Pretentii. Decizia nr. 2455/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2455/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1862/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 2455/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P. - judecător
Judecător C. Ș.
Judecător V. P.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 207/CF din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 207/25.01.2013 s-a admis acțiunea ce are ca obiect pretenții promovată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7780 lei cu dobândă fiscală începând cu data de 03.04.2012 și până la achitare și 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat din UE un autoturism, înmatriculat în țara de origine.
Pentru prima înmatriculare în România a fost obligat să achite taxa instituită de OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, norma internă încălcând norma comunitară respectiv TFUE.
Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauza C-402/2009 printr-o hotărâre preliminară în ceea ce privește art.90 CE, iar în aplicarea dispozițiilor art.148 din Constituția României instanța constată că norma internă în baza căreia reclamantul a achitat taxa ce formează obiectul cauzei încalcă dispozițiile art.90 ( actualul art.110 din TFUE deoarece art.110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, deoarece regimul fiscal descurajează cumpărarea unor autovehicule dintr-un alt stat membru prin aceea că autovehiculelor fabricate în România nu li se aplică această taxă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că art. 6 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare prevede că atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 01 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 (…) este mai mare decât taxa de poluare rezultată prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Precizează că în Ifograma nr. 5899/26.06.2008, transmisă de reprezentanța permanentă a Românilor pe lângă Uniunea Europeană – Bruxelles se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare, transmis în data de 25.06.2008, formă aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
Recurenta invocând art. 90 din TCE dar și pe cele referitoare la art. 25 din Tratat privind taxele de import sau export și cele cu efect echivalent, precum și art. 28 din TCE referitoare la restricțiile cantitative, concluzionează că OUG 50/2008 nu protejează industria de automobile din România iar taxa stabilită de acest act normativ nu contravine dreptului comunitar.
Invocă dispozițiile art. 12 din Legea 9/2012 referitoare la restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de restituire ale acestora.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, susținerea recurentei privind neutralitatea taxei auto stabilită prin OUG 50/2008 nu poate fi primită, față de efectele acestor dispoziții legale față de piața comunitară a autovehiculelor second-hand, iar dispozițiile art. 25 și 28 din TCE, invocate de recurentă nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea 9/2012 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 207/CF din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. V. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, V. P. |
Grefier, E. S. |
Red. sent.G. B./Red.și tehnored.d.r. V.P./18.06.2013/Tehnored. E.S. 2 ex./18.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 274/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
