Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 551/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1508/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 551/2013
Ședința publică de la data de 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. V. C.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant C. S. L. împotriva sentinței civile nr. 746/26.04.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr. 544/2001).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise, atât de către intimata-pârâtă Direcția de S. Publică Bacău (la data de 01.02.2013), cât și de către recurentul reclamant C. S. L. (în timpul ședinței de judecată), după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. S. L. la data de 13.03.2012 în contradictoriu cu DSP Bacău, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.03.2012 sub nr. de dosar_ s-a solicitat obligarea pârâtei să îi comunice informațiile publice referitoare la organigrama instituției pe anul 2000, dacă deține verificarea metrologică a aparatelor și mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic al statului pentru determinarea intoxicației etilice, avizul de funcționare al laboratorului de toxicologie, protocolul de predare-primire din evidența Direcției de S., data înființării serviciului de medicină legală și dacă s-a dispus prin hotărâre a DSP Bacău cu avizul IML Iași.
Prin sentința civilă nr. 746/26.04.2012 a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind tardiv formulată.
Analiza primei instanțe a fost următoarea:
În fapt, prin cererea formulată la data de 20.01.2012 și înregistrată la 23.01.2012 reclamantul a solicitat pârâtei să îi comunice organigrama instituției pe anul 2000, dacă deține verificarea metrologică a aparatelor și mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic al statului pentru determinarea intoxicației etilice, avizul de funcționare al laboratorului de toxicologie, protocolul de predare-primire din evidența Direcției de S., data înființării serviciului de medicină legală și dacă s-a dispus prin hotărâre a DSP Bacău cu avizul IML Iași. La data de 6.02.2012 reclamantul a solicitat pârâtei ca răspunsul la cererea din 20.01.2012 să îi fie comunicat în format electronic, iar la data de 8.02.2012 a adresat o cerere de reamintire a termenului de răspuns.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea 544/2001
„(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”,
Iar potrivit articolului 7
„ (1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.”
Din analiza actelor dosarului instanța reține faptul că petentul a formulat cererea de comunicare informații publice la data de 23.01.2012 (fila 14), termenul de răspuns a expirat la data de 2.02.2012 (s-a avut în vedere termenul de 10 zile, întrucât termenul de 30 de zile este aplicabil în situația în care instituția aduce la cunoștința petentului prelungirea termenului, aspect care nu s-a ivit în speță, cu atât mai mult cu cât instituția a comunicat răspuns la data de 8.02.2012), de la această dată începând să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea acțiunii în justiție (3.03.2012). Acțiunea a fost formulată la data de 13.03.2012.
Susținerile reclamantului în sensul că termenul de 30 de zile trebuie calculat de la data expirării termenului de răspuns la reclamația administrativă și trimiterea la dispozițiile articolului 32 HG 123/2002 nu sunt întemeiate, având în vedere faptul că textul articolului 22 alineat 1 este clar, stabilind faptul că termenul de 30 de zile curge de la expirarea termenului prevăzut pentru comunicarea răspunsului. În cazul de față partea a primit răspuns la data de 8.02.2012.
Dispozițiile articolului 32 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public reglementează dreptul părții de a formula reclamație administrativă conducătorului instituției atunci când apreciază că a fost încălcat accesul la informațiile de interes public, scopul fiind acela de sancționare a funcționarului public vinovat. Reclamația administrativă în această materie este facultativă, legea neinstituind procedura prealabilă obligatorie pentru demararea acțiunii în instanță, motiv pentru care exercitarea dreptului reglementat de articolul 32 nu poate influența termenul prevăzut pentru introducerea plângerii, partea având opțiunea de a alege între cele două căi diferite de atac, respectiv reclamația administrativă sau plângerea contencioasă. Mai mult decât atât chiar și articolul 36 din HG 123/2002 prevede faptul că „solicitantul poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 544/2001”., plângerea având ca finalitate obligarea instituției/autorității publice la comunicarea informațiilor publice și la plata daunelor morale și patrimoniale. Plângerea contencioasă nu se îndreaptă împotriva modului de soluționare a reclamației de către conducătorul instituției, ci împotriva refuzului de comunicare a informației publice, de aceea termenul de 30 de zile trebuie calculat de la data expirării termenului pentru formularea răspunsului.
Față de termenul prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de formulare a căii de atac -30 zile -, față de data formulării acțiunii, instanța constată că termenul de 30 zile prevăzut de lege a fost depășit, motiv pentru care va admite excepția tardivității, dreptul la acțiune nefiind exercitat în termenul prevăzut de lege.
Împotriva sus – menționatei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul C. S. L., arătând, în principal, faptul că prima instanță a apreciat în mod eronat prevederile legale privind termenele.
Astfel, art.31 -36 din HG nr.123/2002, prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001, reglementează termenele în care se poate formula contestație administrativă și apoi acțiune în contencios administrativ.
Motivarea Curții.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Recurentul – reclamant a formulat cerere de comunicare informații publice la data de 23.01.2012 (fila 149 înregistrată sub nr.1168/23.01.2012, iar răspunsul i-a fost comunicat la data de 08.02.2012 cu adresa nr.2082/08.02.2012.-
Ca urmare a acestei adrese - răspuns, recurentul a înțeles să formuleze reclamație administrativă la data de 13.02.2012 ( fila 78 dosar 9 conform dispozițiilor art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001, solicitând a se reveni asupra deciziei adoptate prin adresa nr. 2082/08.02.2012.
La data de 13.03.2012 recurentul – reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ în ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității s-a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, ale art. 32, art. 33 și art. 36 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, și ale art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din coroborarea art. 21 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 544/2001 rezultă că procedura administrativă prealabilă nu este necesară în materia informațiilor de interes public. Nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, referitoare la obligativitatea plângerii administrative prealabile înainte de sesizarea instanței de judecată, deoarece Legea contenciosului administrativ constituie actul normativ cu caracter general, iar Legea nr. 544/2001 are un caracter special, aplicându-se, prin urmare, principiul "specialia generalibus derogant".
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, împotriva refuzului prevăzut la art. 21 alin. (1) din lege (Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.
Trebuie precizat faptul că art. 21 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 se referă la refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ.
În plus, art. 22 alin. (1) din aceeași lege menționează că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Același articol statuează că plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. Aceasta în condițiile în care art. 7 din lege se referă la termenele în care autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public.
Din coroborarea tuturor acestor prevederi cuprinse într-o lege specială rezultă că nu se prevede procedura administrativă prealabilă pentru materia în discuție. Mai trebuie făcută precizarea că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la obligativitatea plângerii administrative prealabile înainte de sesizarea instanței de judecată, deoarece Legea nr. 554/2004 constituie legea cu caracter general, iar Legea nr. 544/2001 are un caracter special, aplicându-se, prin urmare, principiul "specialia generalibus derogant".
Mai mult, procedura reclamației administrative nu este privită ca o procedură prealabilă, ci o reclamație la conducătorul autorității în legătură cu refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al autorității pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Iar, Dispoz. art. 31- 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 sunt date în aplicarea disp. Art 21 al. 1- 2 din lege. La ART. 36 se prevede că
Solicitantul care, după primirea răspunsului la reclamația administrativă, se consideră în continuare lezat în drepturile sale prevăzute de lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Așadar, termenul de 30 de zile se calculează cu începere de la data expirării termenului prev. la art. 7 din Lg. nr. 544/2001, iar nu, după cum s-a susținut, de la data primirii răspunsului la reclamația administrativă.
În consecință, văzând că prima instanță a făcut o corectă stabilire a situației de fapt și a aplicat și interpretat dispozițiile legale în mod judicios, în temeiul disp. art. 312 C., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. S. L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția de S. Publică Bacău împotriva sentinței civile nr. 746/26.04.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 februarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, L. A. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.O.G.P.
Red.dec.rec.L.A.-14.03.2013
Tehnored.Fl.B.-18.03.2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4232/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3981/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
