Anulare act administrativ. Sentința nr. 235/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 235/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 595/32/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ SENTINȚA Nr. 235/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.-judecător
Grefier M. A.
*******************************************************************
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta L. E. G. în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației și Internelor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, constată că la dosar s-a depus cerere de repunere pe rol a cauzei de către reclamanta L. E.-G..
Instanța, având în vedere că motivul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei a încetat înrucât s-a soluționat recursul declarat în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 245 Cod procedură civilă repune cauza pe rol, constată cauza în stare de judecată și întrucât s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Constată că reclamanta L. E. G.,a formulat Contestație împotriva hotărârii nr.97/11.06.2012 emisă de către M. Administrației și Internelor – Comisia de jurisdicție a imputațiilor, solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acțiunii,arată reclamanta că prin Dispoziția nr. 2277/7.05.2010 a Inspectoratului General al Poliției Române, a fost promovată în funcția de ofițer specialist II prevăzută cu grad profesional de comisar de poliție, începând cu data de 1.05.2010.
Ulterior ,prin dispoziția nr.5026/31.10.2011,cu aplicabilitate din 1.09.2011 s-a revenit în parte la dispoziția de promovare susmenționată,în sensul că începând cu data de 01.05.2010 a fost numită în funcția de ofițer principal I prevăzută cu gradul profesional de
comisar de poliție.
La data de 1.03.2011 a fost promovată în gradul profesional de inspector principal de poliție, grad pentru care ar fi putut ocupa funcția de ofițer specialist II prevăzută cu gradul profesional de comisar șef de poliție.
De la data promovării pe funcția de ofițer specialist II - 1.05.2010, până la data numirii pe funcția de ofițer principal I – 1.09.2011, arată reclamanta,că a îndeplinit sarcinile de serviciu trecute în fișa postului, corespunzătoare funcției de ofițer specialist II iar drepturile salariale au fost stabilite în consecință.
Consideră abuzivă și nelegală obligarea sa la restituirea sumei de 724 lei considerată ca fiind drept salarial încasat necuvenit în perioada 1.09.2010 – 31.08.2011,întrucât neaplicarea prevederilor legale la momentul intrării în vigoare a actului normativ nu-i revine în sarcină,cu atât mai mult cu cât de la data de 1.03.2011,a fost avansată într-un grad profesional superior ce permitea punerea sa pe funcția de ofițer specialist II.
Arată reclamanta că prin emiterea acestei decizii de imputare se încalcă principiul neretroactivității legii prev. de art.15 ,alin.2 din Constituția României,precum și principiul drepturilor câștigate.
În conformitate cu dispozițiile art.6,alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. nr.121/1998,pentru perioada 1.09.2010 – 31.08.2011,nu se poate reține răspunderea materială în sarcina reclamantei,întrucât nu a săvârșit o faptă cu caracter ilicit iar paguba se datorează unor cauze pe care reclamanta nu le putea prevedea și înlătura.
Arată reclamanta că la data de 30.11.2011 a formulat contestație împotriva dispoziției IGPR nr.5026/31.10.2011,Curtea de Apel Bacău,dispunând admiterea acțiunii și anularea dispoziției IGPR menționată mai sus.
Pârât M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, ca nefondată.
A arătat pârâtul că reclamanta, având gradul de inspector de poliție, a fost numită în funcția de execuție de ofițer specialist II pentru care trebuia să aibă gradul profesional de comisar de poliție conform art. 22 alin. 4 din Legea 360/2002.
În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.0154/3.03.2010 și Ordinul I/0520 din 07.04.2010, modificările din Listele prevăzute la art.1 se prevăd în Statele de organizare ale unităților de la data de 1.01.2010.
Retroactivitatea dispozițiilor individuale de personal emise pe numele petentei este justificată de existența unei date stabilite în mod expres în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr.0154/3.03.2010,în speță 1.01.2010.
La termenul din 22 noiembrie 2012, judecata prezentei cauze s-a suspendat în temeiul art.244,pct.1 din codul de pr. civilă, ,până la soluționarea dosarului nr._ .
La data de 12.11.2013 s-a formulat de către reclamantă cerere de repunere pe rol, cerere admisă la termenul din 12 decembrie 2013.
Din actele dosarului,instanța reține,
ÎN FAPT:
Reclamanta este funcționar public cu statut special, având calitatea de polițist.
Prin Dispoziția Inspectorului general al Poliției Române nr. 5026/31.10.2011,începând cu data de 1.09.2011,s-a revenit în parte și s-a modificat Dispoziția IGPR nr.2277/1.05.2010,în sensul că începând cu data de 1.05.2010,inspectorul principal de poliție L. E. G. se numește în funcția de ofițer principal I ( c.i.=4,50), prevăzută cu gradul profesional de comisar de poliție și beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare încadrării ipotetice în funcția similară la 31 decembrie 2009, respectiv de ofițer principal I( c.i. =4,20), prevăzută cu gradul profesional de comisar de poliție. Celelalte drepturi salariale avute se mențin,în condițiile legii.
Noile drepturi salariale stabilite în prezenta dispoziție, se aplică începând cu data de 1.09.2011,prin raportare la nivelul bazei decalcul pentru luna octombrie 2010 – majorate în condițiile legii.
În aceeași dispoziție s-a prevăzut că pentru perioada cuprinsă între 1.05.2010 și 1.09.2011,eventualele sume nedatorate vor fi stabilite de către o comisie de cercetare administrativă,în condițiile legii.
Dispoziția Inspectorului general al Poliției Române nr. 5026/31.10.2011 a fost pusă în aplicare, constatându-se că reclamanta a încasat necuvenit suma de 982 lei, reprezentând prejudiciu cert creat în defavoarea IGPR, sumă care a fost plătită lunar în perioada 1.05.2010 – 1.09.2011, prin Decizia de imputare nr._/13.01.2012 emisă de IGPR, imputându-se reclamantei suma de 724 lei reprezentând drepturi salariale încasate nedatorat în perioada 1.09.2010 – 31.08.2011, stabilindu-se totodată darea în scădere a sumei de 258 lei pentru perioada 1.05.2010 – 31.08.2010.
Împotriva Deciziei de imputare nr._/13.01.2012,a formulat contestație reclamanta, contestație care a fost respinsă prin Hotărârea nr._/9.03.2012 de către Inspectoratul General al Poliției Române – Comisia de soluționare a contestației.
Împotriva Hotărârii nr._/9.03.2012, reclamanta a formulat plângere, plângere respinsă prin Hotărârea nr.97/11.06.2012, hotărâre contestată în instanță.
Instanța reține că, prin Sentința civilă nr. 100/24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de apel Bacău, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. E. G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și s-a anulat dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 5026 din 31.10.2011, prin Decizia nr. 3376/03 Octombrie 2013 a Curții de apel Bacău, Sentința civilă nr. 100/24 aprilie 2012 devenind irevocabilă, prin respingerea recursului formulat de Inspectoratul General al Poliției Române.
Se reține în considerentele Sentinței civile nr. 100/24 APRILIE 2012,că la data emiterii dispoziției nr. 5026/31.10.2011, reclamanta îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea funcției de ofițer specialist II, dispoziția nr. 5026/2011 fiind nelegală sub acest aspect.
Totodată, instanța a reținut că în ceea ce privește mențiunile privind drepturile salariale la care se referă dispoziția contestată, analiza și recuperarea acelor drepturi salariale acordate ca urmare a promovării reclamantei, având în vedere caracterul nelegal al dispozițiilor de modificare a actului administrativ prin care a fost promovată reclamanta, și acestea sunt nelegale.
Că și în situația în care promovarea reclamantei ar fi fost modificată legal, drepturile salariale tot nu pot fi restituite deoarece aceasta a îndeplinit efectiv atribuțiile specifice funcției în care a fost promovată și pentru care, prin lege sunt stabilite drepturile salariale specifice funcției. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost de bună-credință în legătură cu promovarea sa în funcția de execuție, iar în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, Cauza Moskal contra Poloniei, 2009) a reținut constant obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general si cel personal, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, în prezenta cauză disproporția rezultând din faptul că reclamanta a exercitat efectiv atribuțiile funcției de ofițer specialist II în intervalul avut în vedere de dispoziția nr. 5026/2011.
În recursul formulat de către IGPR, s-a criticat inclusiv faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu este posibilă recuperarea drepturilor salariale, pentru că, în fapt, Dispoziția nr. 5026/2011 nu are un astfel de obiect, condițiile antrenării răspunderii materiale a tuturor polițiștilor aflați în situații similare urmând a fi analizate de o comisie specială.
Instanța de recurs, analizând aceste critici, le-a considerat ca fiind nefondate, reținând că în decizia contestată se menționează expres că „modificarea Dispoziției I.G.P.R. nr. 2277/2010 își produce efecte asupra actelor administrative prin care s-au acordat drepturi salariale, emise ulterior datei de 01.05.2010. Noile drepturi salariale stabilite în prezenta dispoziție se aplică începând cu data de 01.09.2011…”. În atare condiții, este corect reținut argumentul instanței de fond, care a reținut că, având în vedere caracterul nelegal al dispozițiilor de modificare a actului administrativ prin care a fost promovată reclamanta, și aceste dispoziții (referitoare la drepturile bănești) sunt nelegale.
Instanța în analizarea Hotărârii nr.97/11.06.2012, reține că aceasta a fost dată în aplicarea Dispoziției Inspectorului general al Poliției Române nr. 5026/31.10.2011, dispoziție anulată irevocabil.
În atare situație, cum actul administrativ în aplicarea căruia a fost dată Hotărârea nr.97/11.06.2012, a fost anulat, reținându-se caracterul nelegal al acestuia se impune anularea și a acestei din urmă hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta L. E. G., cu domiciliul în Bacău, ..1, . în contradictoriu cu pârâtul M. Afacerilor Interne, (fost M. Administrației și Internelor), cu sediul în București, .. 6.
Anulează Hotărârea nr. 97/11.06.2012 emisă de către M. Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Decembrie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | ||
Grefier, M. A. |
Red/tehnored. sent. O.L.T./18.12.2013
MA/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4018/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3167/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
