Pretentii. Decizia nr. 4232/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4232/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 5227/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4232/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.-judecător
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier M. A.
***********************************************
Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 1269/23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul la al doilea termen de judecată, termen acordat pentru ca recurenta să formuleze concluzii pe excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Constată că prin sentința civilă nr. 1269/23 Mai 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta GOAGA E. în contradictoriu cu AFP Onești.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1842 lei reprezentând debit, dobândă fiscală calculată de la data plății până la data restituirii efective si 39, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că reclamantul a cumpărat autoturismul marca Ford (dovada calității de proprietar fiind realizată prin certificatul de înmatriculare depus la fila 13), neînmatriculat în România, înmatriculat în Germania la data de 16.01.2007 (conform mențiunilor din certificatul de înmatriculare de la fila 26). Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 1842 lei, taxă achitată la data de 21.06.2012 cu chitanța depusă la fila 12.
Taxa pentru emisii poluante reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului 110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Instanța a analizat legalitatea taxei prin prisma compatibilității Legii 9/2012 cu normele comunitare și nu prin raportare la compatibilitatea Ordonanței 50/2008 sau a Codului Fiscal, astfel cum invocă reclamantul, întrucât legea aplicabilă prezentului dosar o reprezintă Legea 9/2012, în vigoare la data plății. Instanța apreciază faptul că în lumina jurisprudenței Curții dispozițiile Legii 9/2012 contravin normelor comunitare, principiile derivate din hotărârile mai sus prezentate fiind aplicabile și în speța de față, având în vedere scopul taxei și modul de aplicare al acesteia la data la care a fost exprimat refuzul autorității publice. Instanța a apreciat faptul că suspendarea perceperii taxei pentru autoturismele naționale contribuie la menținerea discriminării între autoturismele achiziționate din alte state membre și cele achiziționate de pe piața internă, aplicarea măsurilor fiscale doar autoturismelor importate având efectul de descurajare a importurilor. Chiar dacă deciziile mai sus citate vizează Ordonanța nr. 50/2008, pentru aplicarea dreptului comunitar trebuie avute în vedere principiile care se desprind din jurisprudența Curții în materia taxelor pentru autovehicule, principii care sunt aplicabile și în ipoteza vizată de Legea 9/2012 datorită situației juridice diferite existente la data achitării taxei între autoturismele importate din state membre și cele achiziționate în România.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în Legea 9/2012, instanța a reținut faptul că taxa impusă nu are fundament juridic, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
În ceea ce privește cererea de obligare a paratei la plata dobânzii fiscale, instanța a reținut că acest capăt de cerere este întemeiat, în raport de natura juridică a debitului și principiul reparației integrale a prejudiciului suferit. În raport de decizia Curții C-565/11, I., prin care s-a stabilit cu forță obligatorie faptul că „dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”, instanța a dispus obligarea la plata dobânzii de la data plății, pentru a se asigura o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită pentru plata nedatorată a taxei.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onești.
Raportat la data comunicării hotărârii atacate, instanța de recurs a invocat la primul termen de judecată, excepția tardivității formulării recursului, părțile fiind citate pentru termenul din 21 noiembrie 2013 cu mențiunea de a formula concluzii cu privire la această excepție.
La termenul din 21 noiembrie 2013, instanța a rămas în pronunțare pe această excepție, care urmează a fi admisă, pentru considerentele ce vor urma:
Conform dovezii de primire și procesului verbal de predare a comunicării hotărârii recurate, recurenta pârâtă a primit hotărârea recurată, la data de 29.05.2013, iar recursul a fost depus la poștă pe data de 17.06.2013, ultima zi în care putea formula recursul fiind 14.06.2013.
Conform dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere dispozițiile legale privind termenul în care poate fi formulat recursul și data când acesta a fost formulat, urmează a se admite excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță și a se respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Onești, cu sediul în Iași, .. 26 împotriva sentinței civile nr. 1269/23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E.,cu domiciliul în Onești, ., ., județ Bacău, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond O.G.P.
Red. decizia recurs O.L.-T./22.11.2013
V.M. /2 ex.
29.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2853/2013. Curtea de Apel BACĂU | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
