Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2870/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2870/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 248/32/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2870/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant M. P. N. - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1265/CF din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Z. L. pentru recurentul-reclamant care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentantul intimatului-pârât M. D. Regionale și Turismului - Direcția Generală de Autorizare și Plăți Programe București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Instanța constată că intimatul-pârât M. D. Regionale și Turismului - Direcția Generală de Autorizare și Plăți Programe București a depus la dosar întâmpinare și comunică o copie de pe aceasta apărătorului recurentului-reclamant.
Avocat Z. L. arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Z. L. pentru recurentul-reclamant M. P. N., consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr._ apoi, după casare, pe rolul Tribunalului N., reclamantul M. P. - N., în contradictoriu cu Direcția Generală de Autorizare și Plați Programe din cadrul Ministerului D. Regionale și Turismului, în temeiul art. 47 punctul (8) din OUG 66/2011 și art.14 din Legea 554/2004, a formulat cerere de suspendare a actelor administrative unilaterale – notele de informare nr. CP- 2969/16.01.2012 și nr. CP- 2965/16.01.2012, emise de M. D. Regionale și Turismului Direcția Generală Autorizare și Plați Programe.
Prin sentința civilă nr. 1265/CA/11.06.2013, pronunțată în dosar nr._, tribunalul a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actelor administrative, în considerarea următoarelor argumente:
Prin adresele CP 2969 din 16.01.2012 și CP 2965/16.01.2012 pârâta a informat reclamantul, referitor la contractul de finanțare cu Cod SMIS_ încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul ,,Crearea de spații publice urbane în municipiul P. N., prin construirea unui pod și a unei arii de parcări în zona intersecției Piața Ș. cel M., str. O., . complexă a pârâului Cuejdiu”, că la data de 23.12.2012, respectiv 29.12.2012 s-a autorizat plata cererilor de rambursare nr. 3 și 4 în valoare totală eligibilă de 2.307.189 lei, respectiv 5.290.023 lei.
Prin aceleași adrese, s-au reținut ca fiind neeligibile sumele de 8.927,14 lei și 6.695,36 lei reprezentând corecție de 10% pentru utilizarea în mod inadecvat și nejustificat a procedurii restrânse accelerate prin încălcarea art. 17, 2, 83 din HG nr. 925/2006 și ale art. 8,11, 27 și 3 din Ordinul 51/2009 al ANRMAP.
În cauză însă, analizându-se susținerile reclamantului, în raport de înscrisurile depuse la dosar și în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța constată că nu este îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de lege.
Astfel, deși reclamantul a invocat că stabilirea ca neeligibile a sumelor evidențiate în cele două adrese la capitolul „cheltuieli neeligibile” este este nelegală, analizând sumar aplicarea corecției de 10% dispusă de pârâtă în baza O.U.G. 66/2011, instanța apreciază că respectiva operațiune administrativă este de natură să facă dovada aparenței de legalitate înscrisurilor care o constată. Astfel, potrivit art. 6 din O.U.G. NR.66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.
Astfel, dispunând în procedura de verificare a cererii de plată, conform art.9 alin.1 lit. a (și nu art.21 cum a invocat reclamantul), pârâta a declarat ca neeligibile sumele evidențiate de adresele CP 2969 din 16.01.2012 și CP 2965/16.01.2012 în limitele de competențe stabilite de O.U.G. NR.66/2011.
Cât privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că prin executare i s-ar produce un prejudiciul material viitor și previzibil, suma stabilită drept corecție financiară fiind, de altfel, reținută la data soluționării cauzei.
Recursul reclamantului – M. P. N..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul – M. P. N., prin primar, care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare.
Recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu ar fi îndeplinite condițiile legale pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ.
Corecția financiară aplicată întemeiată pe prevederile OUG 66/2011
pct.1.12 a vizat " utilizarea in mod inadecvat si nejustificat a
procedurii restrânse accelerate încălcându-se astfel dispozițiile
Directivei 2004/18, OUG 34/2006 art. 17, art.2 (2), art.71 art. 83 (3)
si ale H.G. 925/2006. "
Ori, așa cum am arătat și în contestația administrativă, derularea procedurii de licitație restrânsă accelerată a fost aprobata conform cadrului legal în vigoare în momentul publicării anunțului de participare făcându-se aplicarea prevederile Ordinului ANRMAP nr. 51/13.13.2009 privind accelerarea procedurilor de licitație restrânsă si negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare, publicat în Monitorul Oficial nr. 167/17.03.2009.
Astfel, la data publicării anunțului de participare s-a întocmit și aprobat nota justificativă privind accelerarea procedurii și, la publicarea anunțului de participare, Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, a considerat întemeiat motivul invocat de către Autoritatea Contractantă pentru accelerarea procedurii, publicând anunțul nr. 109.043 / 06.10.2010.
Așadar în anul 2009 când absorbția fondurilor europene devenise singura sursa serioasa de dezvoltare, pe baza de proiecte, resursele guvernamentale și cele locale de finanțare diminuându-se dramatic, s-a emis Ordinului ANRMAP nr. 51/13.13.2009.
Acest Ordin 51/2009 prevedea: "Comisia Europeană recunoaște că utilizarea accelerării aplicării procedurilor de achiziție publică poate fi justificată prin natura excepțională a situației economice actuale, această prezumție de urgență urmând a fi aplicată în perioada 2009-2010. "
În acest caz avem o aplicare retroactivă a prevederilor O.U.G. 66/2011,
pentru acte și fapte emise sau/și comise cu mult anterior intrării în vigoare a OUG 66/2011, 30.06.2011, retroactivitate care contravine principiilor generale de drept dar și prevederilor generale ale Codului civil Cap. II art.6.
HOTĂRÂREA nr. 875 din 31 august 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora prevede cu caracter de principiu că :"ART. 2 Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor legale în vigoare la data inițierii lor. "
Corecția financiară aplicată de 77.487 lei, reprezentând 10% din valoarea contractului de servicii de asistenta tehnică prin diriginți de șantier nr._/29.12.2010 încheiat între S.C. Euro Building SRL - S.C. Favo Investments & Consulting SRL și UAT M. P. N. reprezintă o suma care ar trebui înlocuită cu o alocare suplimentară din bugetul local.
Din acest motiv o suma considerabilă ca cea reprezentând corecția financiară atacată prin cerere crează o discontinuitate majoră în acest lanț de revolving-uri repetate ( reîntregiri ale sumei care constituie resursa de plăți către furnizorii din Proiect) și crează un efect de domino de regulă nu numai asupra plăților ulterioare din Proiectul asupra căruia se instituie corecția financiară.
Fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului administrativ este oportună prin raportare la situația pârâtei care își poate valorifica oricând creanța.
În aplicarea principiului proporționalității - principiu general al dreptului comunitar, instanța trebuie să analizeze dacă interesul subscrisului de a fi amânată executarea actului până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul pârâtului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
Motivarea Curții.
Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar să se facă dovada că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt definite aceste noțiuni de art. 2 lit. (ș), (t) din lege.
Referitor la cazul bine justificat, în definiția legală a acestei noțiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din același act normativ se arată că vizează „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Motivele invocate de recurent cu privire la cazul bine justificat, vizează numai aspecte legate de legalitatea notelor de informare, cu privire la care a fost respinsă contestația, aspecte care, însă, nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare, care reprezintă o măsură provizorie, ci doar odată cu soluționarea pe fond a cauzei.
În mod evident, în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
Recurentul-reclamant nu a probat existența unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a tranșa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reține că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Aspectele învederate de recurent pot fi analizate doar de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, întrucât vizează exclusiv fondul litigiului și nicidecum împrejurări legate de starea de fapt și de drept ce pot fi invocate în cadrul unei cereri de suspendare, iar pe de altă parte, instituția reclamantă nu a făcut dovada iminenței producerii unei pagube.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, acesta presupunând invocarea și dovedirea unor aspecte de fapt și de drept de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ.
Recurentul-reclamant a invocat, în acest sens, aplicarea greșită a unor norme de drept, dar, având în vedere că este în discuție o problemă de aplicare în timp a normei legale și de analiză pe fond a dispozițiilor legale incidente în situații tranzitorii, o asemenea problemă nu putea fi tranșată în cadrul unei cereri de suspendare a executării actului administrativ.
Nici criticile ce priveau lipsa de temei a corecției financiare nu puteau fi analizate în cadrul cererii de suspendare, pentru că s-ar fi antamat fondul cauzei.
Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații formulate de către recurent prin cererea de recurs, iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-a început procedura de executare silită a creanței fiscale, aspect ce ar putea produce acestuia o eventuală pagubă ce l-ar fi îndreptățit la o eventuală suspendare a executării actului administrativ.
Recurentul a susținut inițial, prin acțiunea introductivă, că la momentul 2012 nu avea posibilitatea de a suplimenta bugetul local cu fondurile necesare suportării corecției financiare Aceste circumstanțe s-au modificat pe parcursul soluționării cauzei, în sensul că cererea de suspendare a fost rejudecată în anul 2013, recurentul invocând, ca pagubă iminentă, imposibilitatea suportării sumelor stabilite în sarcina sa, cu consecința opririi proiectului. Nu au fost depuse însă dovezi în sprijinul acestor susțineri, astfel că ele nu pot fi reținute ca întemeiate.
Ca urmare, instanța de fond a stabilit în mod corect că nu s-a făcut dovada unei pagube iminente, în sensul legii, dat fiind și faptul că de la data promovării cererii de suspendare, 23.03.2012, și până la data judecății acestei cereri s-a scurs un interval de timp destul de mare care nu mai justifică ideea de urgență și iminență a unei astfel de măsuri.
Așa fiind, constatând că nu pot fi reținute criticile din recurs, în temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant M. P. N. - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1265/CF din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât M. D. Regionale și Turismului - Direcția Generală de Autorizare și Plăți Programe București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. A. M. N. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – D. S.
Red.d.r.- L.A./17.09.2013
Tehnored. V.M./2 ex.
18.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1609/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 252/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
