Pretentii. Decizia nr. 4441/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4441/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4757/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4441/2013
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător P. C.
Grefier O. N. P.
*********************************************
Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. împotriva sentinței civile nr. 1245/CF din 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. P. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N..
Instanța constată că recursul promovat de Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat, având în vedere faptul că a fost solicitată judecata și în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 1245/CF/10.06.2013 a admis acțiunea principală formulată de reclamanta A. P. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-N., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu-N., să restituie reclamantei suma de 1447 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 02.10.2009 și până la data restituirii, precum și să plătească reclamantei suma de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie și să vireze pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgu-N., suma de 1447 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 02.10.2009 și până la data restituirii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta A. P., a achiziționat un autoturism second-hand, marca MAZDA din Germania, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 1447 lei, reprezentând taxă de poluare, conform chitanței . A nr._ din 02.10.2009.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 T.C.E. dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 T.C.E. atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român, a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, a constatat că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe o nouă taxă de poluare dacă anterior a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe o asemenea taxă la autoturismul produs în tară sau în alt stat membru U.E. dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare este destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja în altă țară; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second-hand deja înmatriculate în România - aspecte ce demonstrează că taxa se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și că este o taxă cu echivalent taxelor vamale de import.
Totodată, prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată, în conformitate și cu dispozițiile deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-565/11), să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda calculată conform art. 120 alin.7 din Cod procedură fiscală de la data plății fără temei a taxei în cauză și până la data restituirii acesteia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constat-o întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Piatra N..
Recursul Direcția G. a Finanțelor Publice Piatra N. este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Piatra N. arată următoarele:
1. În Monitorul Oficial nr. 9/10.01.2012 a fost publicată Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care abrogă O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule - act normativ considerat de Curtea Europeană că instituie un regim nediscriminatoriu între mașinile second-hand provenite din România și cele provenite din spațiul comunitar.
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele menționate mai sus, în condițiile în care sunt obligate la taxa de poluare toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România.
Curtea Europeană, în cauza T., a precizat faptul că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plata a taxei de poluare pentru toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, a fost eliminată orice posibilă interpretare discriminatorie a O.U.G. nr. 50/2008 și apreciază că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în condițiile în care în momentul judecării dosarului de către instanța de judecată de recurs, legiuitorul român a înțeles să elimine pe cale legislativă eventuala situație de discriminare creată de O.U.G. nr. 50/2008.
2. Modificările aduse Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică înmatriculate într-o anumită perioadă de timp - pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată. Este vorba de caracterul protecționist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul Comunității Europene.
Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrică, etc.
Recurenta face o analiză a taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE din perspectiva practicii Curții Europene afirmând că noțiunea de „impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.E.J. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor și că taxa de poluare intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.
Că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995). De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, A. Gomez Valențe c. Fazenda Publica).
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de C02, capacitatea cilindrică etc.), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Referitor la Decizia Curții Europene pronunțată în cauza C-402/09, conform principiului "tempus regit actum" legislația aplicabilă în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 și anume în forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008. Amendamentele aduse O.U.G. nr. 50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Din această perspectivă reiterează faptul că obiectul litigiului pe rolul Tribunalului Sibiu a fost restituirea sumei de 7.595 lei achitată cu titlu de taxă de poluare în luna octombrie 2008 și, subliniază faptul că, în situația în care Curtea ar fi ales să răspundă întrebării preliminare astfel cum a fost formulată de Tribunalul Sibiu, care se referă la O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare reprezentate de O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, instanța comunitară ar fi trebuit să aibă în vedere să se pronunțe distinct asupra a trei situații deosebite.
Deosebit de situația raportului juridic născut în 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., în ceea ce privește cele două ordonanțe de urgență, O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, este evident faptul că O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008 nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților – conținutul raportului juridic – au fost stabilite la o dată la care cele două acte normative nu erau în vigoare.
Hotărârea preliminară a CJUE (în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai in privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
În cazul în care CJUE a fost sesizată de către o instanță a cărei decizie este supusă unei căi de atac, hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie și pentru instanța care soluționează calea de atac în acest litigiu.
În fapt hotărârea CJUE are caracter obligatoriu pentru toate instanțele tuturor statelor membre, fiindcă instanța care intenționează să interpreteze în alt fel norma europeană deja interpretată de CJUE are obligația ca, anterior deciziei sale, să se adreseze CJUE, motivându-și opinia divergentă și solicitând o nouă hotărâre în chestiunea aflată în discuție ("sesizare de divergență").
În conformitate cu jurisprudența CJUE, încălcarea dreptului comunitar este considerată "suficient calificată/caracterizată" atunci când hotărârea judecătorească încalcă jurisprudența CJUE, iar încălcarea are un caracter manifest (CJUE cauza C-224/01).
Rezultă astfel că prezentei cereri de restituire a "taxei de poluare", stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008, în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/25.04.2008, fără modificările intervenite prin O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 - T. - nu sunt incidente.
3. Consideră, de asemenea, faptul că instanța de judecată în mod netemeinic și nelegal a acordat dobânda fiscală de 0,04%/zi conform art. 124 Cod procedură fiscală, având în vedere următoarele considerente:
Singura prevedere din Codul de procedură fiscală în temeiul căreia contribuabilii pot solicita dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este art. 124, conform căruia: „ (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."
Concluzionează recurenta că situația dedusă judecății nu se încadrează în nici una din prevederile legale menționate mai sus, motiv pentru care solicită respingerea solicitării de acordare a dobânzilor ca neîntemeiată. Că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 70 la acordarea dobânzii fiscale.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
I. Cu privire la criticile privind dreptul la restituirea taxe de poluare formulate prin recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice N., instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Legii nr. 9/2012, aceasta își produce efectele în condițiile art. 15 (2) din Constituția României potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, faptul juridic generator de drepturi și obligații producându-se anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții legale. De altfel, dispozițiile art. 2 lit. i și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au fost suspendate prin O.U.G. nr. 1/2012 până la 1.01.2013.
Sub un alt aspect, dispozițiile Legii nr. 9/2012 prevăzute prin art. 12 din acest act normativ nu realizează decât o înlăturare parțială a consecințelor încălcării dispozițiilor art. 110 T.F.U.E., ca diferență dintre taxa încasată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și cea care ar fi datorată potrivit noului act normativ. Or, principiul supremației dreptului comunitar, consacrat de Curtea Europeană de Justiție în practica sa (cauza Simmenthal, Larsy c Inasti), impune și cerința ca instanța națională să înlăture încălcarea dreptului comunitar ca mod de realizare a eficienței practice a acestui principiu. Aceasta rezultă și din cauza C-263/10 (N. vs. România), Curtea Europeană de Justiție reținând, cu privire la limitarea în timp a efectelor unei hotărâri preliminare, că norma de interpretare trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute și constituite înainte de hotărârea preliminară, Curtea respingând cererea guvernului român de limitare în timp a aplicării hotărârii.
Nu poate fi primită susținerea recurentei referitoare la conformitatea O.U.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 cu dreptul comunitar și nici cele referitoare la principiul ,,tempus regit actum” aplicabil în raport de cauza T..
Astfel, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România fiind supuse taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzii fiscale, nici aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 124, (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor; (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Cum suma de restituit, în condițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, este o sarcină fiscală stabilită de Legea 9/2012, perceperea acesteia cu interpretarea greșită a legii dă dreptul părții care a plătit-o de a cere atât restituirea cât și dobânda fiscală aferentă.
Cu privire la data de la care curg dobânzile, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, pentru taxa de poluare încasată de Statul Român cu încălcarea Tratatului de aderare, acordarea dobânzilor fiscale de la data plății și până la restituirea efectivă a taxei. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, în situația în care un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii. Astfel în cauzele Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, Littlewoods Retail și alții, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, s-a statuat că justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Că, aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei.
Aceste principii au fost enunțate și în cauza I., C‑565/11, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel consacrat prin Codul de procedură fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. cu sediul în Piatra N., . Bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1245/CF din 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. P., cu domiciliul în Tg. N., ., ., . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 decembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond G. B.
Red/tehnored. decizia recurs V. P.
OP/10.12.2013/ 2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2108/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4691/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
