Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3938/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3938/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 35/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3938/2013
Ședința publică de la data de 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Judecător M. G. B.
Grefier A. R.
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-reclamantă Întreprindere F. F. M. împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 12.09.2013, prin serviciul registratură recurenta a depus chitanța nr._/18.08.2013 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, solicitând totodată și acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, iar la data de 6.11.2013, intimata a depus întâmpinare, după care;
Instanța constată că în prezenta cauză a fost declarat recurs de către recurenta-reclamantă Întreprindere F. F. M., recurs declarat și motivat în termen legal, legal timbrat.
Față de cererea de amânare formulată de recurentă, instanța apreciază că în raport de data promovării recursului – 11.07.2013, data citării recurentei – 12.08.2013 și data primului termen de judecată – 7.11.2013, aceasta a avut suficient timp pentru pregătirea apărării, motiv pentru care respinge cererea de amânare, după care, având în vedere că nu mai sunt alte aspecte prealabile de discutat și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art. 242 Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materie contencios fiscal de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr._ (ds. declinat de la Judecătoria Onești) reclamanta Î. FAMILIALĂ F. M. în contradictoriu cu C. DE A. DE SĂNĂTATE BACĂU a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din oficiu nr. 2785/20.10.2011, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia contestată are la bază un protocol încheiat între A.N.A.F și Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, A.N.A.F emițând în fiecare an decizie de impunere, ori pârâta solicit bani după 5ani, cu penalități care depășesc suma legală, fiind de acordă să plătească suma de 94 lei, dar nu și penalitățile, care au fost solicitate după 5 ani. S-a mai arătat că decizia de impunere a fost emisă tardiv după o perioadă de 5 ani, solicitând pârâtei să depună contractul încheiat în luna noiembrie 2011 și nu cel din 2006. La termenul din data de 31.10.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicit și anularea adresei nr._/12.12.2011, reprezentând răspunsul pârâtei la contestația formulată împotriva deciziei de impunere din oficiu nr.2785/20.10.2011.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri: decizia de impunere din oficiu nr.2785/20.10.2011, adresa nr._/12.12.2011, adresa nr._/09.08.2011, contestația depusă la CAS, titlul executor nr.2489/12.12.2011, somația nr. 2453/12.12.2011, decizii de impunere anuală emise de AFP Onești.
Pârâta, nu și-a formulat apărări în cauză, dar a solicitat prin adresele nr._/24.10.2012 și nr. 150/28.01.2013 introducerea în cauză a ANAF, conform art.V al.10 din OUG nr. 125/2011, CAS Bacău nemaiavând calitate procesuală.
Instanța a respins solicitarea pârâtei, apreciind față de dispozițiile art.V al.2 din OUG nr.125/2011, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin sent.civ.nr. 427/13.02.2013 a Tribunalului Bacău a fost respinsă excepția tardivității, precum și acțiunea reclamantului ca nefondată. În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 2785/20.10.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Bacău a fost stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 291 lei reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2006 în cuantum de 94 lei, majorări de întârziere calculate pentru perioada 15.03._10 în sumă de 89 lei, dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 01.07._11 în sumă de 11lei și penalități de întârziere în sumă de 14 lei. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație pe care pârâta a respins-o prin adresa nr._/12.12.2011 motivat de faptul că prin nedepunerea declarației fiscal s-a procedat la stabilirea din oficiu a contribuțiilor, obligația fiind legală și stabilită prin Legea nr. 95/2006 și Ordinul CNAS nr. 617/2007. În ce privește excepția tardivității emiterii decizie de impunere din oficiu nr. 2785/20.10.2011, prima instanță a respins-o, față de dispozițiile art. 91 al.1 Cod pr fiscal care dau dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale în termen de 5 ani, acest termen de prescripție începând să curgă conform art. 91 al.2 de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscal, potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, potrivit art. 31 din Ordinul 617/2007, pentru situațiile prevăzute la art. 28-30, termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea CAS sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz, iar art.8 al.4) și 5) după expirarea termenului de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere ,pentru sumele datorate rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere, conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală. Pe fondul cauzei, din examinarea conținutului deciziei de impunere, prima instanță a reținut faptul că aceasta cuprinde date referitoare la modalitatea de stabilire a obligației, perioada avută în vedere, existând elemente suficiente pentru ca reclamantul că cunoască măsura adoptată de creditorul fiscal și consecințele juridice ale acesteia asupra patrimoniului său, din analiza actului rezultând în mod clar faptul că s-a procedat la stabilirea din oficiu a obligației de plată în baza veniturilor impozabile declarate de ANAF, în raport de dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007,penalitățile, dobânzile și majorările datorate,perioada pentru care au fost aplicate. Prima instanță a mai apreciat că decizia de impunere respectă cerințele de informare ale contribuabilului cu privire la obligația de plată a contribuției și cu privire la consecințele neîndeplinirii acesteia, organul fiscal oferind reclamantului posibilitatea de a anticipa intervenirea unei anumite situații sau producerea unor anumite consecințe. Decizia de impunere respectă și condiția previzibilității, contribuabilul fiind în măsură să verifice modalitatea de calcul și natura contribuției. Referitor la susținerea reclamantului că a încheiat contract doar din luna noiembrie 2011, un astfel de contract neexistând în anul 2006, prima instanță a reținut faptul că ne aflăm în prezența unei obligații legală de plată și nu contractual. Astfel, potrivit art. 215 din Legea nr.95/2006 (forma în vigoare pentru perioada avută în vedere de organul fiscal). „(1)Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.” Potrivit dispozițiilor articolelor 6,7,8 din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.” „Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția” „Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.” Obligația de plată a contribuției la fondul național de asigurări sociale de sănătate derivă astfel direct din norma legală, calitatea de contribuabil fiind dată de veniturile obținute din „sudură și confecții metalice”. Având în vedere aceste aspecte prima instanță a apreciat faptul că actul de impunere a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, contestatorul și-a asumat calitatea de asigurat prin desfășurarea unei activități independente, având obligația legală de a plăti contribuțiile aferente, nefiind necesar încheierea unui contract scris pentru determinarea drepturilor și obligațiilor părților, acestea fiind stabilite de lege. În ceea ce privește majorările de întârziere având în vedere faptul că obligațiile datorate în condițiile Legii 95/2006 constituie creanțe bugetare, fiind venituri la fondul de asigurări sociale de sănătate, instanța reține faptul că în mod corect s-a procedat la calcularea accesoriilor, penalitățile pentru neexecutarea îndatoririi de plată a contribuției fiind reglementate de dispozițiile codului de procedură fiscală, art. 119,120.
Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs contestatorul care a arătat că potrivit art. 215 alin. 1 din Legea 95/2006 obligația virării la CAS revine persoanelor juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă, dar că recurentul a avut lucrări sporadice, lucrând singur sau au fost perioade când nu a avut comenzi. A mai arătat că nu a beneficiat nici de asistență medicală sau concediu medical.
Nu a depus înscrisuri noi în susținerea recursului.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește criticile recurentului față dispozițiile art. 215 alin. 1 din Legea 95/2006, acestea sunt vădit nefondate deoarece alin. 3 al aceluiași articol prevedeau că „prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.”, iar forma la zi a Legii 95/2006 arată că „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Astfel, nu are relevanță că recurentul nu a fost angajator. De asemenea, nu are relevanță că recurentul a beneficiat sau nu de servicii medicale, obligația legală fiind condiționată doar de realizarea veniturilor.
Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă Întreprindere F. F. M. cu sediul în comuna Dofteana, ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bacău cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. | Judecător, M. G. B. |
Grefier, A. R. |
Red.sent.L.H.
Tehno.red.dec.rec.B.M.G. – 06.12.2013
2ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3841/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4634/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
