Anulare act administrativ. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6037/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 763/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. C. - judecător
Judecător: Olguța L. T.
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre judecare recursurile declarate de recurentul-reclamant P. F. și de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, împotriva sentinței civile nr. 752 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant P. F., personal, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză au fost promovate două recursuri, de reclamantul P. F. și de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, ambele declarate și motivate în termen legal, recursul pârâtei fiind scutit de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, iar recursul reclamantului legal timbrat – dovada aflându-se la fila 34 dosar.
Totodată, constată că recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău a depus la dosar două rânduri de precizări, primele într-un singur exemplar și prin care solicită introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală întrucât această instituție se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 01 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, precum și un alt set de precizări în dublu exemplar, care sunt comunicate recurentului-reclamant.
De asemenea, constată că recurentul-reclamant P. F. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurenta-pârâtă, întâmpinare care a fost comunicată acesteia la data de 18.02.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 70 dosar.
Recurentul-reclamant P. F., având cuvântul, referitor la cererea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Bacău de introducere în cauză a A.N.A.F., consideră că nu se impune introducerea A.N.A.F. în cauză, calitatea de pârâtă având-o Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, această instituție fiind cea care a emis decizia de impunere contestată.
Instanța, respinge cererea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Bacău de introducere în cauză a A.N.A.F., având în vedere că dispozițiile art. V alin. 10 din O.U.G. nr. 125/2011 se referă expres la litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii, precum și în cazul litigiilor privind procedurile de insolvență.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant P. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Arată că, recurenta-pârâtă a procedat nelegal la emiterea unui nou act administrativ în condițiile în care primul act administrativ nr._/30.08.2010 a rămas parțial în vigoare, conform sentinței civile nr. 660/2011 definitivă și irevocabilă. În ceea ce privește motivele de nelegalitate acestea sunt reprezentate de refuzul soluționării plângerii prealabile, dubla impunere, nerespectarea Codului de procedură fiscală și abuzul de drept prin utilizarea nelegală a unui procedeu de anulare a sentinței civile nr. 660/2011.
În concluzie, față de acestea și având în vedere motivele expuse pe larg prin recursul declarat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea în totalitate a actului administrativ emis de pârâtă sub nr. 6556 la data de 07.04.2011, constatarea abuzului în serviciu pentru emiterea acestui act administrativ, despăgubiri în sumă de 1.358 lei pentru daune morale și obligarea pârâtei la emiterea unui înscris din care să rezulte că reclamantul nu mai are alte datorii pentru perioada 2005 – 2011 la Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău arată că acesta este nelegal întrucât pârâta este cea în culpă, respectiv cea care a creat această situație, motiv pentru care solicită respingerea recursului acesteia ca nefondat.
Depune la dosar și concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr._, reclamantul P. F. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 6556/07.04.2011, să se constate că actul a fost emis prin abuz în serviciu, să i se acorde despăgubiri morale de 1.358 lei și să fie obligată pârâta la eliberarea unui document din care să rezulte că nu are nici o datorie restantă.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia contestată are înserate sume ce au mai fost trecute în altă decizie de impunere pentru perioada 2006 – 2009, sume ce au fost deja achitate, astfel că nu datorează nici accesorii pentru perioada 2006 - 2011.
Prin sentința civilă nr. 752/27.04.2012, pronunțată în dosar nr._, s-au respins excepțiile prematurității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile și a tardivității, iar pe fond s-a admis în parte acțiunea, în sensul că s-a anulat obligația de plată de 844 de lei din Decizia de impunere nr. 6556/07.04.2011, fiind respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr._ din 30.08.2010, reclamantului i s-a stabilit obligația de plată reprezentând contribuția pentru perioada 2005-2009.
Pârâta a emis o nouă decizie de impunere nr. 6556/2011 pentru suma de 1.358 lei.
Prin sentința civilă nr. 660 din 07.09.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._ *, s-a anulat parțial decizia de impunere nr._ din 30.08.2010, în ceea ce privește suma de 959 lei, reprezentând accesorii, respectiv majorări și penalități aferente perioadei 2005 – 2009 și s-a constatat achitat debitul de 52 lei aferent trimestrului I/2006.
Prin Decizia de impunere nr. 6556/07.04.2011, contestată în cauză, în sarcina reclamantului se stabilește un debit de 1.358 lei, din care 895 lei contribuții aferente perioadei iunie 2006 – decembrie 2012, la care se adaugă majorări de 353 lei și penalități de 110 lei.
Cum perioada 2005-2009 a fost analizată de instanță, pronunțându-se în acest sens o hotărâre irevocabilă, contribuțiile datorate până la anul 2009 nu mai puteau fi înserate într-o nouă decizie de impunere.
Cu privire la lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că reclamantul a formulat plângere prealabilă (fila 13), la care pârâta a răspuns abia la data de 06.06.2011, astfel că față de acest răspuns acțiunea este formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, considerente pentru care a procedat la respingerea excepțiilor invocate.
Pe fond, s-a constatat că numai pentru perioada 2010-2011 reclamantul mai are obligații de plată, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea, în sensul anulării obligațiilor de plată pentru suma de 844 lei, din care 455 lei contribuție, 39 lei majorări și 70 de lei penalități, anterioare anului 2010.
Celelalte capete de cerere privind daunele morale și eliberarea unui înscris, au fost respinse ca nefondate, reținându-se, pe de o parte, că nu s-a făcut nici o dovadă a unui prejudiciu moral și pe de altă parte că reclamantul mai are de plată contribuția pentru anii 2010-2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți din dosar.
1. Recurentul-reclamant P. F., a susținut că:
- Hotărârea tribunalului cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă), în sensul că deși reține, inițial, că sumele datorate cu titlu de contribuții pentru perioada 2005 – 2009 nu mai puteau fi incluse într-o altă decizie de impunere, asupra acestora pronunțându-se o hotărâre irevocabilă, ulterior se constată că ar mai avea de plată contribuții și accesorii pentru aceeași perioadă, fiind încălcată astfel autoritatea de lucru judecat.
- Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă), în sensul că nici măcar sumele de care a fost exonerat nu sunt corect calculate, iar în ce privește perioada pentru care trebuiau luate în discuție obligațiile de plată a C.A.S., aceasta trebuia să fie 2010 – 2011 și nu perioada 2005 – 2011 avută în vedere de tribunal; sub acest aspect, tribunalul nu a fost preocupat de administrarea probelor necesare și utile, solicitate de reclamant.
- Soluția fondului este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), în sensul că nu s-a dat deplină eficiență sentinței civile nr. 660/2011, care avea autoritate de lucru judecat în ce privește lipsa obligațiilor de plată ale reclamantului pe perioada 2005- 2009, sentință pe care intimata-pârâtă era obligată să o execute, conform art. 22 din Legea nr. 554/2004; recurentul-reclamant susține că se impunea disjungerea judecății cu privire la obligațiile ce vizau perioada 2005 -2009 de cele ce vizau perioada 2010 – 2011.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii ce privea constatarea abuzului în serviciu pentru refuzul de a executa sentința nr. 660/2011;
- În mod greșit s-a apreciat că cererea de acordare a daunelor morale ar fi nedovedită, recurentul susținând că daunele solicitate reprezintă contravaloarea cheltuielilor pentru plata contribuțiilor cu ordin de plată, pentru zilele de prezență la termenele de judecată, suma precizată cu acest titlu fiind de 1.358 lei.
2. Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a susținut că hotărârea nu este motivată, potrivit exigențelor art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă și este rezultatul greșitei interpretări a legii, (fără a face referire expresă la textele de lege greșit interpretate).
Mai arată recurenta că reclamantul a fost notificat pentru depunerea declarației prevăzute de art. 32 alin. 4 din Ordinul nr. 617/2007 și a dovezilor privind veniturile realizate, iar ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații, s-a emis (pe baza stabilirii din oficiu a contribuției datorate) Decizia de impunere nr. 6556/2011, care, în opinia C.A.S. Bacău, a condus la anularea implicită a primei decizii de impunere, nr._/2010.
Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată următoarele:
1. Recursul reclamantului este întemeiat, pentru considerentele și în limitele ce urmează a fi expuse:
Prin Decizia de impunere nr._/30.08.2010, Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a stabilit în sarcina reclamantului P. F. obligația de plată a sumei de 2.076 lei, reprezentând contribuție asigurări sociale, calculate prin raportare la veniturile estimate pentru perioada 2005 – 2009.
Această decizie a fost supusă controlului instanței de judecată, în dosarul nr._ * al Tribunalului Bacău, iar prin sentința civilă nr. 660/7.09.2011, s-a admis acțiunea reclamantului P. F., în sensul că s-a anulat parțial Decizia de impunere nr._/30.08.2010, în ce privește suma de 959 lei, reprezentând accesorii, majorări și penalități de întârziere calculate pentru contribuția la fondul de asigurări de sănătate pentru perioada 2005 – 2009.
Reclamantul P. F. a susținut, în dosarul respectiv, că nu datora contribuția la fond pentru trimestrul I din anul 2006 și exceptând această sumă, diferența de debit a fost achitată la data de 15.09.2010, cu ordinul de plată depus în copie la fila 7 dosar.
Dând eficiență acestor susțineri, Tribunalul a constatat că reclamantul nu datorează accesoriile fiscale calculate de Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.
Așadar, deși la data de 15.09.2010 reclamantul a achitat contribuția de asigurări sociale, în sumă de 1.065 lei, iar majorările și penalitățile de întârziere erau contestate (prin sentința civilă nr. 660/7.09.2011 constatându-se că nu le datorează) la data de 7.04.2011, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a emis Decizia de impunere nr. 6556, prin care se evidențiază obligații de plată în sarcina contribuabilului P. F. pentru perioada 15.06.2006 – 15.12.2011, cu majorările și penalitățile aferente.
Procedând în această manieră, pârâta a încălcat atât principiul irevocabilității actului administrativ (act care fusese deja executat), cât și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 660/7.09.2011 a Tribunalului Bacău.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei de impunere nr. 6556/7.04.2011 nu se face vreo referire la anularea sau revocarea deciziei anterioare nr._/2010, așa cum susține recurenta - pârâtă prin recursul său.
Față de situația de fapt expusă, curtea constată că, raportat la dispozițiile art. 117 lit. b Cod procedură fiscală, pentru obligațiile aferente perioadei 15.06.2006 – 15.12.2009, decizia de impunere nr. 6556/2011 este nelegală, aceste obligații fiind integral executate la data emiterii deciziei.
Pentru perioada 15.03.2010 – 15.12.2011, contribuțiile datorate de recurentul-reclamant sunt în sumă de 440 lei, la care se adaugă majorări și penalități în sumă de 74 lei, rezultând o sumă totală de 514 lei, sumă pentru care urmează a fi menținută decizia contestată, ca fiind legală.
Cu privire la susținerile recurentului-reclamant, în sensul că a achitat și aceste sume, curtea constată că acest argument nu poate fi avut în vedere în examinarea legalității deciziei contestate. Curtea este ținută să examineze actul administrativ contestat din perspectiva legalității lui, raportat la dispozițiile Legii nr. 95/2006 și ale Codului de procedură fiscală.
Executarea totală sau parțială a obligațiilor impuse prin decizia contestată, ulterior emiterii titlului, este o chestiune ce ține de faza de executare a titlului recurentul având la îndemână alte căi procedurale pentru valorificarea drepturilor sale.
Așa cum se prevede expres prin art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, alin. 3 instituind obligativitatea acestora. Tot la alin. 3 sunt prevăzute și principiile în baza cărora se realizează obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate, între care se impun a fi reținute - în raport de acest motiv de recurs – solidaritatea în constituirea fondurilor (art. 208 alin. 3 lit. b) și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 208 alin. 3 lit. e). Față de aceste dispoziții legale reclamantul, în calitatea sa de persoană care desfășoară activități independente avea obligația legală de a se asigura, în acest sens fiind și dispozițiile art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora toți cetățenii români cu domiciliul în țară au calitatea de asigurați, precum și dispozițiile art. 215 alin. 3, care impun persoanelor care desfășoară activități independente obligația vărării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Legea nu acordă un drept de opțiune asiguraților, astfel cum rezultă din art. 208 alin. 3 lit. a) și c) din Legea nr. 95/2006, decât în alegerea casei de asigurări și a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, dar nu conține o reglementare care să lase la dispoziția lor posibilitatea de a fi sau nu asigurați, asigurările de sănătate nefiind facultative, ci obligatorii.
Ca urmare, chiar dacă recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația legală de a încheia contract de asigurare cu intimata, faptul că în temeiul legii el avea calitatea de asigurat și beneficia de servicii medicale (potrivit dispozițiilor art. 211 din Legea nr. 95/2006) atrage obligația sa corelativă de plată a contribuției la fond.
Față de considerentele expuse, curtea constată că sunt întemeiate motivele din recursul reclamantului, referitoare la emiterea a două decizii de impunere pentru aceeași perioadă, astfel cum s-a argumentat anterior, hotărârea tribunalului fiind nelegală, din perspectiva motivelor reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În ce privește motivul invocat de recurentul-reclamant, referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra unui capăt de cerere (constatarea abuzului în serviciu), curtea constată că, față de modul de formulare a acestui capăt de cerere și de dispozițiile art. 8, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004 un asemenea capăt de cerere nu putea fi admis, iar modul defectuos de formulare a cererii a putut conduce la aprecierea pe care prima instanță a dat-o acestui aspect.
Reclamantul nu a formulat o cerere de introducere în cauză a funcționarului care a emis actul contestat, nu a indicat această persoană, iar noțiunea de „abuz în serviciu” se circumscrie dreptului penal, nefiind de competența instanței de contencios administrativ.
Critica referitoare la neacordarea daunelor solicitate este, de asemenea nefondată, întrucât instanța nu putea stabili un prejudiciu pe baza simplelor susțineri ale reclamantului, chir dacă argumentele acestuia puteau fi considerate întemeiate.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, reclamantul era ținut să facă dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei, inclusiv în ce privește cuantumul prejudiciului material și moral invocat. Era necesar, așadar, ca reclamantul să probeze cuantumul cheltuielilor pretinse a fi suportate, culpa pârâtei pentru suportarea acestor cheltuieli, legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciul suportat, ori în lipsa probelor necesare, acest capăt de cerere nu putea fi admis.
2. Recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Bacău este nefondat, curtea reținând aceleași argumente expuse anterior cu privire la nelegalitatea parțială a deciziei de impunere contestate.
Nu se poate reține că hotărârea de fond ar fi nemotivată, așa cum invocă recurenta -pârâtă, sentința răspunzând exigențelor impuse de art. 261 Cod procedură civilă, după cum nu se poate reține lipsa de rol activ, invocată de recurentă la modul general, fără o raportare la speță.
Celelalte argumente ale recurentei-pârâte, referitoare la stabilirea din oficiu a contribuției datorate și la discuțiile cu contribuabilul nu au legătură cu cauza, eludând problema reală în discuție, examinată de instanța de fond, respectiv emiterea a două titluri executorii pe aceeași perioadă și pentru obligații deja executate, în urma pronunțării unei sentințe judecătorești.
Față de considerentele expuse, curtea constată că sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii și se impune a fi modificată în parte, sens în care va fi admis recursul reclamantului și va fi respins recursul pârâtei, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă. În consecință, curtea va anula în parte decizia de impunere nr. 6556/07.04.2011, în ce privește contribuția de asigurări de sănătate stabilită pentru perioada 15.06._09, va menține decizia de impunere în privința contribuției de asigurări de sănătate stabilită pentru perioada 15.03._11, respectiv pentru suma totală de 514 lei și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul recurentului-reclamant P. F., cu domiciliul în Bacău, .. 32, . declarat împotriva sentinței civile nr. 752 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă nr. 752 din 27.04.2012 a Tribunalului Bacău.
Anulează decizia de impunere nr. 6556 din 7.04.2011 în ceea ce privește contribuția de asigurări de sănătate stabilită pentru perioada 15.06._09; menține decizia de impunere în privința contribuției de asigurări de sănătate stabilită pentru perioada 15.03._11, respectiv pentru suma totală de 514 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul recurentei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău declarat împotriva sentinței civile nr. 752 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. L. S.
Red. d.r. V. S.
Tehnored. L.D.D. – ex. 3
L.D.D. – 20 martie 2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 211/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4759/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
