Pretentii. Decizia nr. 516/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 5039/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 516/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Judecător V. S.
Judecător M. G. C.
Grefier M. A.
*************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Instituția P. Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 417/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu fiind cu intimatul B. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Instituția P. Bacău, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă n. 417 din 01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantului B. I. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. – județul Bacău– Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în sensul că a fost obligată pârâta să înmatriculeze autovehiculul marca WOLKSWAGEN, tipul 3BG/SEAVFX01/Passat, nr. omologare AC111P2411C68E3 și nr. de identificare WVWZZ3BZ5E159197, fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand marca WOLKSWAGEN, tipul 3BG/SEAVFX01/Passat, nr. omologare: AC111P2411C68E3, an de fabricație 2005, data primei înmatriculări 31.08.2005, cu nr. de identificare WVWZZ3BZ5E159197, si neînmatriculat in România.
Reclamantul s-a adresat Instituției P. județului Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare
La data de 12.10.2011, reclamantul investește instanța de contencios administrativ solicitând obligarea pârâtului la înmatricularea, fără plata taxei de poluare, a autoturismului a cărei proprietar este.
Față de situația de fapt reținută, instanța a considerat întemeiată acțiunea pentru următoarele motive:
Reclamantul are legitimare procesuală, în accepțiunea art.1 și art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Atitudinea vătămătoare a administrației, concretizată în atingerea adusă dreptului său de a obține înmatricularea, fără plata taxei de poluare instituită prin OUG.50/2008, a fost materializată prin refuzul nejustificat de a da curs cererii reclamantei.
Suntem în situația „ refuzului nejustificat” definit prin art.2 lit”i” din legea contenciosului administrativ ca fiind „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea”.
Argumentația pârâtului, potrivit cu care refuzul se justifică prin prisma incidenței disp. OUG 50/2008, și a art 7 din OMAI nr.1501/2006, urmează a fi cenzurată, câtă vreme reclamanta a invocat nelegalitatea acestei taxe, solicitând aplicarea directă a reglementărilor comunitare.
Tribunalul a constatat că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile comunitare, care au prioritate față de dreptul național.
Prin art.148 din Constituție se dispune că „ urmare a aderări, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
În egală măsură, jurisprudența CJCE stabilește că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă normele interne contravin reglementărilor comunitare, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analiza relevă că, solicitarea reclamantei de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității de a da curs cererii sale, fără plata taxei de poluare a avut loc după modificarea OUG.50/2008 prin OUG 218/2008-, OUG.7/2009, OUG nr.117/2009 și OUG nr.118/2010.
Prin urmare, analiza compatibilității OUG.50/2008 cu dispozițiile comunitare incidente va fi realizată și prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
În preambulul OUG.218/2008 se arată că adoptarea acesteia a fost necesară, având în vedere „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieței auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională”.
Se observă că, intervenția legislativă se îndepărtează de la scopul declarat al OUG.50/2008, respectiv acela al asigurării protecției mediului.
Ajustarea nivelului taxei, prin formele ulterioare ale actului normativ pentru înlăturarea impactului negativ în plan social nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al OUG.218/2008.
Potrivit art.III din OUG. nr.218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 mc., precum și toate vehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12._09 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare.
Prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei, conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările și completările ulterioare se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, taxa reprezentând de fapt o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.1-3 din Codul fiscal, diferența făcând-o denumirea, modificată din taxă de primă înmatriculare, în taxă de poluare/de mediu, situație ce este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE (actualmente art.110 din TFUE).
Art.90 par.I, actual art 110 par.1, din TFUE, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Potrivit normelor comunitare: - art.25 TCE „ între statele membre sunt interzise taxe vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”; -art.28 din TCE „ între statele membre sunt interzise restricții cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
OUG. nr.50/2008 este contrară art.110,par.1, din TFUE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second -hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România și, respectiv, vânzarea autoturismelor noi, produse în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu mai este admisibil, atâta timp cât norma națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial consumul produselor importate, influențând alegerea consumatorilor (CJCE, Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Stl c.Admministrazione delle finanze dello Stato).
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza c-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01.iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art 110 pct.1 din TFUE.
Dând eficiență principiului priorității dreptului comunitar, precum și celui al aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, constatând că prin reglementarea internă se încalcă principiul nediscriminării, taxa de poluare fiind incompatibilă cu prevederile art.90 din Tratatul CE (art.110 din TFUE), instanța constată că refuzul pârâtului de a proceda la înmatricularea pe numele reclamantei a autoturismului, fără plata taxei de poluare, este un refuz nejustificat, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat prin raportare exclusivă la dispozițiile normative interne, contrare normelor comunitare..
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că reclamantul nu datorează taxa de poluare și în baza art. 1 și din Lg.554/2004, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să procedeze la înmatricularea, fără plata taxei pe poluare prevăzută de OUG.50/2008 cu modificările și completările ulterioare, a autoturismului proprietatea reclamantului.
În temeiul art 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția P. - județul Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău, care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1.Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile OUG 50/2008 modificată ar fi incompatibile cu art. 110 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, în condițiile în care recurenta nu are competența de a verifica aceasta compatibilitate a normei interne cu prevederile dreptului comunitar ( aceasta revenind organului fiscal care soluționează contestația administrativă împotriva actului fiscal prin care se stabilește taxa ), ci doar de a verifica îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru înmatricularea unui autovehicul.
2.Obligația de plată a taxei este impusă de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată, ( art. 4 lit. a ) tuturor vehiculelor aflate la prima înmatriculare, indiferent de proveniența acestora,astfel că nu este contrară normelor dreptului european,iar pe de altă parte,reclamantul nu se încadrează la excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță.
3. Răspunsul recurentei pârâte la cererea reclamantului de înmatriculare este un refuz legal și justificat, în raport de dispozițiile OUG 50/2008 și Ordinului nr. 1501/2006.
4. În plus, potrivit art. 16 din legea nr. 9/2012, OUG 50/2008 a fost abrogată .
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată neîntemeiat recursul pârâtei, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
1. În ce privește competența recurentei pârâte de a face verificări cu privire la compatibilitatea normei interne cu prevederile dreptului comunitar, susținerile din recurs nu sunt întemeiate, având în vedere că potrivit prevederilor art. 148 alin 2 și 5 din Constituție, „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 2 din Legea 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și altor legi se organizează și funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recurentei îi revine obligația constituțională de a aplica cu prioritate prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în speța de față, de a da eficiență prevederilor art. 110 din Tratat, în detrimentul normei interne .
Pe de altă parte, curtea are în vedere faptul că,prin Decizia nr. 24/14.11.2011, Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii, stabilind că acțiunea având ca obiect obligare instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Celelalte motive de recurs privesc interpretarea și aplicarea O.U.G. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E., sub acest aspect, curtea constatând următoarele:
Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma
inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a stabilit în mod legal că refuzul de înmatriculare a autovehiculului este nejustificat, în raport de dispozițiile art. 110 ( actual 90 ) din TFUE, și de dispozițiile art. 1 alin.1, art. 2 lit. (i) și art. 8 din Legea 554/2004.
În ce privește faptul că OUG 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, curtea constată că acest aspect nu prezintă relevanță, întrucât la data sesizării pârâtei cu cererea de înmatriculare ordonanța era în vigoare, iar legea nouă nu poate retroactiva .
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin.1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă recurenta Instituția P. Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 417/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu fiind cu intimatul B. I., cu domiciliul ales la Cabinet avocat N. C., Bacău, ., ., județ Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, V. S. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond G.A.
Red/tehnored. decizia recurs V.S.
MA / 01.03.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1270/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1530/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
