Pretentii. Decizia nr. 1560/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1653/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1560/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. B.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1670/CF din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1670/CF din 23.10.2012 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată; a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 5209 lei reprezentând taxa auto, precum și dobânda aferenta acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Piatra N. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În privința excepției inadmisibilității este de reținut decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14.11.2011 într-un recurs în interesul legii.
Pentru înmatricularea unui autoturism second-hand provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de 5209 lei, la Trezoreria B..
Pe fondul cauzei reține că această taxă este reglementată prin Legea nr. 9/2012, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea oricărui autovehicul, în orice condiții, în România precum și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, cu excepția autovehiculelor pentru care anterior s-a achitat taxa pentru emisii poluante.
Este de reținut art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene ale cărui dispoziții rămân aplicabile în mod direct și au prioritate față de dreptul național.
În cauza T., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie. Acest act normativ a fost modificat în totalitate prin Legea nr. 9/2012. Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr. 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplicau retroactiv și lipseseau de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010. Cu atât mai mult, efectele hotărârilor au efecte pe viitor iar rațiunile avute în vedere de instanța comunitară vor cenzura orice act normativ ulterior adoptat statul membru pârât, în aceeași materie.
Ca atare, în viziunea Curții, inclusiv dispozițiile Legii nr. 9/2012 coroborată cu cele ale O.U.G. nr. 1/2012, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct. 1 din TFUE. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Așadar, nu poate fi eficient argumentul pârâtei care în întâmpinare arată că în condițiile adoptării Legii 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare deoarece taxa pentru emisii poluante se plătește în toate cazurile inclusiv pentru înmatricularea vehiculelor, radiate ca urmare a transmisiunii, înmatriculate anterior anului 2007. În realitate, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, conform art. 1 din OUG 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013. În această împrejurare subzistă situația premisă în sensul că reclamantul este discriminat în raport cu deținătorii de autovehicule înmatriculate în România anterior anului 2007 și care în prezent procedează la vânzarea acestora.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, cu dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantului. În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. a formulat prezentul recurs, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie de calcul pe care reclamantul ar fi trebuit să o conteste potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 9/2012 având în vedere că decizia nr. 24/2011 se referă la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008.
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare.
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele menționate la art. 4 și orice posibilă interpretare discriminatorie a O.U.G. nr. 50/2008.
În mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor, situația dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna dintre prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
Chiar dacă reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluate prevăzută de Legea nr. 9/2012, efectele Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se întind și asupra cererilor de restituire a acestei taxe dată fiind similaritatea celor două situații. Aceasta întrucât suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 – așa cum s-a dispus prin art. 1 din O.U.G. nr. 1/2012, aprobată prin Legea nr. 185/2012 – este de natură să mențină, în continuare, descurajarea importului de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale.
Se constată, așadar, că dispozițiile invocate de recurentă ca având scopul de a elimina orice posibilă discriminare între autovehiculele menționate la art. 4 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate până la data de 31.01.2013 (iar prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013, în vigoare de la 15.03.301, Legea nr. 9/2012 a fost abrogată).
În condițiile în care, în cauză, reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 19.03.2012, în perioada suspendării care opera în baza O.U.G. nr. 1/2012, se menține neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară evocată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-402/09 T. împotriva României și C-263/2010 N. împotriva statului român, Curtea statuând că „art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 1670/CF din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ț. E. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. M. C. Olguța L. T. M. G. B.
Grefier,
C. M.
Red.s. – S. U.
Red.d.r. – G.M.C. - 26.04.2013
Tehnored. – G.M.C. – 26.04.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 4146/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2305/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
