Pretentii. Decizia nr. 3339/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3339/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2342/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3339/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. împotriva sentinței civile nr. 432/CF din 05 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru AFP
Târgu N., in calitate de parat, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 432/05.03.2013 pronunțata de Tribunalul N. - Secția comercială si de contencios administrativ in dosarul nr._ prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. Gh. S. în sensul obligării pârâtei și a chematei în garanție la plata către reclamant a sumei de 2472 lei reprezentând taxa de poluare, actualizata cu dobânda fiscala, solicitând admiterea acestuia cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că:
1.Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, respectiv neîndeplinirii procedurii prealabile a prezentei acțiuni, excepție pe care solicită să o admită instanța de recurs având în vedere următoarele considerente:
Taxa de poluare a cărei restituire se solicită a fost stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare emisă de organul fiscal teritorial și achitată de către reclamant urmarea și în temeiul acestei decizii ce reprezintă un act administrativ fiscal, supus condițiilor speciale de fond și formă prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
Astfel, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ sub sancțiunea decăderii, la organul competent, care la rândul sau, avea obligația de a emite o decizie de soluționare. Împotriva deciziei astfel emisa de organul competent, cel nemulțumit se putea adresa organelor de contencios administrativ.
Prin urmare contribuabilul trebuia sa formuleze contestație împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule-act administrativ fiscal si ulterior, in măsura in care se considera vătămat de răspunsul/lipsa răspunsului autorității fiscale, să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a putea fi analizata legalitatea actului administrativ.
Precizează faptul ca reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabila prevăzuta de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art.10 din Legea nr.9/2012, cererea de restituire a sumei reprezentând taxa pe poluare neavând caracterul unei contestații (fiind reglementat de alte texte legale si producând alte efecte juridice), astfel încât este incidentă sancțiunea decăderii din acest termen .
De altfel, având în vedere obiectul acțiunii, instanța nu este investită cu analiza legalității actului administrativ în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare, respectiv "decizia de calcul", astfel încât nu poate dispune nici restituirea sumei achitata în baza acesteia.
Precizează și faptul că RIL-ul nr.24/2011 a luat în discuție strict prevederile art.7 din OUG nr.50/2008, dispozițiile acestuia neputând fi aplicate și noilor prevederi legislative, respectiv Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
2. Consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța de judecata a admis acțiunea si a dispus restituirea taxei de poluare, având in vedere următoarele contraargumente:
Reclamantul a achitat taxa de poluare conform prevederilor Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care abrogă OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule-act normativ considerat de Curtea Europeană că instituie un regim discriminatoriu între mașinile second-hand provenite din România și cele provenite din spațiul comunitar.
Astfel, în cauză sunt incidente următoarele prevederi legale:
Referitor la instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, art.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementează următoarele:
"(1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
(2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului."
Referitor la autovehiculele care intră sub incidența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule art.3 alin.1 din legea mai sus menționată, prevede următoarele: "Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3 astfel cum sunt acestea definite în RNTR2-Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate de acestea(...)".
Referitor la momentul intervenirii obligației de plata a taxei pentru emisiile poluante art.4 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precizează: " (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;(...);
iar art.1 din HG nr.9/2012 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/2012 stipulează:
" (1) Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, reglementată de Legea nr. 9/2.012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare lege, se aplică, în condițiile art. 4 din actul normativ mai sus menționat, autovehiculelor din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 "Categoria" din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M1, M1G, M2, M2G, M3, M3G, N1, N1G, A/2, N2G, N3 sau N3G."
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehicule în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Art.148 alin.2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate cu prevederile art.1-14, conform căruia mediul face parte din categoria domeniilor de competență partajată ale Uniunii Europene cu statele membre, și ale art.1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea României la UE "Legea cadru europeana este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor".
Legile cadru emise de Uniunea Europeana sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele necesare obținerii rezultatului.
Curtea Europeana, în cauza T., a precizat faptul că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acel stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plată a taxei de poluare pentru toate autovehiculele în momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, a fost eliminată orice posibila interpretare discriminatorie a OUG nr.50/2008.
Apreciază și că instanța a acordat dobânda fiscală în mod nelegal, singura prevedere incidentă fiind art. 124 Cod procedură fiscală, speța dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute de lege.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fondul
cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea obligației contestatorului la plata
taxei de poluare.
În temeiul art.242 alin.2 din Codul de procedura civila solicită judecarea recursului
și in lipsa recurentei.
Intimatul – reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile instanța apreciază, pe de o parte, că procedura prealabilă constituie o piedică în calea aplicării dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu preeminența dreptului comunitar și cu tratatele U.E., așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție în legătură cu orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal), iar pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Decizia nr. 24/14 noiembrie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are în vedere atât o lege anume, cât materia restituirii taxelor de primă înmatriculare sau de poluare, astfel că această decizie se aplică tuturor situațiilor în care statul român percepe o taxă de poluare care încalcă dispozițiile de principiu stabilite prin cauza C-402/09 de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Pe de altă parte, orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare, prevederi care se aplică de drept și care fac parte din dreptul intern, este considerată că nu există, astfel că plata taxei nu are suport legal, în cazul plății nedatorate nefiind obligatorie, nici în dreptul intern, efectuarea procedurii prealabile.
Prin urmare această critică este neîntemeiată.
Nici pe fondul litigiului criticile nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației autovehiculelor nu poate fi primit, pentru că aprecierea un text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor, ci după existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Taxa plătită de reclamant este evident o plată nedatorată, încasată la buget pe baza unor acte normative ce încalcă tratatele U.E., astfel că dobânda fiscală este cuvenită și a fost corect stabilită în sarcina recurentei de instanța de fond, aceasta fiind acordată la cererea reclamantului, așa cum dispune art. 124 din Codul de procedură fiscală.
În fine, nici critica referitoare la obligația de a respecta cauza C-402/09 numai de către instanța care a solicitat hotărârea preliminară nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. împotriva sentinței civile nr. 432/CF din 05 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. Gh. S. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. V. P. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – D. S.
Red.d.r.- C.Șt. -
Tehnored.VZ/14.10.2013
ex. 2
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 86/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1382/2013.... → |
|---|
