ș. - judecător
- C. P. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant O. O. V. împotriva sentinței civile nr. 757 din 27 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat N. D., pentru recurentul-reclamant O. O. V., reprezentantul intimatului-pârât fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-au depus, în dublu exemplar, înscrisuri de intimatul-pârât P. comunei Măgura, împrejurare față de care se comunică recurentului-reclamant un exemplar al acestora.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Cu privire la excepția tardivității depunerii cererii de obținere a subvenției în baza O.U.G. nr. 51/2006 de către recurentul-reclamant, s-a susținut că s-a depus cererea după . ordonanței. De fapt, s-a depus la 14.11.2011, iar la data de 15.11.2011 s-a publicat ordonanța. Consideră că cererea a fost depusă în termen, a depus în tot actele, iar la momentul depunerii cererii îndeplinea toate criteriile pentru acordarea subvenției.
Pe fondul recursului, avocat N. D., solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 757/27 Aprilie 2012 a respins acțiunea ca nefondată privind pe reclamantul O. O. V. și pe pârât P. C. MĂGURA, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa 190 din 03.01.2012, pârâtul a respins cererea reclamantului de acordare a subvenției pentru cumpărarea unui apartament cu destinație de locuință personală.
Refuzul a avut în vedere precizările Ministerului Dezvoltării regionale și Turismului nr.2909 /DGLP/21.12.2011, solicitate acestuia de către pârâtă.
În adresa menționată se arată că acestea se acordă la finalizarea și predarea locuinței către beneficiari iar plata se face prin procesul verbal de recepție, la terminarea lucrărilor, în contul beneficiarului deschis pentru finanțarea construcției locuinței prin credit ipotecar la instituția financiară bancară care a acordat creditul respectiv.
Potrivit OUG nr.51/2066 art. 3 beneficiază de prevederile art. 2 o singură dată persoanele fizice care au contractat credite ipotecare cu condiția să facă dovada că estre titularul contractului de construire a locuinței, nu dețin în proprietate o locuință cu o suprafață desfășurată mai mare de 50 m.p., este prima locuință pe care o construiesc cu credite ipotecare, dețin un drept real de folosință asupra bunului.
Reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții.
Se mai constată că prin OUG nr.95/2011 statul nu mai acordă subvenții analizându-se doar cererile anterioare, iar reclamantul nu a făcut nici dovada faptul că cererea sa adresată pârâtului ar fi fost anterioară intrării în vigoare a OUG nr.95/2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei, taxă judiciară de timbru și 0.15 lei timbru judiciar
În motivarea recursului recurentul arată că îndeplinește condițiile pentru acordarea subvenției iar cererea pentru acordare a fost formulată anterior intrării în vigoare a O.U.G. 95/2011.
Prin întâmpinare intimatul arată că cererea de subvenție a fost depusă tardiv fiind înregistrată după 9.11.2011.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În data de 13.07.2010 recurentul a încheiat cu Alpha Bank Romania S.A. contractul de credit imobiliar nr. 158/HPC_, contract ce s-a încheiat între părți în temeiul O.U.G. 60/2009, a H.G. 717/2009 și a Convenției de Garanție 19/06.04.2010 pentru programul „Prima Casă”, încheiat între Bancă și Fondul Național de Garantare a Creditelor.
În baza acestui contract recurentul a împrumutat suma de 53.200 € pentru achiziționarea apartamentului 19, situat în comuna Măgura, ., mansardă.
Împrumutul acordat a fost garantat de Statul Român, recurentul constituind în favoarea acestuia o garanție reală imobiliară asupra bunului cumpărat cu suma împrumutată.
La data de 14.07.2010 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare dintre proprietarii apartamentului și recurent.
În perioada 2006-2009 Statul român a inițiat două programe de dezvoltare a fondului locativ.
Astfel, prin Ordonanță de Urgență 51 din 28 iunie 2006 s-a aprobat Programul național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală, prevederile Programului aplicându-se pentru construcțiile de locuințe prin credite ipotecare care se contractează după . ordonanței de urgență, creditele ipotecare fiind cele definite de Legea 190/1999. Prin art. 2 din OUG 51/2006 s-au stabilit beneficiarii programului, iar potrivit art. 3 alin. 1 s-a prevăzut că de prevederile art. 2 beneficiază o singură dată persoanele fizice care au contractat credite ipotecare pentru construirea unei locuințe, dacă întrunesc, în mod cumulativ, condițiile prevăzute în acest act normativ.
Acest program a fost aplicabil până la 15 noiembrie 2011 când prin OUG 95/2011 s-a dispus ca statul să nu mai acorde subvenții de la bugetul de stat prin Programul național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală.
Prin OUG 60/2009 s-a aprobat programul "Prima casă" ca program guvernamental care are ca obiectiv facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziția unei locuințe prin contractarea de credite, programul având un caracter social, așa cum dispune art. 1 alin. 2 din HG 717/2009.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OUG 60/2009, prin derogare de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să mandateze Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii în vederea emiterii de garanții în numele și în contul statului în favoarea băncilor care acordă credite persoanelor fizice pentru cumpărarea unei locuințe în cadrul programului "Prima casă".
Așadar, potrivit acestui program, garanțiile pentru băncile care acordă creditele persoanelor care accesează programul ,,Prima casă” sunt constituite de stat și nu de persoana împrumutată, existența acestui tip de garanție a impus și nivelul scăzut de dobândă pe care băncile finanțatoare urmează să le pretindă de la împrumutați precum și celelalte costuri care, de asemenea, sunt limitate așa cum se dispune prin art. 2 din anexa 2 a HG 717/2009, aspect care caracterizează caracterul social al programului.
Din interpretarea actelor normative care consacră cele două tipuri de programe, rezultă că acestea sunt programe distincte, fiecare având o adresabilitate expres definită și condiții specifice de accesare și facilități pentru beneficiari.
Așadar, facilitățile celor două programe nu pot fi cumulate de aceiași persoană la dobândirea, în modalitățile prevăzute de actele normative menționate, a aceluiași imobil.
Cum recurentul a fost beneficiarul programului ,,Prima casă” el nu este îndreptățit să solicite și facilitățile prevăzute în programul consacrat prin OUG 51/2006.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că ar fi permis cumulul de facilități prevăzute în cele două programe, recurentul nu poate beneficia de dispozițiile OUG 51/2006, deoarece acestea se referă la creditele ipotecare.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea 190/1999, în forma în vigoare la data solicitării subvenției, creditul ipotecar pentru investiții imobiliare este creditul acordat cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1. este acordat în scopul efectuării de investiții imobiliare cu destinație locativă sau cu altă destinație decât cea locativă ori în scopul rambursării unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare contractat anterior;
2. acordarea creditului este garantată cel puțin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investiției imobiliare pentru finanțarea căreia se acordă creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investiției imobiliare pentru finanțarea căreia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru investiții imobiliare, a cărui rambursare urmează a fi astfel finanțată;
Creanțele ipotecare sunt drepturile de creanță rezultând din contracte de credit ipotecar pentru investiții imobiliare (lit. b) iar creditor ipotecar este titularul creanțelor ipotecare (lit. d).
Așadar, interpretând dispozițiile legale menționate, creditul este ipotecar doar atunci când finanțatorul, pentru garantarea împrumutului acordat, are constituită în favoarea sa o garanție reală imobiliară asupra imobilului dobândit prin împrumutul acordat.
În cauză recurentul a constituit într-adevăr o garanție reală imobiliară, însă aceasta a fost constituită în favoarea statului care a angajat o garanție guvernamentală față de banca finanțatoare, și nu față de creditorul care a acordat creditul și în consecință creditul accesat de recurent nu este un credit ipotecar în sensul prevăzut de OUG 51/2006.
În ceea ce privește data formulării cererii de acordare a subvenției, față de data înregistrării cererii de către intimată, deși este anterioară datei de 15.11.2010 când a intrat în vigoare a OUG 95/2011, este lipsită de relevanță față de împrejurarea că dispozițiile OUG 51/2006 nu îi sunt aplicabile recurentului.
În consecință, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, considerentele instanței de recurs substituindu-se celor ale instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de recurentul-reclamant O. O. V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat N. D. – Bacău, .. 94 C, ., împotriva sentinței civile nr. 757 din 27 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. comunei Măgura, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. V. |
red. sent. L. S.
red. d.r. V.P.
V.M./2 ex.
27.03.2013
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 779/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4217/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
