Pretentii. Decizia nr. 183/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 4978/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 183/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE - OLGUȚA L. T. - judecător
- V. S. - președinte secție
- G.-M. C. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 771/CF din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, precum și la cea de-a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 771/CF din 26.04.2012 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a respins excepția inadmisibilității; a admis acțiunea formulată de reclamantul Abucătăriței D. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma totală de 6.209 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pe care a obligat-o să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant; a obligat pârâta să plătească reclamantului 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de 6.209 lei, la data de 22.12.2010, la Trezoreria Piatra N..
În privința plângerii prealabile, în cauză este incidentă decizia pronunțată, la data de 14.11.2011, de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Pe fondul cauzei reține că această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Dispozițiile art.90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Totodată, este de reținut jurisprudența comunitară, respectiv hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele T. vs. statul român și I. N. vs. statul român. Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele O.U.G. nr. 50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a fost încasată de aceasta, însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, reclamantul nu a formulat contestație administrativă conform art. 205 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care operează excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004; nu se poate dispune restituirea taxei de poluare fără a se dispune anularea actului administrativ prin care a fost stabilită obligația de plată a taxei de poluare, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare.
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare. Mai mult, sunt de reținut și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012.
Art. 110 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele din O.U.G. nr. 50/2008, iar apoi din Legea nr. 9/2012.
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând un sistem general de taxe interne aplicabile în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este de reținut ceea ce a reținut Curtea în cauzele Brzezinski C-313/05, Outokumpu C-213/96, Nadasdi și Nemth C-290/05, Comisia-Luxemburg Contestatoare-152/89, Comisia-G. C-375/1995. Rezultă din această jurisprudență că este incidentă încălcarea art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Referitor la decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-402/09:
Conform principiului tempus regit actum, legislația aplicabilă litigiului aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008. Modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008 ar fi impus Curții să se pronunțe asupra a trei situații diferite care ar fi putut determina trei hotărâri distincte: perioada 1 iulie 2008 – 31 noiembrie 2008, când și-a produs efectele O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008; perioada 1 decembrie 2008-14 decembrie 2008, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 208/2008; perioada 15 decembrie 2008-13 februarie 2010, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 care a abrogat O.U.G. nr. 208/2008.
Hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 este obligatorie, dar numai pentru instanța care a formulat întrebarea preliminară. În fapt, hotărârea CJUE este obligatorie pentru toate instanțele statelor membre. Totodată, nerespectarea jurisprudenței CJUE poate avea drept consecință acțiuni în despăgubire împotriva statului membru a cărui instanță a hotărât în cauză. Răspunderea statelor pentru încălcarea de către instanțe a dreptului comunitar intervine atunci când: norma comunitară încălcată urmărește să confere drepturi persoanei; încălcarea este suficient calificată; între această încălcare și prejudiciul cauzat persoanei există o legătură cauzală nemijlocită. Prezentei cereri de restituire a taxei de poluare stabilite în alte condiții decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii pronunțate în cauza C-402/09.
În mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, situația creată neputându-i fi imputată. Administrația F. pentru Mediu ar trebui obligată să-i plătească inclusiv cheltuielile de judecată.
Sunt de reținut și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 9/2012.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește lipsa plângerii prealabile, această instanță consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este vorba de anularea unui act administrativ individual, ci de restituirea unei sume pe care reclamantul a considerat că a plătit-o fără temei legal. Potrivit art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Restituirea unei astfel de sume se face potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul nr. 1899/ 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit pct. 2 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală. În cauză, anterior formulării acțiunii în contencios administrativ, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea sumei achitate cu titlu de poluare, această cerere a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Piatra N. sub nr._/26.10.2011, răspunzându-i-se reclamantului prin adresa nr._/1.11.2011.
Principiul constituțional al neretroactivității legii împiedică instanța să aplice Legea nr. 9/2012 unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. Taxa de poluare a fost plătită de reclamantă în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, act normativ avut în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea hotărârii în cauza T. contra României.
Abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 nu are ca efect înlăturarea efectelor pe care ordonanța le-a produs în perioada cât a fost în vigoare. Orice aprecieri cu privire la eliminarea discriminărilor sancționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea dată în cauza T. împotriva României sunt lipsite de relevanță atâta vreme cât taxa de poluare care face obiectul restituirii dispuse prin hotărârea recurată a fost încasată în baza actului normativ examinat de Curte.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurente, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atât la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea a reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanței care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată este consecința admiterii acțiunii și a aplicării dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, nu este vorba de angajarea patrimoniului propriu al Administrației Finanțelor Publice Piatra N. ori al Administrației F. pentru Mediu, ci de răspunderea statului care a încasat taxa de poluare prin structurile sale administrative care îi gestionează resursele.
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N., cu sediul în Piatra N., . Bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 771/CF din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Abucătăriței D. B., cu domiciliul în Piatra N., .. 96, județul N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, V. S. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, M. V. |
red. sent. N. A.
tehnored.d.c./G.M.C./7.02.2013
V.M./2 ex.
08.02.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 114/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
