Obligaţia de a face. Decizia nr. 150/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 6539/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 150/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. Ș. - judecător
Judecător: C. P.
Judecător: V. P.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. – județul Bacău, pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr. 762 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Instituția P. – județul Bacău, pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Instituția P. – județul Bacău, pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe baza celor solicitate de părți la dosar.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 762/30 Aprilie 2012 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. O. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău și a obligat pârâta Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău să procedeze la înmatricularea autovehiculului aparținând reclamantului marca Renault tip Espace cu nr. de identificare VF8JEOEL_ fără plata taxei de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 și să achite reclamantei 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand marca Renault tip Espace cu nr. de identificare VF8JEOEL_ și neînmatriculat în România.
Reclamantul, s-a adresat Instituției P. județului Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare.
Cu adresa nr._ din 21.12.2011 (fila 22), Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău comunică reclamantului refuzul de efectuare a operațiunii de primă înmatriculare în România a autoturismului în cauză, fără plata taxei de poluare, refuz întemeiat pe dispozițiile art. 4 și 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2008.
Atitudinea vătămătoare a administrației, concretizată în atingerea adusă dreptului său de a obține înmatricularea, fără plata taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, a fost materializată prin adresa nr._/9.11.2011, prin care a fost comunicat refuzul nejustificat de a da curs cererii reclamantului.
Prin art. 148 din Constituție se dispune că „urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
În egală măsură, jurisprudența CJCE stabilește că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă normele interne contravin reglementărilor comunitare, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analiza relevă că, solicitarea reclamantului de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității de a da curs cererii sale, fără plata taxei de poluare a avut loc după modificarea O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009, O.U.G. nr. 117/2009 și O.U.G. nr. 118/2010.
Prin urmare, analiza compatibilității O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile comunitare incidente va fi realizată și prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
În preambulul O.U.G. nr. 218/2008 se arată că adoptarea acesteia a fost necesară, având în vedere „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieței auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională”.
Se observă că, intervenția legislativă se îndepărtează de la scopul declarat al O.U.G. nr. 50/2008, respectiv acela al asigurării protecției mediului.
Ajustarea nivelului taxei, prin formele ulterioare ale actului normativ pentru înlăturarea impactului negativ în plan social nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. nr. 218/2008.
Potrivit art. III din O.U.G. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 mc., precum și toate vehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12._09 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare.
Art. 90 par. I, actual art. 110 par. 1, din TFUE, prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. vs Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a O.U.G. nr. 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Dând eficiență principiului priorității dreptului comunitar, precum și celui al aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, constatând că prin reglementarea internă se încalcă principiul nediscriminării, taxa de poluare fiind incompatibilă cu prevederile art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), instanța a constatat că refuzul pârâtului de a proceda la înmatricularea pe numele reclamantului a autoturismului, fără plata taxei de poluare, este un refuz nejustificat, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat prin raportare exclusivă la dispozițiile normative interne, contrare normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul.
Recursul a fost legal timbrat.
În motivarea recursului Instituția P. Bacău arată că motivarea instanței pe incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu dreptul comunitar și aplicarea art. 148 din Constituție este greșită, că Instituția P. nu are competența de a verifica compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar, că în speță nu poate decât să verifice dacă s-a plătit sau nu taxa ca și condiție de înmatriculare a autovehiculului conform art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 50/2008 și Ordinul nr. 1501/2006.
Susține recurentul că incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu dreptul comunitar poate fi analizată doar în cadrul contestației formulată împotriva actului administrativ fiscal și nu într-o astfel de cauză, sens în care invocă și dispozițiile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008.
De asemenea susține că instanța de fond nu a avut în vedere că prin dispozițiile art. 16 din Legea nr. 9/2012 dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 au fost abrogate.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, iar potrivit art. 19 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a statuat că înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1767/2004 (M) în cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, regulamentul de organizare și funcționare, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi ale serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor aprobându-se prin ordinul al prefectului
Așadar, cererea de înmatriculare a fost formulată de reclamant serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, autoritate administrativă care funcționează în subordinea și controlul recurentului, refuzul acestuia de a înmatricula autovehiculul fiind supus cenzurii instanței judecătorești, oricare ar fi actul normativ în vigoare care stabilește condițiile necesare pentru înmatriculare. Având în vedere că pentru înmatriculare legea internă stabilește obligația de plată a taxei de poluare, legalitatea acesteia trebuie analizată în raport de legea care a stabili-o chiar dacă ulterior, aceasta a fost abrogată.
De asemenea, la data formulării cererii precum și sesizării instanței nu era în vigoare Legea nr. 9/2012, aceasta din urmă fiind incidentă doar situațiilor juridice apărute după ..
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, prin Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor se stabilesc condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art. 7 lit. j). Taxa specială, în cazul autoturismului intimatului din cauză, este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008. Așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Așa fiind, cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare.
Atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, așa cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea nr. 340/2004(M), este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. (3) din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea nr. 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curtea Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
În consecință, față de cele ce preced instanța în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. – județul Bacău, pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în Bacău, .. 2, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 762 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. O., cu domiciliul în Bacău, ., județul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. E. P.
Tehnored. d.r. V. P.
L.D.D. – ex. 2
L.D.D. – 07 februarie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 938/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2102/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
