Anulare act administrativ. Decizia nr. 3167/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3167/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 276/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3167/2013
Ședința publică de la data de 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâtele Agenția Națională Pentru Administrare Fiscală și Direcția R. Pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 85/2012 din data de 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare când se prezintă avocat L. F. pentru intimata-reclamantă P. V., lipsă fiind recurentele-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat L. F. depune la dosarul cauzei, în xerocopii, un număr de 4 înscrisuri (14 file) emise de A.N.A.F. - Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Iași prin care s-a dispus numirea pe post a intimatei-reclamante și arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat L. F. având cuvântul pentru intimata-reclamantă P. V., solicită respingerea recursului declarat de Agenția Națională Pentru Administrare Fiscală ca fiind lipsit de interes, iar cel al Direcția R. Pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, ca nefundat, având în vedere că cele trei ordine emise de pârâta A.N.A.F. au fost emise cu nesocotirea legii de organizare, iar două dintre ele au fost date contrar dispozițiilor O.U.G.nr.229/2008. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub numărul_ reclamanta P. V. a chemat în judecată Agenția Națională Pentru Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului 2407/2011 emis de Președintele A.N.A.F., constatarea nulității examenului organizat de A.N.A.F., anularea Ordinului 8567/2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii acestuia, suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente cu titlu de drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr. 31/10.02.2012 Curtea de Apel Bacău a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Ordinului 2407/2011.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF.
A respins capătul de cerere privind anularea Ordinului 2407/2011, ca nefondat.
A admis în parte acțiunea și a dispus suspendarea executării Ordinului ANV nr. 8567/2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
A anulat Ordinul nr. 8567/2011 și a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de inspector vamal la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale N..
A obligat pârâta ANV la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite începând cu data de 22.09.2011 până la reintegrare.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității concursului, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul Direcției Generale a Vămilor – Vama Piatra N. din 1.04.1993, dată de la care a lucrat neîntrerupt, fiind promovată în grade și trepte aferente funcției publice, deținând, potrivit mențiunilor din contractul de muncă, funcția de inspector vamal superior (la data de 1.01.2011).
Prin ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al A.N.V., direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiile județene, iar prin Ordinul 2407/2011 a fost aprobat statul de funcții pentru aparatul central și unitățile subordonate, precum și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul A.N.V.
Nici unul din cele două ordine nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Ulterior, prin Ordinul 2619/15.07.2011 s-au constituit comisiile de examen, iar prin Ordinul 2589 din 12.07.2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul care urma să se desfășoare în perioada 18-29 iulie 2011.
La 5.07.2011 reclamantei i s-a comunicat preavizul nr._ prin care se arată că potrivit art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 188/1999 postul ocupat va fi supus reorganizării începând cu 8.08.2011. Prin același preaviz i se aduce la cunoștință reclamantei faptul că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare, opțiunea urmând a fi formulată potrivit art. 99 alin. 5 și alin. 7 din Legea nr. 188/1999 în scris, iar în situația în care pentru aceiași funcție publică au optat mai multe persoane se va organiza concurs. Reclamanta a optat evident pentru funcția publică pe care o deținea. Urmare a participării la concurs reclamanta a obținut la interviu 70 puncte iar la proba scrisă 84 puncte, fiind declarată respinsă. Reclamanta a contestat rezultatul interviului, însă contestația a fost respinsă.
Prin Ordinul 8567 din 22.09.2011 A.N.V. a dispus că începând cu data de 16.09.2011 reclamantei îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică conform art. 97 lit. c și art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 3 și 5 din Legea nr. 188/1999.
Emitentul actului a făcut trimitere în preambul la H.G. nr. 110/2009, Legea nr. 188/1999, Ordinele 2406 și 2407/2011, avizele A.N.A.F._ și_/2011 precum și la rezultatele examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011.
În termen legal reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea Ordinului 8567/2011 iar prin completări a invocat și nelegalitatea Ordinelor 2406/2011 și 2407/2011 (fila 21).
Prin adresa nr._/2011 A.N.V. a apreciat că examenul de testare profesională s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzută de Ordinul 2407/2011, iar prin adresa_/2011 comunică reclamantei, referitor la completările la plângerea prealabilă, că își menține punctul de vedere.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate această instanță reține:
Cu referire la excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului 2407/2011 fundamentată pe nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, se constată că prin completarea la plângerea inițială, reclamanta (fila 21 dosar) a formulat critici și cu privire la legalitatea acestui ordin. Prin urmare, făcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile excepția apare ca nefondată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. se constată, așa cum a și precizat reclamanta, că aceasta a fost chemată în judecată doar pentru anularea Ordinului 2407/2011 nu și pentru celelalte capete de cerere. Reținând că pentru cererea având ca obiect anularea Ordinului 2407/2011 A.N.A.F. are legitimare procesuală pasivă, instanța va respinge excepția invocată.
Cu referire la cererea având ca obiect constatarea nulității examenului instanța reține ca întemeiată excepția inadmisibilității invocate de A.NA.F. Astfel, actul care produce efecte juridice în ce privește raportul de serviciu al reclamantei este Ordinul 8567/22.09.2011.
Organizarea examenului apare ca o operațiune administrativă premergătoare ce nu are natura unui act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, câtă vreme nu dă naștere, nu stinge raporturi juridice, nu produce efecte juridice directe.
Pe fondul cauzei instanța constată că se relevă mai multe motive care atrag nelegalitatea Ordinului 8567 din 22.09.2011.
Pornind de la statutul funcționarilor publici, se impune precizarea că în respectarea principiului stabilității funcției publice (principiu ce își are rațiunea tocmai în modalitatea de recrutare a funcționarilor) încetarea raportului de serviciu nu se poate face decât în condițiile prevăzute de art. 97, 98, 99 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 99 alin. 1 lit. b eliberarea din funcția publică se dispune în ipoteza în care autoritatea își reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Aceasta presupune așadar ca postul ocupat să nu mai existe în statul de funcții, ipoteză în care autoritatea publică este obligată să acorde funcționarilor un preaviz de 30 de zile calendaristice, perioadă în care funcționarul optează pentru funcțiile vacante corespunzătoare dacă există (conform art. 5) sau pentru funcțiile vacante comunicate de A.N.A.F.
În speță se constată că preavizul a fost comunicat reclamantei înainte ca postul să fie redus prin reorganizare. Astfel, în preavizul din 5.07.2011 s-a arătat că postul va fi reorganizat începând cu 8.08.2011.
Analizând operațiunile întreprinse de pârâți se constată că au avut loc într-o ordine inversă decât prevede Legea nr. 188/1999, iar modalitatea de ocupare a acestor funcții este de natură a încălca principiile transparenței, stabilității funcției publice.
Este adevărat că situația economică poate impune pentru încadrarea în cheltuielile bugetare alocate reducerea numărului de posturi, ipoteză în care devin incidente dispozițiile art. 99 lit. b din Legea nr. 188/1999, însă aceasta presupune ca postul deținut de reclamantă să fi fost redus la data când funcționarul a primit preaviz. În speță însă reclamanta a primit preaviz înainte ca postul să fie redus, fiind nevoită să opteze exact pentru postul de inspector vamal grad superior pe care l-a deținut anterior și care apărea, potrivit înscrisului de la fila 130, ca fiind vacant începând cu 8.08.2011.
Dacă s-ar fi redus chiar postul reclamantei în accepțiunea lit. b din art. 99, postul nu mai putea figura la posturi vacante, iar reclamantei trebuia să i se pună la dispoziție fie un alt post decât cel deținut pe care A.N.V. l-ar fi avut vacant, fie lista posturilor vacante transmisă de A.N.F.P. conform alin. 6 al art. 99.
Or, în cauză prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada că nu s-a solicitat o astfel de listă de la A.N.F.P. anterior comunicării preavizului.
Pe de altă parte, reorganizarea activității prin reducerea postului nu putea opera decât în condițiile art. 100 alin. 4, fiind justificată atunci când atribuțiile se modifică în proporție de 50%.
Apărările pârâtei în sensul că nu a fost organizat un concurs de recrutare sau promovare sunt reținute parțial de instanță. Astfel, potrivit art. 100 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999 se organizează într-adevăr examen atunci când există mai mulți funcționari care optează pentru aceiași funcție, însă câtă vreme postul pentru care a concurat reclamanta apărea ca fiind vacant (deși abia din august), acestea puteau fi ocupate, conform art. 8 din H.G. nr. 611/2008 prin recrutare, promovare, transfer și redistribuire.
În raport de această dispoziție concursul urma a fi organizat cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 611/2008.
Potrivit art. 39 din H.G. nr. 611/2008 bibliografia și tematica trebuia cunoscută de reclamantă cu cel puțin 30 de zile înainte de proba scrisă. Termenul de 30 de zile apare ca fiind un termen rezonabil de natură a permite celui care intenționează să candideze pentru o funcție vacantă să se pregătească.
În cauză însă se observă că deși s-a fixat ca dată a concursului 18 iulie 2011, bibliografia a fost aprobată prin Ordinul 2589 din 12 iulie 2011, cu doar 5 zile înainte.
Pe de altă parte examenul a cărui rezultate a fundamentat eliberarea din funcție a reclamantei a fost organizat în baza a două ordine nepublicate.
Cu referire la acest aspect se impune calificarea naturii juridice a ordinelor în discuție dat fiind faptul că în raport de natura acestora se impune sau nu publicarea în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 55 alin. 1 din H.G. nr. 561/2009 ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial, alin. 3 prevăzând că nu sunt supuse regimului de publicare ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate precum și cele cu caracter individual.
Rațiunea pentru care actele cu caracter individual nu se publică constă în faptul că se comunică persoanei față de care produce efecte juridice.
Ordinele 2406/2011 și 2407/2011 au natura unor acte cu caracter normativ chiar dacă, aparent, după gradul de întindere al efectelor juridice ar apărea ca fiind acte cu caracter individual, deoarece se adresează unei categorii de funcționari din cadrul administrației publice.
Analizând însă cele două ordine după sfera raporturilor juridice se constată că au forță juridică asupra mai multor persoane nedeterminate. Reglementând organizarea și statul de funcții precum și regulamentul de concurs, cele două acte au un caracter impersonal ceea ce determină natura de act normativ. Un grad mai redus de generalitate nu transformă un act administrativ normativ într-unul cu caracter individual.
Față de natura celor două ordine concluzia este că se impunea publicarea în Monitorul Oficial.
Nepublicarea însă nu atrage nulitatea actului, ci inopozabilitatea. Prin urmare, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului 2407/2011 reținând însă că nu poate fi opus reclamantei din moment ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Este adevărat că reclamanta a participat la examen ceea ce aparent ar însemna că nepublicarea Ordinelor nu i-au cauzat o vătămare însă participarea la examen presupunea cunoașterea condițiilor în care candidează.
Față de cele ce preced, reținând pe de o parte că ordinul de eliberare din funcție a fost emis în baza unor ordine nepublicate, iar pe de altă parte că s-au încălcat dispozițiile art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999, această instanță, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea Ordinului 8567/2011 și pe cale de consecință, în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 va dispune reintegrarea reclamantei și plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite.
În raport de motivele de nulitate reținute se constată existența unui caz justificat în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind îndeplinită și condiția pagubei iminente. Cu referire la această ultimă condiție instanța apreciază că încetarea raportului de muncă determină lipsa mijloacelor de subzistență ceea ce creează un prejudiciu material previzibil.
Împotriva sentinței au declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași (D.R.A.O.V.) în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, motivele recursurilor vizând următoarele:
- Recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași
Prima instanță nu a avut în vedere excepția litispendenței reclamanta având pe rolul instanței
încă o cerere de suspendare care a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Bacău. În această situație devin aplicabile și dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, text conform căruia „nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”.
Ținând seama că în dosarul amintit, prin hotărâre irevocabilă, s-a respins cererea de suspendare a nefondată, a fost ridicată excepția autorității de lucru judecat.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și pe fond, recurenta apreciind că nu au fost încălcate actele normative care reglementau reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor, s-a arătat astfel că procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor s-a desfășurat cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 56 și 57 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 611/2008.
Procesul de reorganizare a privit întregul sistem vamal fiind respectată obligația impusă de dispozițiile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind punerea la dispoziția funcționarilor publici a funcțiilor publice vacante corespunzătoare.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că ordinele nr. 2406/2011 și 2407/2011 au natura unor acte cu caracter normativ ele neavând o aplicabilitate generală. Totodată organizarea concursului s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale care guvernează această materie, concluziile primei instanțe fiind eronate și sub acest aspect.
- Recursul Agenției Naționale de Administrare Fiscală
Prima instanță a respins în mod greșit excepția inadmisibilității capătului de cerere privind
anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 2402/2011, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fond hotărârea primei instanțe a fost criticată, în esență, pentru aceleași aspecte ca și cele înfățișate de recurenta D.R.A.O.V.
Curtea, analizând recursurile, constată următoarele:
- Recursul A.N.A.F.
Prin sentința recurată prima instanță a respins ca nefondat capătul de cerere privind
Anularea Ordinului nr. 2407/2011 emis de A.N.A.F. Judecata s-a desfășurat în contradictoriu cu A.N.A.F. doar în ceea ce privește acest capăt de cerere, celelalte capete ale acțiunii vizând raporturi juridice în care recurenta de față nu era parte.
În aceste condiții, câtă vreme prin hotărârea atacată recurenta nu a pierdut procesul, nefiind deci lezată în drepturile sale atât timp cât acțiunea formulată în contradictoriu cu ea a fost respinsă, recurenta nu are interes în formularea recursului, acesta urmând să fie respins ca fiind lipsit de interes.
- Recursul D.R.A.O.V.
Prima instanță și-a argumentat soluția, ca și reclamanta acțiunea, pe două idei majore:
ordinul de eliberare din funcție care a fost emis în baza unor ordine cu caracter normativ nepublicate iar dispozițiile art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999 au fost încălcate.
Ambele teze sunt, în opinia instanței de recurs, eronate.
a) Caracterul normativ al Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011 și nepublicarea lor în Monitorul
Oficial
Diferențierea actelor administrative cu caracter individual de cele cu caracter normativ se face pe baza a două criterii – scopul în vederea căruia au fost emise și întinderea efectelor juridice.
În ceea ce privește primul criteriu este unanim acceptat că actele normative cu caracter normativ sunt emise în scopul organizării/executării legii iar în ceea ce privește al doilea criteriu este știut că acestea se emit întotdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare în concret a dispozițiilor legale.
În cauza de față cele două ordine au fost emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 565/2011 care a modificat și completat H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, ceea ce le conferă caracterul unor acte administrative individuale.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse cele două ordine au aprobat structura organizatorică centrală și teritorială a Autorității Naționale a Vămilor, respectiv, statele de funcții ale acestora, precum și regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul structurilor Autorității Naționale a Vămilor, fiind aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane, ceea ce le conferă, și din acest punct de vedere, un caracter individual.
Prin urmare obligația publicării celor două ordine în Monitorul Oficial nu există; singura obligație este aceea de aducere la cunoștința celor vizați, ceea ce s-a realizat prin publicarea pe pagina de internet a Autorității Naționale a Vămilor și comunicarea lor către structurile din subordine.
b) În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 99 și 100 din Legea nr. 108/1999.
La data de 4.07.2011 au fost emise Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și
2407/2011, noile structuri organizatorice rezultate în urma reorganizării, precum și noile state de funcții au intrat în vigoare la 8.08.2011. Pentru respectarea dreptului de preaviz statuat de Legea nr. 188/1999 preavizele au fost emise la data de 5.07.2011, anterior datei la care a intervenit eliberarea din funcția publică, respectiv 8.08.2011.
În cauză a avut loc un proces de reorganizare și nu de ocupare a funcției publice prin una din modalitățile prevăzute de lege: promovare, redistribuire, transfer și concurs (potrivit Legii nr. 188/1999 prin concurs se face doar recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici) sau prin promovare. Ca urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și nici ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Toate actele necesare susținerii examenului, bibliografia, precum și procedura de organizare a examenului se regăseau în cele două ordine anterior arătate, ordine care au fost publicate atât pe site-ul A.N.A.F., cât și pe cel al A.N.V.
Aceste informații au și fost aduse la cunoștința funcționarilor publici ale căror posturi erau supuse reorganizării prin preavizele comunicate fiecăruia.
Potrivit art. 99 alin. 5 din Legea nr. 180/1999, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici urmând ca, dacă sunt mai mulți funcționari publici, conform art. 100 alin. 3 din același act normativ, să se organizeze examen de către autoritatea sau instituția publică.
Rezultă deci că preavizul este anterior examenului care a început la 18.07.2011 și a fost emis în mod legal câtă vreme la data emiterii acestuia se cunoșteau deja posturile care urmau să fie desființate ca efect al reorganizării.
Față de cele arătate mai sus, constatând că dispozițiile arătate în paragrafele anterioare au fost respectate, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Va menține dispozițiile privind soluționarea excepțiilor și capătului de cerere privind anularea Ordinului 2407/2011, față de soluția dată recursului A.N.A.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind lipsit de interes recursul recurentei-pârâte Agenția Națională pentru Administrare Fiscală în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. V. împotriva sentinței civile nr. 85/2012 din data de 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._
Admite recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași îndreptat împotriva aceleiași sentințe și în contradictoriu cu aceeași intimată-reclamantă
Modifică în parte sentința recurată.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile privind soluționarea excepțiilor și capătului de cerere privind anularea Ordinului nr.2407/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.
Președinte, C. Ș. | Pt. Judecător, L. A. - plecat în C.O. - PREȘEDINTE SECȚIE, | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.M.V.C.
Red.dec.rec. C.Ș./31.10.2013
Tehnored. V.M./3 ex.
05.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 235/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4313/2013.... → |
|---|
