Obligaţia de a face. Decizia nr. 3654/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3654/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2874/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3654/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător C. P.
Judecător V. P.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule N. împotriva sentinței civile nr. 96/CA din data de 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Instituția P. -Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule N., se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen însă netimbrat potrivit dispozițiilor instanței.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului.
CURTEA
-deliberând-
Prefectul județului N. a formulat recurs și a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța de recurs, să se admită recursul și să modifice în totalitate sentința nr. 96/CA din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul N., în sensul de a se dispune respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantul-intimat S. M..
În motivare arată că, în fapt, prin sentința nr. nr. 96/CA din 21.03.2013, Tribunalul N. a admis acțiunea promovată de reclamant și a dispus obligarea Instituției P.-județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor N. la înmatricularea autoturismului cu . șasiu SAJAC01LX1FM05660, fără plata taxei de poluare.
Apreciază că sentința criticată este netemeinică și esențial nelegală pentru următoarele considerente:
I) Prima instanță a încălcat dispozițiile Legii nr. 9/2012, care, prin art. 4 alin. 1 lit. a stabilește că „obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare".
Legiuitorul a enumerat expres și limitativ autovehiculele care sunt exceptate de la plata taxei pentru emisiile poluante, acestea fiind (conform art. 3 din Legea nr. 9/2012):
,,a) autovehiculele aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României;
b) autovehiculele special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c) autovehiculele destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri;
d) autovehiculele definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Reclamantul-intimat, însă, nu îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, pentru a fi exceptat de la plata taxei.
II) Obiectul trimiterii preliminare soluționate prin Hotărârea Curții
Europene de Justiție din data de 07.04.2011 din cauza C-402/09 pe care prima
instanță și-a întemeiat hotărârea pronunțată l-a constituit strict Ordonanța de
Urgență nr. 50/2008, în forma sa inițială; or, această ordonanță nu mai este
în vigoare în prezent în forma respectivă, fiind ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18.02.2009, publicată în Monitorul Oficial nr.
103/19.02.2009, hotărârile preliminare ale CJUE sunt obligatorii doar pentru litigiile similare, deci, hotărârea pronunțată în cauza T. este aplicabilă doar litigiilor având ca obiect Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 în forma sa inițială.
Pe de altă parte, împrejurarea că în cauza T. s-a apreciat că taxa
de poluare instituită prin Ordonanța de urgență nr. 50/2008 constituie o măsură de discriminare indirectă nu este de natură să conducă automat la concluzia, greșit reținută de instanța de fond, că taxa de poluare trebuie înlăturată în întregime.
În sensul celor arătate mai sus se impune o analiză a conținutului Hotărârii Curții Europene de Justiție din data de 07.04.2011 din cauza C-402/09:
a) După cum însăși Curtea a arătat la punctul 50 din hotărâre, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, ci a stabilit că statele membre au o autonomie considerabilă în domeniul impozitării în general.
b) Elementul de noutate adus deaceastă hotărâre a constat în cele reținute la pct. 53 din hotărâre, în care Curtea a recurs la comparația cu autovehiculele introduse pe piață înainte de aplicarea taxei stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 50/2008 spre deosebire de jurisprudența sa anterioară, potrivit căreia „o comparație cu autovehiculele de ocazie introduse în circulație înainte de . legii privind taxa de înmatriculare nu ar fi relevantă" (pct. 49 din cauza Nadashi și N.).
c) La pct. 58 din hotărâre, deși a stabilit că în sine, formula de calcul introdusă prin această ordonanță nu este discriminatorie, și-a întemeiat soluția finală pe un alt element și anume, situația statistică din care a rezultat că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse (în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea tor) unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
d) Este foarte important că, la pct. 60 din hotărâre, Curtea a recomandat autorităților naționale ca, pentru realizarea obiectivului acestei taxe - finanțarea unor proiecte de mediu - să se utilizeze, eventual, aplicarea taxei de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, cu precizarea că „o astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehicule/or de ocazie importate și ar fi în plus conformă principiului că poluatorul plătește". Așadar, nici un moment instanța europeană nu a înțeles să sugereze autorităților naționale ideea - greșit adoptată de Tribunalul N. - că autovehiculele cu grad ridicat de uzură și poluare - ar trebui înmatriculate fără plata taxe ce poluare, mai mult, a sugerat ca toate autovehiculele cu grad ridicat de vechime și uzură să fie supuse unei taxe.
În hotărârea Curții nu s-a explicat care este și criteriul după care instanțele naționale evaluează efectul de descurajare a importurilor.
În drept invocă prevederile art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
Solicită judecata în lipsă.
Intimatul – reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin.(1) din codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor e procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: - taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
În fine, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (3), neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Față de aceste prevederi legale imperative, instanța constată în fapt că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, deși a fost citat expres cu această mențiune, funcționarul din serviciul de registratură al acestuia semnând dovada de primire a citației (fila 12 dosar recurs).
Împotriva acestei obligații de plată recurentul nu a făcut cerere de reexaminare.
Având în vedere și că excepția netimbrării este o excepție de procedură ce se soluționează înaintea cercetării pe fond a cauzei (obligația de plată a timbrului judiciar fiind datorată anticipat), instanța va aplica sancțiunea anulării cererii de recurs, prevăzută expres de legea taxelor judiciare de timbru.
Recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule N. împotriva sentinței civile nr. 96/CA din data de 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. N.T.
Red.dec.rec. /tehnored./C.Șt.
Tehnored.VZ/24.10.2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 991/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3956/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
