Pretentii. Decizia nr. 3399/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3399/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 5383/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F. -
Decizia nr. 3399/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. - vicepreședinte instanță
Judecător: M. V. C. - președinte instanță
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N., împotriva sentinței civile nr. 472/CF din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că se impune modificarea conceptului de citare în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2013, sens în care în calitate de recurent-pârât va fi trecut S. F. Municipal Piatra N..
Totodată, instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 472/CF/11.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis acțiunea formulată de reclamanta Ț. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2959 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele la care a fost obligată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pentru înmatricularea unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamanta a achitat suma de 2959 lei,cu titlul de taxă de poluare, la data de 19.04.2012.
Instanța a reținut că această taxă a fost instituită prin OUG nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Reclamanta a invocat încălcarea art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, care stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. A reținut hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Instanța de fond mai reține că prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012.
Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în România, să fie supuse în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, a dispus restituirea taxei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală text ce prevede că: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz”.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că această cerere are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, cu dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N.. Recurenta invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, motivat de faptul că reclamanta nu a contestat decizia de calcul în conformitate cu disp.art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Motivând recursul, A.F.P. Piatra N. solicită a se avea în vedere faptul că după . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu mai poate fi vorba de discriminare, în condițiile în care conform art. 4 din acest act normativ, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt obligate la plata taxei pentru emisiile poluante. De asemenea, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui vehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare.
Recurenta susține că art. 110 TFUE nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de O.U.G. nr. 50/2008 sau Legea nr. 9/2012, respectiv clasă de poluare, capacitate cilindrică etc.
Recurenta face trimitere la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, din care rezultă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern (cauza Brzezinski, C-313/05).
Apreciază recurenta că este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 30 TCE, iar statele membre au libertatea de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse.
Se arată că un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90, dacă este suficient de precis, fiind imputabil doar când impozitul aplicat produsului importat este calculat diferit de cel aplicat produsului național.
Se relevă faptul că nu se realizează o discriminare a autoturismelor second-hand importate din statele comunitare în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale.
Referitor la Decizia Curții Europene în cauza T. – C 402/09, se arată că instanța europeană s-a pronunțat asupra compatibilității taxei așa cum era reglementată de OUG 50/2008, neanalizând și modificările aduse de OUG 208/2008 și OUG 218/2008. Se arată că hotărârea preliminară este obligatorie doar pentru instanța de trimitere și numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
Apreciază recurenta că nu este incidentă cauzei hotărârea C.E.J. pronunțată în cauza 402/09.
Recurenta mai susține că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, situația creată nefiindu-i imputabilă. Solicită să fie avute în vedere disp. art. 13 din Legea nr. 9/2012.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea îl găsește ca fiind nefondat.
Critica ce vizează lipsa procedurii prealabile nu este întemeiată.
Reclamantul, prin demersul său a urmărit restituirea unei taxe achitate în temeiul unei reglementări interne contrară dreptului comunitar, organul fiscal refuzând restituirea taxei.
Curtea reține că nu se impunea parcurgerea altei proceduri deoarece nu se contestă un act administrativ fiscal, ci se reclamă refuzul restituirii unei sume. Simplul refuz de restituire a unei taxe (restituire reglementată de art. 117 Cod procedură fiscală) pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndreptățește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în dec. nr. 24/14 noiembrie 2011 sunt valabile și în prezenta cauză, situația de fapt analizată fiind aceeași, iar dispozițiile art. 10 din Legea nr. 9/2012 au un conținut identic cu cele ale art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008.
Pe fondul cauzei, se reține că prevederile Legii nr. 9/2012, în temeiul căreia a fost achitată taxa de poluare ce se solicită a fi restituită în prezenta cauză, sunt în continuare discriminatorii și contravin dreptului comunitar. Discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei care se percepe cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autovehicule sau taxa de poluare. Datorită suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, sunt supuse în continuare la plata taxei mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în Romania, să fie supuse, în caz de vânzare, unei asemenea taxe, reglementarea dată prin Legea nr. 9/2012 nediferențiindu-se sub aspectul perceperii taxei la înmatricularea autoturismelor second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene de reglementarea anterioară, respectiv O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, considerentele reținute de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată în cauza T., în sensul că, de principiu, art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, sunt valabile și în prezenta cauză.
Criticile referitoare la obligarea la plata dobânzii nu pot fi reținute, contribuabilul având dreptul la dobânda fiscală potrivit art. 124 al.1 Cod procedură fiscală, text conform căruia ,,pentru sumele de restituit contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 al.2 sau art. 70”.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de recurs reține că recurenta este parte căzută în pretenții, în sensul art. 274 Cod procedură civilă, astfel încât obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată are suport legal.
Pentru cele ce preced, reținând că nu se relevă motive care să atragă reformarea sentinței în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă S. F. Municipal Piatra N., cu sediul în Piatra N., . bis, cod poștal_, județul N., împotriva sentinței civile nr. 472/CF din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat T. A. M. din Piatra N., ., județul N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, M. V. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. G. B.
Red./Tehnored. d.r. L. M.
VZ/28.10.2013
Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 3706/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3306/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
