Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3933/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3933/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 4009/110/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIA Nr. 3933/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.-președinte secție
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
**************************************************
Astăzi a venit spre pronunțare hotărârea în recursul declarat de recurenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ BACĂU împotriva sentinței civile nr. 18/9.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. T., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Bacău secția civilă, reclamanta Direcția Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâtul M. T. a solicitat în baza art. 270 alin.(1) Codul Muncii obligarea pârâtului la plata sumei de 24.733,26lei reprezentând prejudiciu produs unității în calitatea lui de salariat în funcția de pădurar.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost angajat al unității in funcția de pădurar la Ocolul Silvic Comănești, iar în urma inspecțiilor de fond efectuate in perioada 22-25.04.2009 in Cantonul 27 Cuchinis din cadrul Districtului IV Palanca, s-a constatat o pagubă de 24.733,25 lei, reprezentând un volum de144,993 mc masă lemnoasă tăiată in delict, care nu a fost justificată cu acte de contravenție sau infracțiuni, pagubă recunoscută de către pădurar, conform declarațiilor date în scris la finalizarea controlului.
Prejudiciul a fost stabilit în sarcina acestuia întrucât pădurarul gestionar, are ca sarcină de serviciu înscrisă în fișa postului, semnată și însușită de acesta, apărarea integrității fondului forestier, precum și gestionarea în mod corespunzător a materialului lemnos aflat în paza și în gestiunea lui. Astfel, are obligația de a asigura paza, de a preveni actele de sustragere a materialului lemnos, iar în situația în care ar fi contestat tăierea și sustragerea arborilor, raportează către conducere, întocmind procese verbale de contestație sau infracțiune.
Ca urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, respectiv existența faptei ilicite, culpa dovedită, existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și faptă, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civila 1545 /2011- secția civila a Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesual active, a admis acțiunea reclamantei si a obligat paratul sa-i plătească suma de 24,733, 26 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
Prin decizia civilă nr. 928/9 mai 2012 Curtea de Apel Bacău a admis recursul paratului declarat împotriva sentinței civile nr. 1545/2011, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare în prima instanța la Tribunalul Bacău - Secția C. Administrativ și Fiscal pentru următoarele considerente:
Conform art.7 alin.1 lit. d) din OUG nr. 59/2000, paratul, fost angajat al reclamantei în funcția de pădurar, face parte din rândul personalului silvic fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 in măsura in care OUG nr. 59/200 nu prevede altfel (art.59).
În lipsa unei dispoziții contrare exprese, rezulta că, independent de natura contractuala a funcției personalului silvic și independent de faptul că obiectul acțiunii vizează răspunderea patrimonială (și nu drepturi salariale sau o răspundere disciplinară etc.) ce se circumscrise în mod evident noțiunii de ,, raport de serviciu”, cauza dedusa judecații este de competența instanței de contencios administrativ (art. 109 din Legea nr. 188/1999) și deci cauza a fost judecata greșit în complet de litigii de muncă.
De asemenea, s-a mai reținut că art. 6 din OG nr. 85/2006 nu are relevanță în speță, de vreme ce acesta face trimitere doar la principiile răspunderii patrimoniale din CAP III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 iar nu la Cap.III al titlului IV art. 164, în vechea reglementare, aplicabilă spetei.
La Tribunalul Bacău - Secția a II a Civilă și de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 18/09.01.2013, pronunțată în dosar nr._, tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 84 din Lege, este angajată răspunderea civilă a funcționarului public în următoarele situații: lit. a) - pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice cu care funcționează; lit. b) - pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat în mod necuvenit; lit. c) - pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit art. 85 alin (1) din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau după caz prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c.), pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Funcționarul public, în baza art.85 alin.(2), poate ataca ordinul sau dispoziția de imputare la instanța de contencios administrativ.
Ca urmare, conform art. 85 alin.(2) din Legea nr. 188/1999 calitatea procesuală activă, de reclamant, nu o poate avea decât funcționarul public, care se adresează instanței de contencios administrativ cu o contestație îndreptată împotriva ordinului sau dispoziției de imputare emisă de instituția publică, sarcina probei aparținând contestatorului.
Ori, în prezenta cauză, nu ne aflăm în prezenta contestării unui ordin sau dispoziției de imputare emisă în sarcina pârâtului, ci instanța a fost investită cu o acțiune patrimonială întemeiată pe dispozițiile art. 270 alin.(1) Codul Muncii, ceea ce face ca această acțiune să fie inadmisibilă față de dispozițiile legale menționate anterior.
Este adevărat că dispozițiile OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic prevăd în mod expres, la art. 58 alin. (1), că acest personal, indiferent dacă este personal contractual sau funcționari publici, intră sub incidența Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care această ordonanță nu dispune altfel, dar acest lucru nu presupune eludarea dispozițiilor art. 85 din Lege privind emiterea ordinului sau dispozițiilor de imputare pentru recuperarea pagubelor aduse fondului forestier de către personalul silvic, respectiv pădurari, cu atât mai mult cu cât din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul si-a recunoscut vina prin declarații scrise date cu ocazia controlului de fond.
De asemenea, conform art. 85 alin.(1) din Legea nr. 188/1999, unul din modurile de recuperare a pagubelor produse autorității sau instituției publice este și asumarea unui angajament de plată care, necontestat în condițiile art.85 alin.(2) la instanța de contencios administrativ, devine titlu executoriu în condițiile legii și putea fi pus în executare silită de către reclamantă, fără a mai recurge la promovarea unei acțiuni în răspundere patrimonială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R.N.P. DIRECȚIA SILVICĂ BACĂU, care a susținut că se impune casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecarea fondului cauzei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, fără a avea în vedere că pârâtul era angajatul Direcției Silvice, în baza unui contract individual de muncă și nu era funcționar public, astfel că nu îi erau aplicabile dispozițiile art. 84 din legea 188/1999, ci dispozițiile Codului muncii, potrivit art. 6 din OUG 85/2006.
Un argument în acest sens este, în opinia recurentei, HG 1009/2000, care privește
corelarea gradelor profesionale ale personalului silvic cu categoriile și gradele aferente funcționarilor publici și care stabilește în mod expres că au calitatea de funcționari publici doar anumite categorii de personal silvic, în care nu se încadrează pădurarii.
Pentru aceste motive, se solicită casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare la Secția I Civilă a tribunalului, considerându-se că acțiunea în răspundere patrimonială se impune a fi soluționată potrivit Codului Muncii.
Intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât acțiunea era de competența instanței de contencios administrativ și este inadmisibilă, așa cum în mod legal a stabilit prima instanță.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 3 și pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele care urmează a fi expuse:
Prin decizia civilă nr. 928/9 mai 2012, Curtea de Apel Bacău a statuat irevocabil cu referire la competența de soluționare a cauzei astfel că motivele referitoare la competența instanței de fond nu mai pot fi readuse în discuție fără a se încălca principiul autorității de lucru judecat.
Prin aceeași decizie, s-au reținut dispozițiile aplicabile în speță, respectiv art. 84, 85 din Legea 188/1999 cu trimitere la art. 58 OUG nr.59/2000, astfel că nici sub acest aspect nu mai pot fi făcute alte aprecieri.
În raport de decizia mai sus arătată, Tribunalul Bacău – secția de contencios administrativ, s-a conformat prin aplicarea art. 84 lit. c) din Legea 188/99. D. fiind faptul că acest text prevede obligativitatea emiterii de către conducătorul instituției publice a unui ordin sau dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, răspunderea civilă a funcționarului public, pădurar, nu poate fi angajată în absența unei astfel de dispoziții de imputare.
Față de cadrul procesual stabilit prin decizia 928/9 mai 2012, Curtea reține că personalului silvic îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/99 și pe cale de consecință procedura de angajare a răspunderii patrimoniale trebuie să fie realizată în conformitate cu regulile prevăzute de legea 188/1999.
Chiar dacă, așa cum a arătat recurenta, intimatul pârât este angajat în baza unui contract individual de muncă și nu este funcționar public, potrivit art. 58 alin.1 din OUG 59/2000, privind statutul personalului silvic, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
Art. 1 alin.1 din OUG 59/2000 definește personalul silvic drept „persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscute în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii”,definiție care include și pădurarii.
Trimiterea făcută de ordonanță la Legea 188/1999 determină aplicare dispozițiilor acestei legi atât în ce privește competența de soluționare a cauzei, cât și în ce privește modalitatea de recuperare a unui prejudiciu cauzat de angajat angajatorului.
Mai mult, dispozițiile art. 9 din Hotărâre Nr. 1076 din 23 septembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier, în sensul că “Pagubele produse fondului forestier național, cauzate de neîndeplinirea, totală sau parțială, a atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum și cu alte persoane cu atribuții pe linie de pază, potrivit fișei postului”, conduc către aceeași idee a necesității emiterii unei dispoziții de imputare, fără a se distinge funcție de calitatea angajatului, după cum este personal contractual sau funcționar public.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ BACĂU, cu sediul în Bacău, .. 14 împotriva sentinței civile nr. 18/9.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. T., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 Noiembrie 2013.
ptr.Președinte, M. V. C. plecat în delegație, Vicepreședinte instanță, L. M. | Judecător, V. S. | Judecător, L. M. Grefier, M. A. |
Red. sent. de fond L.H.
Red. decizia recurs V.S. 19.11.2013
MA/19.11.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3659/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1270/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
