Obligaţia de a face. Decizia nr. 3709/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3709/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2690/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3709/2013
Ședința publică de la 17 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. Ciporaga
Judecător M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Grefier O. N. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Instituția P. județului Bacău – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 1531/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă Asociația K. 2010, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Instituția P. județului Bacău Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Constată că prin sentința nr. 1531/22 Octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-au respins excepțiile lipsei capacității procesuale și a lipsei calității procesuale pasive aInstituției P. Județului Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Și Înmatriculare Vehicule.
S-a respins excepția prematurității.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIATIA K. 2010, în contradictoriu cu INSTITUȚIA PRFECTULUI JUDEȚULUI BACĂU- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE.
A fost obligată pârâta la înmatricularea autovehiculului marca VOLKSWAGEN, . WV1ZZZ70ZTH221982, înmatriculat prima data la data de 3.06.1996, în Uniunea Europeană, fără plata taxei pe poluare.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul:
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință și exercițiu, potrivit dispozițiilor articolului 2 alineat 2 din Legea 340/2004
„Instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu”,atribuțiile autorității pârâtei în materia înmatriculării autoturismului conferind acesteia capacitatea de a sta în justiție în litigiile vizând îndeplinirea acestei obligații.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive: Una din condițiile prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni civile o reprezintă calitatea procesuală (art. 41 Cod procedură civilă).
Ca noțiune juridică, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârât) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Potrivit dispozițiilor articolului 1 alineat 2 din Ordinul nr. 1501/2006 „Înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.”
Instanța a reținut faptul că între părțile din prezentul litigiu s-au stabilit raporturi juridice specifice sferei contenciosului administrativ prin refuzul instituției pârâte de înmatriculare a autoturismului, obiectul prezentului litigiu fiind analiza caracterul justificat/nejustificat al acestui refuz. Atât timp cât refuzul reprezintă un act administrativ asimilat și a fost emis de pârâtă, instanța apreciază faptul că excepția invocată nu este întemeiată.
În ceea ce privește excepția prematurității, instanța a avut în vedere că prin Decizia 24/14.11.2011 dată la recursul în interesul legii care a făcut obiectul dosarului nr. 9/2011 pe rolul I.C.C.J., s-a stabilit că în acest tip de cauze nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Analizând cererea reclamantei ,pe fond, prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.03.2012, reclamant a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN, . WV1ZZZ70ZTH221982 înmatriculat prima data la data de 3.06.1996 în Uniunea Europeană. Reclamantei, pentru înmatricularea acestuia i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei de înmatriculare.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27), hotărârea confirmând faptul ca toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în OUG 50/2008 instanța reține faptul că obligația impusă de pârâtă de a face dovada achitării taxei de înmatriculare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea de obligare a pârâtei la înmatricularea autovehiculului fără plata acestei taxe, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Având în vedere faptul că datoria nu există din punct de vedere juridic, fata de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar, instanța a reținut că punerea în circulație a autovehiculului nu poate fi condiționată de plata unei taxe nelegale.
În ceea ce privește susținerile pârâtului la cerințele impuse de Ordinul MAI 1501/2006 referitoare la documentele în baza cărora se înmatriculează un autovehicul, instanța a reținut că nu au legătură cu cauza, obiectul litigiul fiind doar înlăturarea cerinței privind plata taxei de poluare și nu și a celorlalte condiții impuse de lege pentru punerea în circulație a autovehiculului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția P. - județul Bacău - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău, care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Instanța de fond a citat Instituția P. județul Bacău prin Serviciul Public Regim permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor deși prin acțiunea formulată de către reclamant a fost chemat în judecată numai Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău.
2. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței recurate în mod greșit că temeiul legal al prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 deși acest act normativ a fost abrogat expres începând cu data de 13.01.2012 așa cum prevede art.16 din Legea 9/2012. În mod corect ar fi trebuit să se rețină că în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată la instanța competentă la data de 25.05.2012 incidență în prezenta cauză are Legea nr. 9/2012 și nu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr.50/2008.
3. Pe fondul cauzei, recurenta susține că în mod greșit s-a reținut incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu art. 110 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, întrucât dispozițiile legii se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România, cât și celor ce provin din state membre ale U.E.
Pe de altă parte, recurenta susține că nu poate să refuze aplicarea unor acte normative în vigoare, atâta timp cât acestea nu au fost declarate neconstituționale sau contrare dreptului european. Pe cale de consecință, nu se poate reține nici culpa procesuală a instituției, pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, în principal pe excepțiile invocate, iar în subsidiar, ca nefondată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată neîntemeiat recursul pârâtei, pentru considerentele ce urmează:
Până la data de 14 ianuarie 2012 (dată când a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule), obligația de plată a taxei pentru înmatricularea unui autovehicul era prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
În ce privește taxa denumită taxă de poluare, reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, aceasta a fost examinată, din punct de vedere al compatibilității cu prevederile art. 110 din TFUE, practica instanțelor de judecată fiind constantă în a aprecia că taxa impusă încalcă tratatul, fiind ca urmare exclusă de la aplicare, dându-se astfel eficiență prevalenței dreptului comunitar, cu luarea în considerare a hotărârilor preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României și Cauza C-263/10 – N. împotriva României.
Legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prin care reglementa obligația de plată a taxei în următoarele condiții, prevăzute la art. 4: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Deși reglementarea astfel adoptată înlătura discriminarea din O.U.G. nr. 50/2008 dintre autovehiculele ce proveneau din U.E. față de cale aflate în circulație în România, prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013.
Ori, în aceste condiții, pe perioada în care dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 ale Legii nr. 9/2012 au fost suspendate, a fost menținută discriminarea proprietarilor de autovehicule rulate, în funcție de proveniența acestora, în sensul că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară nu era impusă plata taxei, care revenea doar proprietarilor de autovehicule second hand achiziționate din Uniunea Europeană.
Prin urmare, deși s-a schimbat actul normativ ce reglementa taxa în discuție, condițiile și modul de reglementare a taxei impuse de Legea nr. 9/2012 sub o altă denumire sunt, în fapt, aceleași cu cele din reglementarea anterioară, aspect ce atrage incidența în speță a argumentelor mai sus invocate, referitoare la hotărârile preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României și Cauza C-263/10 – N. împotriva României și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24 din 14.11.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1/03.01.2010, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere de obligare a instituției pârâte la înmatricularea unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, ori în acest cadru procesual trebuia examinată cererea, fără a se pune în discuție calitatea procesuală a organului fiscal la care trebuia achitată suma respectivă.
În ce privește competența recurentei-pârâte de a face verificări cu privire la compatibilitatea normei interne cu prevederile dreptului comunitar, susținerile din recurs nu sunt întemeiate, având în vedere că potrivit prevederilor art. 148 alin. 2 și 5 din Constituție, „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și altor legi se organizează și funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recurentei îi revine obligația constituțională de a aplica cu prioritate prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în speța de față, de a da eficiență prevederilor art. 110 din Tratat, în detrimentul normei interne.
Pe fondul cauzei, criticile din recurs se dovedesc a fi, de asemenea, nefondate. Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, încalcă dispozițiile art. 110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr. 50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. nr. 50/2008, respectiv O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală. Toate aceste argumente își mențin valabilitatea și în cazul reglementării ulterioare a taxei, prin Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012, conform argumentelor mai sus prezentate.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa și s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale", curtea constată că taxa impusă de Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 1/2012, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110 TFUE.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a stabilit în mod legal că refuzul de înmatriculare a autovehiculului este nejustificat, în raport de dispozițiile art. 110 (actual 90) din TFUE.
Cât privește critica referitoare la citarea în cauză a Instituției P. județului Bacău prin Serviciul Public Regim permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor deși prin acțiunea formulată de către reclamant a fost chemat în judecată numai Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău,instanța de recurs reține că este neîntemeiată.
Serviciul Public Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor este aparat de specialitate al Instituției P., in conformitate cu prevederile art. 1 si 11 ind.1 din OG 83/2001 privind înființarea, organizarea si funcționarea Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor.
Instituția P. a formulat întâmpinare la instanța de fond tocmai în baza acestor dispoziții legale fără a face vreo referire la faptul că a fost citată prin Serviciul Public Regim permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor.
Prin urmare tribunalul a citat în mod corect Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bacău, ca făcând parte din cadrul Instituției prefectului ceea ce nu echivalează cu acordarea a ceva ce nu s-a cerut.
Critica privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea nefondată, prin hotărârea atacată, aceasta nefiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele reținute, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. județului Bacău Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, cu sediul în loc. Bacău, ., jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1531/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă Asociația K. 2010, cu sediul în Bacău, . bis, județul Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. E. P.
Red. d.r. O.L.T./18.10.2013
V.M./2 ex.
01.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1019/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1900/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
