Obligaţia de a face. Decizia nr. 3356/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3356/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 5185/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3356/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. județului N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 30/CA/25.01.2013 a admis acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, a obligat pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR să înmatriculeze autoturismul reclamantului, marca Audi, cu nr. de identificare WAUZZZ4BZXN040915, fără plata taxei de poluare, după îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de Ordinul M.A.I. nr.1501/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul B. I. a achiziționat un autoturism second-hand, din spațiul comunitar, marca Audi, cu nr. de identificare WAUZZZ4BZXN040915, iar pârâta a refuzat înmatricularea acestuia, întrucât nu a achitat taxa de poluare. Din analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
A fost apreciată ca nefondată apărarea pârâtei conform căreia în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr.50/2008.
Că, prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012. Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în România, să fie supuse în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituția P. – județul N..
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În motivarea recursului recurenta Instituția P. – județul N. critică hotărârea sub următoarele aspecte:
1. Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 4 al.1 lit.a din Legea 9/2012, lege care prin art. 3 stabilește situațiile în care taxa de poluare nu este datorată, că reclamantul nu se află în niciuna din aceste situații.
Că, excepțiile au fost prevăzute și în art. 3 din OUG 9/2013, iar începând cu 15 martie 2013 este obligatorie plata timbrului de mediu. Susține recurentul că această obligație a fost stabilită pentru a se asigura resursele pentru programe și proiecte din domeniul protecției mediului, iar acest act normativ asigură conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicare din 14.12.2012.
2. Afirmă recurentul că obiectul trimiterii preliminare soluționate de C.J.U.E. a constituit-o OUG 50/2008, că aceste hotărâri sunt aplicabile doar în litigiile având ca obiect OUG 50/2008, că și în acest caz, nu trebuia înlăturată în întregime aplicarea OUG 50/2008, așa cum ar rezulta din pct.50,53,58 și 60 din hotărârea pronunțată în cauza C-402/2009, că hotărârea curții nu explică valoarea de la care se descurajează importurile și care ar fi criteriul instanței naționale care evaluează efectul de descurajare a importurilor.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, instanța de recurs constată că cererea prin care reclamantul intimat a solicitat înmatricularea autoturismului de ocazie cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, a fost formulată anterior datei de 16.10.2012, data la care recurentul i-a comunicat obligația de plată al taxi de poluare (fila 28), iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 25.10.2012. Așa fiind, pretențiilor formulate de reclamat îi sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data formulării lor și nu OUG 9/2013, argumentele recurentului întemeiate pe dispozițiile acestui din urmă act normativ fiind irelevante.
În ceea ce privește fondul cauzei, Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j).
Taxa specială, în cazul autoturismului intimatului din cauză, este reglementată de Legea 9/2012. Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, în redactarea inițială, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. De asemenea, potrivit alin. 2 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Aceste dispoziții legale cuprindeau în sfera de aplicare la data intrării lor în vigoare, cu excepțiile expres prevăzute în art. 3 alin. 1, atât autovehiculele de ocazie comercializate pe piața națională, cât și pe cele similare cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene, sub acest aspect dispozițiile legii naționale fiind conforme cu dispozițiile art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Cu toate acestea, prin art. 1 din OUG 1/2013 s-a dispus suspendarea până la 1 ianuarie 2013 a dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
Așa fiind, în urma suspendării dispuse prin OUG 1/2013, cumpărarea autovehiculelor de ocazie din alte state membre ale Uniunii Europene și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 9/2012, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare, dispozițiile art. 4 alin. 2 din aceeași lege fiind suspendate prin OUG 1/2013..
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 9/2012 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE. Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Constatând că prin suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 s-a realizat o discriminare indirectă dintre autovehiculele de ocazie cumpărate din statele membre ale Uniunii Europene față de cele comercializate pe piața națională, instanța reține că taxa stabilită prin Legea 9/2012 aplicabilă autovehiculelor de ocazie este contrară art. 110 din Tratat, aceste din urmă dispoziții prevalând legislației naționale.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, așa cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004(M), este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. (3) din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Așa fiind și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Cu privire la invocarea situațiilor în care legea stabilește, limitativ, excepțiile de la plata taxei de poluare, acestea sunt corecte, dar irelevante în cauză, problema care a fost analizată se referă la legalitatea taxei, oricare ar fi fondul în care este colectată, și nu la dispozițiile legii privind excepțiile de la plata taxei de poluare.
Nici cu privire la obiectul trimiterii preliminare soluționate de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. susținerile recurentului nu sunt fondate, Curtea Europeană de Justiție nu analizează dreptul intern în raport de dreptul comunitar, această apreciere fiind de competența autorităților naționale, ci oferă o interpretare a dreptului comunitar în raport de o situație de fapt în care se impune aplicarea acestuia. Din acest motiv Curtea a hotărât că ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsele recomandări făcute de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (pct. 60) acestea sunt, pe de o parte citate trunchiat de recurent care a omis primul paragraf referitor eliminarea discriminării prin aplicarea taxei pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, iar pe de altă parte irelevante în prezenta cauză unde este pusă în discuție o taxă stabilită de statul român cu încălcarea dreptului comunitar și nu punerea în practică a unor recomandări.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. județului N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. V. P. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – M. I.
Red.d.r.- /tehnored./V.P. -
Tehnored.VZ/16.10.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 3661/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2135/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
