Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 3285/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3285/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 8435/110/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE 3285/2013
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-G. B.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. Ciporaga
Grefier O. N. P.
**********************************
Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 686/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant S. V. și intimatul-pârât Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 26.08.2010, recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău a depus precizări, iar intimatul-reclamant S. V., a depus concluzii scrise, prin serviciul registratură, la data de 19.09.2013, după care:
Instanța constată că, potrivit dispozițiilor OUG 74/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice a municipiului Bacău, așa cum se menționează și în precizările depuse la dosarul cauzei.
Totodată nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare, cu privire la excepția tardivității formulării recursului și cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
CURTEA
- deliberând -
Constată că prin Sentința civilă Nr. 686/2012/09 Aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis în parte acțiunea, privind pe reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI BACĂU .
S-a anulat decizia de impunere nr._ din 30.08.2010 emisă de intimată și s-a dispus restituirea sumei de 1514 reprezentând contribuția pentru 2006-2009.
S-a respins capătul de cerere privind restituire c/v tratament în cuantum de 7738 lei .
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că prin decizia de impunere nr._ din 30.08.2010 s-a stabilit în sarcina reclamantului o obligație de plată de_ lei, din care 8607 lei contribuția CAS aferentă perioadei 15.03.2006 – 15.12.2011, 6051 lei majorări și 1282 lei penalități.
Reclamantul a încheiat contract de asigurare abia în anul 2010, dată de la care a achitat întreaga contribuție.
Obiectul cauzei, se poartă asupra perioadei anterioare respectiv 15.03.2006 – 15.12.2009.
La contestație pârâta nu a emis o decizie, ci doar un răspuns.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă în lipsa unui contract de asigurare pârâta putea emite o decizie de impunere, prevăzută de Codul de procedură fiscală și dacă aceasta îndeplinește condițiile de fond și de formă legală.
Contribuția a fost calculată pentru un venit estimat/realizat, datele privind contribuabilul fiind furnizate de ANAF conform unui protocol încheiat între reclamantă și această autoritate publică.
Decizia a fost emisă prin impunere din oficiu, în baza art.83 al. 4 din OG 92/2003 respectiv Codul de procedură fiscală, reclamanta neavând calitatea de asigurat, deoarece între părți nu a existat un contract de asigurare.
La data emiterii deciziei de impunere erau în vigoare dispozițiile Legii 95/2006 și Ordinul CNAS nr. 617/2007.
Conform art. 83 al. 1 Cod procedură fiscală „nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului consolidat”.
Rezultă deci că art. 81 alin. 4 conferă aplicabilitate numai în beneficiul organului fiscal și numai pentru sume datorate bugetului consolidat.
În speță colectarea sumelor se face pentru bugetul F.U.N.A.S., așa cum rezultă din decizie și din dispozițiile art. 256 din Legea 95/2006.
La Capitolul III din lege autoritățile sistemului public de sănătate nu cuprind și Casele de A. de Sănătate.
CNAS efectuează programe comune cu Ministerul Sănătății publice, iar finanțarea acestora se realizează din Bugetul MSP, cu FNUASS și alte sume.
Conform art. 266 CNAS este instituție publică, autonomă, de interes național cu personalitate juridică care administrează și gestionează sistemul de asigurări de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar și funcționează pe bază de statut propriu.
În afara Caselor Județene de A. de Sănătate mai există și alte case cu specific special al activității.
Conform art. 267 Casele de asigurări colectează și gestionează veniturile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de către ANAF.
Conform lit. e din același art. Casele sunt îndrituite să utilizeze toate demersurile legale pentru optimizarea colectării contribuțiilor și recuperarea creanțelor restante la contribuții pentru fond.
Conform art. 209 constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate suportate de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, conform principiilor prevăzute la art. 208 prin participarea obligatorie la plata contribuției corelativ cu acordarea unui pachet de servicii medicale de bază în mod echitabil și nediscriminatoriu oricărui asigurat, cu alegerea liberă de către asigurat a Casei de asigurări.
Cu privire la persoanele asigurate art. 211 le definește ca fiind toți cetățenii României care au domiciliul în țară … și fac dovada plății contribuției la fond.
per a contrario rezultă că cetățenii care nu fac dovada plății contribuției la fond nu intră în categoria „asiguraților”, cu excepția prevăzută la art. 213 și 214.
Asigurarea se face pe bază de contract care conferă asiguraților drepturile prevăzute la art. 217 și următoarele din aceeași lege.
Conform art. 216 „în cazul neachitării în termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât pentru cele care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS prin Casele de Asigurare sau persoanele fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită, pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere, în condițiile OUG 92/2003”.
Rezultă deci că numai persoanelor fizice care au dobândit calitatea de asigurat și numai pentru măsurile de executare silită și stabilirea majorărilor de întârziere se aplică dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Codul de procedură fiscală reglementează executarea silită în Capitolul VIII art. 136 – 209, ori decizia de impunere a cărei anulare se cere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 83 și 110 din Cod.
Ca temei de drept material s-au menționat în aceeași decizie dispozițiile art. 215 alin. 3 privind persoanele fizice care realizează venituri din activități independente.
Conform acestuia „persoanele fizice care realizează venituri din activități independente … care se supun impozitului pe venit, sunt obligate să depună la Casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarațiile privind obligațiile față de fond”.
Rezultă deci că numai în situația în care s-a încheiat contract s-a prevăzut această obligație.
Instanța văzând și că pârâta este autoritate publică dar nu face parte din categoria organelor fiscale care pot emite acte administrativ fiscale, respectiv decizii de impunere în înțelesul art. 41 coroborat cu art. 86 Cod procedură fiscală, văzând că actul denumit decizie de impunere nu este emisă conform dispozițiilor art. 86, 87 coroborate cu art. 43 Cod procedură fiscală privind motivarea în fapt și în drept, că sumele nu sunt datorate bugetului consolidat, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea deciziei de impunere nr. 7830 din 28.04.2011.
Cu privire la excepția necompetenței funcționale a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.738 lei reprezentând contravaloarea tratamentului pentru osteoporoză în perioada 2006-2009, inclusiv spitalizarea la Spitalul Sfântul S. Iași, instanța a respins-o, având în vedere prevederile art.17 Cod procedură civilă.
Pe fond instanța a respins acest capăt de cerere, având în vedere că pentru această perioadă reclamantul nu a avut calitatea de asigurat, situație recunoscută de reclamant și având în vedere dispozițiile art. 41 din OG617 /2007 alin. 3 și 4 persoanele aflate în această situație beneficiază numai de minimul de servicii până la plata contribuției în condițiile art. 28-31.
Persoanele prevăzute la art. 4 care încep să plătească contribuție anuală la fond au dreptul la pachetul de servicii medicale de la data începerii plății contribuției, condiție neîndeplinită în speță.
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a mun. Bacău, înregistrat la data de 26 aprilie 2013.
La termenul din 20 iunie 2013, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția formulării tardivității recursului și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei în declararea recursului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei în declararea recursului, recurenta în precizările transmise instanței, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. V din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2011, alin. 1, începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX ind. 2 al Codului fiscal, revine agenției Naționale de administrare fiscală; art.10. Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. l4) ANAF se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 Iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Cu privire la excepția tardivității formulării recursului, recurenta a arătat că sentința civilă recurată i-a fost comunicată de către CAS la data de 10.04.2013,cu adresa nr. 6518.
Potrivit dispozițiilor art.137 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs va analiza cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, excepție ce primează față de excepția lipsei calității procesuale active.
Reține instanța că părțile, în litigiul de fond, au fost reclamantul S. V. și C. de asigurări de Sănătate.
Potrivit procesului verbal de predare și dovezii de primire (fila 223 dosar fond), hotărârea tribunalului a fost comunicată Casei de asigurări de Sănătate a jud. Bacău la data de 5.04.2013.
În situația în care recurenta susține că s-a subrogat în drepturile și obligațiile Casei de A. de Sănătate a județului Bacău, se consideră că hotărârea judecătorească a fost comunicată recurentei însăși și prin urmare termenul în care putea fi formulat recursul, a început să curgă la data de 9 aprilie 2013 și nu la data comunicării hotărârii recurentei de către CAS, data la care s-a comunicat recurentei hotărârea recurată de către CAS, neprezentând relevanță juridică.
Conform dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere dispozițiile legale privind termenul în care poate fi formulat recursul, data comunicării hotărârii Casei de A. de Sănătate a județului Bacău și data când acesta a fost formulat, urmează a se admite excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță și a se respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
Admiterea acestei excepții face de prisos cercetarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în formularea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 686/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant S. V. cu domiciliul în Bacău, . E., nr. 3, . și intimatul-pârât Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, O. N. P. |
Red sentință civilă E. P.
Red decizie civilă O. L. T./30.09.2013
2 ex.
09.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2322/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2824/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
