Pretentii. Decizia nr. 1958/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1958/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5270/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1958/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător C. Ș.
Judecător M. G. B.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr. 1609 din 02 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1609/2.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, fiind respinsă acțiunea în consecință. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Moinești și Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, fiind obligată pârâta A.F.P. Moinești să restituie reclamantului suma de 4696 lei reprezentând taxă pe poluare, și dobânda fiscală calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală până la data restituirii efective și 42 lei, cheltuieli de judecată.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție, fiind obligată chemata în garanție Administrația F. de Mediu să restituie pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Anulează cererea de chemare în garanție formulată de către reclamant ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 05.10.2012 instanța a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de reclamant pentru considerentele arătate, motiv pentru care instanța a anulat în consecință această cerere .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Bacău, una din condițiile prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni civile o reprezintă calitatea procesuală (art. 41 Cod procedură civilă).
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
În cazul plății nedatorate raportul juridic se stabilește între partea care a efectuat o plată din eroare (în cazul de față M. D.) și partea care primește debitul (AFP Moinești), răspunderea fiind fundamentată pe lipsa obligației.
Analizând actul atacat de reclamantă și chitanța de plată . nr._ instanța a reținut că decizia de calcul a fost emisă de AFP Moinești, iar plata s-a realizat de către debitor în contul organului fiscal-AFP Moinșeti, raporturile juridice fiind încheiate între reclamant și AFP Moinești.
Față de lipsa raporturilor juridice fiscale dintre reclamant și DGFP Bacău, excepția cu privire la DGFP Bacău fiind întemeiată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Bacău și a respins în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta .
Cu privire la cererea principală instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Volkswagen tip Golf, înmatriculată anterior, la data de 01 august 2011 în Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Pentru înmatricularea în România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzută de OUG 50/2008, în sumă de 4696 lei, potrivit Deciziei de stabilire din 20.12.2010 emisă de AFP Moinești (fila 7) și chitanței . nr._ (fila 8).
Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 alin 1 din OUG nr. 50/2008 rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in țară.
Interpretând acest act normativ teleologic (după scop) pentru a identifica intenția legiuitorului se constată ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – ”poluatorul plătește” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Scopul general al art. 90 ( actualul articolul 110 TFUE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Este nelegală încasarea taxei și, implicit dispozițiile OUG nr. 50/2008, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementarii comunitare, pentru următoarele considerente:
Astfel, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Așadar, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene ( actualul articolul 110 TFUE), întrucât este destinată sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel în speță (Germania ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or,după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane in Italia).
Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusa la dosar. De asemenea, este îndeplinită și condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, fata de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
In ceea ce privește cererea de obligare a paratei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că este întemeiată și sub acest aspect, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având in vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără baza legala.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța a reținut că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 alineat 7 Cod procedură fiscală.
Față de aceste aspecte instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta AFM Moinești la plata sumei de 4696 lei reprezentând taxă pe poluare și dobânda fiscală calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală până la data restituirii efective
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut următoarele:
In conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Instanța a reținut faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art.63 Cod procedură civilă, fiind stabilite raporturile juridice obligaționale între Administrația F. pentru Mediu și pârâtă, cererea de chemare în garanție fiind întemeiată, a fost admisă și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Moinești suma de 4696 lei reprezentând taxă pe poluare și dobânda fiscală calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, față de culpa procesuală a pârâților, instanța a dispus obligareala plata sumei de 42 lei cu titlu de taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Moinești, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304¹ Cod procedură civilă s-a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, taxa de poluare nefiind contrară normelor comunitare, respectiv dispozițiilor art. 90 din T.C.U.E., având în vedere că taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului.
A mai fost criticată și obligația de acordare a dobânzilor, având în vedere dispozițiile art.124, art. 117 alin.2, art. 70 Cod procedură fiscală și împrejurarea că reclamantul a solicitat direct instanței de judecată restituirea taxei plătite.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la conformitatea cu legislația europeană a normelor metodologice, constatată de expertul D.C. TAXUD, acestea privesc modul de stabilire a taxei de poluare, expertul nu a analizat conformitatea taxei în raport cu proveniența autovehiculelor second-hand, și chiar dacă ar fi existat o analiză explicită a acestei împrejurări, aceasta este inoperantă în raport de recentele hotărâri preliminare ale Curții Europene de Justiție, respectiv cauzele T. și N..
Recurenta invocă hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele Nadasdi și N., însă și aceste hotărâri se referă la alte situații decât cele din cauzele T. și N. prin care s-a interpretat dispozițiile art. 110(90) din TFUE, și care au fost reținute de instanța de recurs. Astfel taxa de poluare încalcă dreptul european nu prin cuantumul stabilit prin lege și normele de aplicarea a cesteia ci prin aceea că descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește critica referitoare la dobânda fiscală la care a fost obligată pârâta recurentă nici aceasta nu se fondează. Astfel, potrivit art. 124 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Art. 70 alin. 1 din același act normativ, obligă organul fiscal să soluționeze cererile depuse de către contribuabil potrivit codului în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei plătită cu încălcarea legii, la data de 13.03.2012, însă recurenta a respins cererea. A pretinde reclamantului, care din culpa recurentei a făcut o plată la bugetul de stat ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, să formuleze o cerere de acordarea dobânzilor după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus restituirea, este o interpretare formală a dispozițiilor legale care condiționează plata dobânzii doar de cererea contribuabililor. Pe de altă parte, cererea la care se referă art. 124 din Codul de procedură fiscală și Ordinul 1899/2004 privește soluționarea acesteia în procedura administrativă și nu într-o procedură judiciară în care, instanța este obligată să înlăture integral încălcarea dreptului comunitar (cauza C-106/77 Simmenthal 21-22).
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice Moinești împotriva sentinței civile nr. 1609 din 02 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. C. Ș. M. G. B.
Grefier,
C. M.
Red.s. – S. L. G.
Red./tehnored.d.r. – M.G.B. – 20 mai 2013
ex. 2
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 27/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1241/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
