Obligaţia de a face. Decizia nr. 4454/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4454/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 4362/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4454/2013
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător P. C.
Grefier O. N. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 246/CA/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant C. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor, recurs care este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele: Prefectul județului N. a formulat recurs și a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța de recurs, să se admită recursul și să modifice în totalitate sentința nr. 246/CA din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul N., în sensul de a se dispune respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantul-intimat C. M..
În motivare arată că, în fapt, prin sentința nr. nr. 246/CA din 20.06.2013, Tribunalul N. a admis acțiunea promovată de reclamantul-intimat și a dispus obligarea Instituției P.-județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor N. la înmatricularea autoturismului marca Peogeot, cu . șasiu VF32CKFXE401049, fără plata taxei de poluare.
În motivare, instanța a reținut că regimul taxei de poluare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Apreciază că sentința criticată este netemeinică și esențial nelegală pentru următoarele considerente:
I) În acest litigiu ar fi trebuit să aibă calitate procesuală pasivă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., în conformitate cu prevederile art. 2 și următoarele din Legea nr. 9/2012, litigiul neputându-se judeca decât în contradictoriu și cu această instituție.
Simplul fapt că dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului, nu transformă serviciul de înmatriculări în decident și implicit în responsabil al modului de aplicare a legislației fiscale, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit, sub aspect procedural, că toate operațiunile legate de plata taxei pe poluare se soluționează de organele fiscale competente.
Serviciul de înmatriculări are numai obligația de a primi dosarul pe baza căruia se efectuează operațiunea de înmatriculare a autovehiculelor și de a verifica dacă acesta conține documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada plății taxei pe poluare, stabilită potrivit legii.
Pe lângă taxa pe poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. analizează și alte condiții de natură juridică și tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se cere.
II)Prima instanță a încălcat dispozițiile Legii nr. 9/2012, care, prin art. 4 alin. 1 lit. a) stabilește că „obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare".Legiuitorul a enumerat expres și limitativ autovehiculele care sunt exceptate de la plata taxei pentru emisiile poluante, acestea fiind (conform art. 3 din Legea nr. 9/2012):
,,a) autovehiculele aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României;
b)autovehiculele special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c)autovehiculele destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri;
d)autovehiculele definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Reclamantul-intimat, însă, nu îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, pentru a fi exceptat de la plata taxei.
III) Obiectul trimiterii preliminare soluționate prin Hotărârea Curții
Europene de Justiție din data de 07.04.2011 din cauza C-402/09 pe care prima
instanță și-a întemeiat hotărârea pronunțată l-a constituit strict Ordonanța de
Urgență nr. 50/2008, în forma sa inițială; or, hotărârile preliminare ale CJUE sunt obligatorii doar pentru litigiile similare, deci, hotărârea pronunțată în cauza T. este aplicabilă doar litigiilor având ca obiect Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 în forma sa inițială.
IV) Pe de altă parte, împrejurarea că în cauza T. s-a apreciat că taxa
de poluare instituită prin Ordonanța de urgență nr. 50/2008 constituie o măsură de discriminare indirectă nu este de natură să conducă automat la concluzia, greșit reținută de instanța de fond, că taxa de poluare trebuie înlăturată în întregime.
În sensul celor arătate mai sus se impune o analiză a conținutului Hotărârii Curții Europene de Justiție din data de 07.04.2011 din cauza C-402/09:
a)După cum însăși Curtea a arătat la punctul 50 din hotărâre, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, ci a stabilit că statele membre au o autonomie considerabilă în domeniul impozitării în general.
b)Elementul de noutate adus de această hotărâre a constat în cele reținute la pct. 53 din hotărâre, în care Curtea a recurs la comparația cu autovehiculele introduse pe piață înainte de aplicarea taxei stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 50/2008 spre deosebire de jurisprudența sa anterioară, potrivit căreia „o comparație cu autovehiculele de ocazie introduse în circulație înainte de . legii privind taxa de înmatriculare nu ar fi relevantă" (pct. 49 din cauza Nadashi și N.).
c)La pct. 58 din hotărâre, deși a stabilit că în sine, formula de calcul introdusă prin această ordonanță nu este discriminatorie, și-a întemeiat soluția finală pe un alt element și anume, situația statistică din care a rezultat că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse (în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea tor) unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
d)Este foarte important că, la pct. 60 din hotărâre, Curtea a recomandat autorităților naționale ca, pentru realizarea obiectivului acestei taxe - finanțarea unor proiecte de mediu - să se utilizeze, eventual, aplicarea taxei de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, cu precizarea că „o astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehicule/or de ocazie importate și ar fi în plus conformă principiului că poluatorul plătește". Așadar, nici un moment instanța europeană nu a înțeles să sugereze autorităților naționale ideea - greșit adoptată de Tribunalul N. - că autovehiculele cu grad ridicat de uzură și poluare - ar trebui înmatriculate fără plata taxe ce poluare, mai mult, a sugerat ca toate autovehiculele cu grad ridicat de vechime și uzură să fie supuse unei taxe.
În hotărârea Curții nu s-a explicat care este și criteriul după care instanțele naționale evaluează efectul de descurajare a importurilor.
În drept invocă prevederile art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
Solicită judecata în lipsă.
Intimatul – reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat.
Legislația internă privind obligarea la plata taxei de poluare (primă înmatriculare) este incompatibilă cu preeminența dreptului comunitar și cu tratatele U.E., așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție în legătură cu orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal); pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare și că este admisibilă acțiunea directă prin care prefectul poate fi obligat la înmatricularea unui autoturism înmatriculat anterior într-un stat U.E., fără plata unei taxe de primă înmatriculare.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Instituția P. sunt deci, și în concepția instanței supreme naționale, organele administrative care au în competența lor emiterea actelor administrative legate de înmatricularea (înscrierea) în circulație a autovehiculelor, astfel că acestea au capacitatea administrativă necesară și deci și calitate procesuală activă și pot fi chemate în judecată în ipoteza în care refuză, nejustificat, să admită cererea de înmatriculare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare și care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că plata taxei de înmatriculare nu are suport legal, iar pe cale de consecință refuzul înmatriculării unui autoturism înmatriculat anterior într-u stat membru U.E apare nejustificat, în raport cu prevederile art. 110 T.F.U.E., așa cum a arătat și instanța de fond.
Nu poate fi primită deci invocarea de către recurent a necesității respectării Legii nr. 9/2012 ori a Ordinului MAI nr. 1501/2006, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare; din acest motiv nu poate fi invocată nici lipsa culpei procesuale, aceasta existând atâta timp cât, în baza unor ordine administrative interne, recurentul refuză înmatricularea pe motivul neplății unei taxe, despre care instanța comunitară și instanța supremă națională au decis că nu poate împiedica înmatricularea unui autoturism înmatriculat anterior în spațiul U.E.
Nici susținerea privind concordanța O.U.G. nr. 50/2008 cu legislația comunitară, după modificările aduse acesteia de Legea nr. 9/2012, nu este întemeiată, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii, iar modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 au fost amânate sine die, menținându-se în continuare discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E.
Este adevărat că taxa introdusă și menținută de OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea nr. 9/2012, nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E.
Art. 9 din Tratatul CE conține prin ele însuși prezumat caracterul descurajator al importurilor, nefiind necesar să fie dovedit de către instanță dacă la cazul concret s-a produs sau nu o descurajare efectivă, fiind suficient ca o asemenea taxă să fie numai susceptibilă de a produce acest efect.
În fine, dacă prin cauza C-402/09 s-a permis de principiu introducerea unei taxe de poluare, în conformitate cu principiul comunitar poluatorul plătește, aceasta nu trebuie să se aplice diferențiat între autovehiculele deja înmatriculate în România și de producție internă și cele similare importate din state membre U.E. unde au fost deja înmatriculate anterior, fapt de care legislația internă nu ține cont nici în prezent, motive pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. N. – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor, cu sediul în loc. Piatra N., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr. 246/CA/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant C. M., cu sediul în ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond N. A.
Red/tehnored. decizia recurs C. Ș.
OP /11.12.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1255/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
