Pretentii. Decizia nr. 311/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 5560/103/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 311/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 949/CF din 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Constată că prin sentința civilă nr.949/CF/ 22.05.2012 pronunțată de Tribunalul N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5758 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobândă fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 cu referire la art.70 din OG nr.92/2003.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că în anul 2008 reclamanta a devenit proprietara unui autoturism achiziționat din Uniunea Europeană, pentru înmatricularea acestuia reclamanta achitând suma de 5758 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Instanța a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România se realizează, așa cum a arătat și reclamanta, un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
În consecință, a înlăturat susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, instanța a constatat că taxa de înmatriculare instituită de art.2141-2143 Cod fiscal este o creanță de natură fiscală în accepțiunea art.21 din OG nr.92/2003 astfel încât reclamanta are dreptul la restituire cu dobânda reglementată de art.124 alin.2 din OG nr.92/2003, dreptul la dobândă începând să curgă conform dispozițiilor art.70 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N., care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr.571/2003 privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Taxa specială pentru autoturisme a fost achitată în baza dispozițiilor art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care este în prezent în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii.
Se arată de asemenea că respectiva reglementare a taxei auto nu a încălcat Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca dispozițiile art.90 din tratatul UE.
În ceea ce privește obligarea recurentei la plata dobânzilor conform art.124 din OG92/2003,consideră recurenta că nu sunt aplicabile în speță aceste dispoziții.
Aceste dobânzi sunt datorate din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz, prin urmare aceste dobânzi sunt datorate numai în cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut la art.70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare.
Numai în cazul în care organul fiscal nu soluționează cererile de restituire sau rambursare în termenul legal de 45 de zile calculat de la data înregistrării cererii, pentru perioada ce depășește acest termen contribuabilul are dreptul la dobânzi calculate potrivit dispozițiilor art.124 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Perioada cuprinsă între data plății și data când s-a solicitat restituirea taxei la organul fiscal, intimatul a stat în pasivitate astfel că această situație nu poate fi imputată recurentei.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
În anul 2008 reclamanta a devenit proprietara unui autoturism achiziționat din Uniunea Europeană, pentru înmatricularea acestuia reclamanta achitând suma de 5758 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.2142 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.2141 Cod fiscal.
Tribunalul în mod corect a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar și că, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Această reglementare este în sensul de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone iar în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară.
Recurenta pârâtă a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal iar intimatul reclamant a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
În cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țară, percepându-se o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în mod corect instanța de fond a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
C.J.C.E s-a pronunțat, în cauza "Nádasdi și Németh" în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
Cât privește critica privind acordarea dobânzii fiscale, Curtea reține că nici aceasta nu este întemeiată.
Recurenta pârâtă a fost obligată să restituie reclamantei suma de 5758 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobândă fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 cu referire la art.70 din OG nr.92/2003.
Instanța de recurs reține că intimata reclamantă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedură fiscală.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Prin urmare în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.124 alin.2 Cod procedură fiscală coroborat cu art.70 alin.1 Cod procedură fiscală.
ÎN D.:
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 949/CF din 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. S. P. S.R.L. Piatra N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. S. G. M. C. OLGUȚA L. T.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – D. S.
Red.d.r.- O.L.T. – 05.02.2013
Tehnored.- O.L.T./C.M. – 05.02.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 4352/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3517/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
