Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1876/2013. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 1876/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 5565/103/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1876/2013

Ședința publică de la 09 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE Olguța L. T.

Judecător M. G. B.

Judecător C. Ș.

Grefier M. A.

*****************************************

Pe rol fiind judecarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurentul M. P. N. - Direcția Taxe și Impozite împotriva sentinței civile nr. 224/CA din 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. C. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-pârâtă B. C. M., legitimată cu carte de identitate . nr._ la data de 17.05.2005 de SPCLEP P. N., lipsind recurentul-reclamant M. P. N. - Direcția Taxe și Impozite.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:

Intimata depune la dosar întâmpinare, în 2 exemplare învederând că a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că pretențiile recurentei-reclamante se referă la perioada 2006-2009.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă constată că întâmpinarea este formulată peste termenul legal motiva pentru care urmează a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.

Totodată constată că la dosar s-a depus cerere din partea recurentei prin care solicită judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanța verificând actele și lucrările, pune în discuția părților lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.

Intimata B. C. M. solicită admiterea excepției.

Instanța acordă cuvântul părții și pe fond.

Intimata B. C. M. solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului în materie contencios administrativ:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N., Secția a II-/a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din 02.12.2011, reclamantul M. P.-N.-DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE, cu sediul în P.-N., ., nr. 12, județul N., a chemat în judecată pe pârâta B. C.-M., cu domiciliul în P.-N., ., .. A, ., județul N., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.794 lei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare plătite nejustificat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâta B. C. M. a fost numită în funcția de Șef serviciu încasare venituri buget, contencios și informații publice prin Decizia nr. 25/31.03.2004. Prin Decizia nr. 19/01.07.2009, s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al acesteia în cadrul Direcției Taxe și Impozite a Municipiului P.-N. până la soluționarea dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei P.-N.. Prin procesul-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană N., în data de 3.07.2009, s-a constatat că în perioada aprilie 2006-aprilie 2009 sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru a fost stabilit și plătit prin aplicarea cotelor la salariul de bază și sporul de vechime, în loc să fíe aplicate numai la salariul de bază. Astfel, ca urmare a încălcării prevederilor art. 13 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și a prevederilor art. 18 (1) din O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000, s-a produs instituției o pagubă în valoare totală de 19.470 lei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare plătite nejustificat angajaților Direcției Taxe și Impozite. În vederea recuperării prejudiciului constatat de către auditorii publici externi ai Camerei de Conturi Județene N., instituția a procedat la luarea angajamentelor de plată de la salariați, angajamente care sunt în curs de executare. Singura angajată care a refuzat asumarea unui astfel de angajament a fost pârâta B. C. M. (conform procesului-verbal înregistrat sub nr. 16290D/24.07.2009). Pârâta a fost convocată în data de 29.08.2011 la sediul cabinetului de avocatură în încercarea de a soluționa pe cale amiabilă diferendul, dar aceasta nu s-a prezentat, refuzând să achite de bunăvoie suma încasată nejustificat. Față de refuzul pârâtei de a plăti suma de 1.794 lei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare încasate nejustificat, este nevoit să promoveze prezenta cerere pentru repararea prejudiciului, raportat la prevederile art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici: „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: (...) b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; (...)". Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici este reglementat regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici de stat și administrația publică locală prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile si instituțiile publice ale Administrației Publice Centrale si Locale denumite raporturi de serviciu (art. 1 alin 1). Întrucât răspunderea patrimonială în dreptul muncii are ca temei contractul individual de muncă și se întemeiază pe normele și principiile răspunderii civile contractuale, iar pârâta în speță nu înțelege să restituie de bună-voie suma acordată necuvenit, solicită admiterea acțiunii și obligarea la restituirea sumei de 1.794 Iei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare plătite nejustificat.

A anexat cererii, în copie: decizia nr. 25/31.03.2004, decizia nr. 19/01.07.2009, procesul-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană N. din 3.07.2009 (extras) + anexa 26, invitație conciliere, copie CI pentru pârâtă, proces-verbal nr. I6290D/24.07.2009, adresa nr._/17.08.2010.

Pârâta B. C.-M. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor, arată pârâta că, de la data suspendării din funcția publică, respectiv de la data de 01.07.2009, nu a primit nicio înștiințare sau notificare precum că datorează vreo sumă de bani instituției unde și-a desfășurat activitatea, a luat la cunoștință despre această împrejurare odată cu primirea prezentei acțiuni, având ca obiect obligarea sa la restituirea unei sume de bani, în cuantum de 1.794 lei, pretinse a fi încasate necuvenit în perioada 2006-2009. Pe cale de excepție, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că, prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. la data de 02.12.2011, iar pretențiile financiare sunt emise pentru perioada 2006-2009, în condițiile în care pentru perioada_08 acesta sunt prescrise. Prescripția extinctivă nu este definită în legea civilă, totuși Decretul nr.167/1958 la art. 1 alin. (1) consacră efectul prescripției extinctive: „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost executat în termenul stabilit de lege ". Astfel, în cauza dedusă judecății, fiind vorba de drepturi patrimoniale, putem defini prescripția extinctivă din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție. Termenul general de prescripție este de 3 ani, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care este un termen general și se aplică pentru drepturile de creanță. Având în vedere faptul că sumele pretinse a fi restituite sunt sume încasate necuvenit, derivând din drepturi bănești, cu titlu de sporuri salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii drepturilor. Față de aceste considerente, solicită să se constate faptul că, pentru perioada_11 dreptul la acțiune este prescris. Pe fondul cauzei, menționează că nu poate fi angajată răspunderea sa patrimonială, în condițiile în care fapta prejudiciabilă nu îi aparține și nu este consecința culpei sale. Ori, obligația de restituire este o construție distinctă de răspunderea patrimonială ce se întemeiază pe o faptă săvârșită cu vinovăție, fiind necesară astfel condiția dovedirii vinovăției sale. De asemenea, arată că sumele pretins a fi datorate, au fost stabilite și calculate ca urmare a unui control financiar efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană N., prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 03.07.2009, având 27 de anexe, care sunt semnate nelegal de către 2 persoane care, la data de 03.07.2009 nu mai aveau calitate de funcționari publici în cadrul instituției, a căror raporturi de serviciu au fost suspendate de drept, întrucât au fost trimiși în judecată, împotriva lor fiind pusă în mișcare acțiunea penală, astfel: pentru Direcție Taxe și Impozite sunt înscrise numele: R. Z. - Director executiv, în condițiile în care prin H.C.L. P. N. nr. 308 din 25.06.2009 aceasta a fost suspendată din funcția publică; C. S. - Șef serviciu, în condițiile în care, în data de 01.07.2009, prin decizia Directorului executiv interimar, acesta a fost suspendat din funcția publică.

Față de aceste considerente, solicită instanței să constate nelegalitatea actului de control prin care au fost calculate și stabilite sume pretinse a fi restituite de către mine.

În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, Decretul nr.167/1958.

Prin sentința civilă nr. 224CA/21.09.2012 a Tribunalului N. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei în considerentele sentinței reținându-se că pârâta a fost numită funcționar public în cadrul Direcției Taxe și Impozite a municipiului P.-N., în anul 2001, iar la data de 31.03.2004, prin decizia nr. 25, a fost numită în funcția de Șef serviciu încasare venituri buget, contencios și informații publice. Prin decizia nr. 19 din 01.07.2009, s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al acesteia în cadrul Direcției Taxe și Impozite a municipiului P.-N. până la soluționarea dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei P.-N.. Din interpretarea dispozițiilor art.84 și 85 din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit funcționarului public se dispune prin emiterea de către conducătorul unității a unui ordin sau dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau, după caz prin asumarea unui angajament de plată. Cum sesizarea instanței pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public se face de autoritatea publică numai în situația prevăzută de art.84 lit. b din Legea nr.188/1999, respectiv pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit și cum în cauză obiectul cererii reclamantei îl constituie obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.794 lei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare plătite nejustificat (art.84 lit. b din Legea nr.188/1999), instanța constată că acțiunea este nefondată, dispozițiile legii cu privire la modalitatea de angajare a răspunsului funcționarilor publici fiind exprese.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs reclamanta în motivare reiterând motivele din acțiune, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamanta a inițiat demersuri în vederea recuperării sumelor necuvenite însă pârâta refuzat să semneze un angajament de plată așa cum au făcut ceilalți salariați. A solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii.

În susținerea recursului a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.(9) și 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În mod corect a reținut prima instanță că din interpretarea dispozițiilor art.84 și 85 din Legea nr.188/1999, repararea pagubelor pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit funcționarului public se dispune prin emiterea de către conducătorul unității a unui ordin sau dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau, după caz prin asumarea unui angajament de plată. Pârâta, având calitatea de funcționar public, îi erau aplicabile dispozițiile legale arătate mai sus, iar contrar celor susținute în recurs, reclamanta nu a întreprins toate demersurile pentru recuperarea sumei de 1.794 lei, reprezentând cheltuieli cu orele suplimentare plătite nejustificat, respectiv nu a emis o decizie de imputare a acestei sume, ci doar a solicitat pârâtei să semneze un angajament de plată.

Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, în temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul M. P. N. - Direcția Taxe și Impozite, cu sediul în P. N., . nr. 12, județ N. împotriva sentinței civile nr. 224/CA din 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. C. M., cu domiciliul în P. N., ., ., ., județ N., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 Mai 2013.

Președinte,

Olguța L. T.

Judecător,

M. G. B.

Judecător,

C. Ș.

Grefier,

M. A.

Red. sent. fond M.I.

Red. decizia recurs M.G. B.

MA/06.06.2013/2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1876/2013. Curtea de Apel BACĂU