Pretentii. Decizia nr. 3523/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3523/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2606/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3523/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător C. P.
Judecător L. A.
Grefier F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de recurenta-reclamantă R. E., și recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 630/CF din data de 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta-reclamantă a depus la data de 16.09.2013 un exemplar al recursului formulat în cauză precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Instanța constată că recursurile promovate în cauză se află la primul termen de judecată, sunt declarate și motivate în termen, recursul recurentei-reclamante fiind legal timbrat iar cel al recurentei-pârâte fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului declarat recursurile promovate de recurenta-reclamantă R. E., și recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 630/CF din data de 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, constată următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B.; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3318 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda fiscală calculată conform dispozițiilor art.124 cu referire la art. 70 din OG nr.92/2003. S-a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. suma de 3318 lei virată de pârâtă cu titlu de taxă de poluare și să plătească acesteia dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantei.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul N. au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N. și R. E..
Direcția Generală a Finanțelor Publice N. a arătat prin motivele de recurs că prezentei spețe îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în condițiile în care în momentul judecării dosarului de către instanța de judecată de recurs, legiuitorul român a înțeles să elimine pe cale legislativă eventuala situație de discriminare creată de OUG nr.50/2008.
Consideră că și în raport de prevederile OUG nr. 50/2008 prezenta acțiune este neîntemeiată având în vedere următoarele argumente: Modificările aduse OUG nr. 50/2008 prin OUG nr.208/2008, 218/2008 și 7/2009 constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică înmatriculate într-o anumită perioadă de timp pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul Comunitării Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată.
Este vorba de caracterul protecționist al taxei, interzis de art. 90 par.2 din Tratatul Comunității Europene. Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de OUG nr.50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrică, etc. Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski C-313/05).
Referitor la Decizia Curții Europene pronunțată în cauza C-402/09
Conform principiului ,,tempus regit actum” legislația aplicabilă în litigiul aflat pe rolul Tribunalul Sibiu este OUG nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 și anume în forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr.327/2008. Amendamentele aduse OUG 50/2008 au intrat în vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Referitor la solicitarea acordării dobânzii legale de 0,1%/zi conform art. 124 Cod procedură fiscală, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată din următoarele considerente:
Singura prevedere din Codul de procedură fiscală în temeiul căreia contribuabilii pot solicita dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este art. 124 conform căruia: ,,(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 al.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
Precizează că așa cum se poate observa, situația dedusă judecății nu se încadrează în niciuna din prevederile legale menționate mai sus, motiv pentru care solicită respingerea solicitării de acordare a dobânzilor ca neîntemeiată.
R. E., a criticat hotărârea instanței de fond, motivat de faptul că decizia pronunțată de CJUE la data de 18.04.2013, în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu) desființează cu efect ex tune prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
În raport de efectul retroactiv al deciziei CJUE amintite, toate hotărârile pronunțate de instanțele interne pot face obiectul revizuirii conform art. 21 al.2 din Legea nr. 554/2004, așa încât, în cazul de față, în care hotărârea pronunțată în cauză nu este definitivă și irevocabilă sunt îndreptățiți a promova prezentul recurs.
Analizând cererile de recurs, actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, instanța constată următoarele:
Împotriva hotărârii Tribunalului N. a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud.N. în numele și pentru A.F.P.B..
A. În Monitorul Oficial nr.9/10.01.2012 a fost publicată Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluantela autovehicule, act normativ care abrogă OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule-act normativ consideră de Curtea Europeana ca instituie un regim discriminatoriu intre mașinile second - hand provenite din România si cele provenite din spațiul comunitar.
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele menționate mai sus, in condițiile in care sunt obligate la taxa de poluare toate autovehiculele in momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România.
Curtea Europeana, în cauza T., a precizat faptul că Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie O taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membrii menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plata a taxei de poluare pentru toate autovehiculele in momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, a fost eliminată orice posibila interpretare discriminatorie a OUG nr. 50/2008.
Consideră că și prezentei spețe îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în condițiile în care în momentul judecării dosarului de către instanța de judecata de recurs, legiuitorul român a înțeles să elimine pe cale legislativă eventuala situație de discriminare creată de OUG nr.50/2008.
B. Consideră că și înraport de prevederile OUG nr.50/2008 prezenta acțiune
este neîntemeiată, având in vedere următoarele argumente:
Modificările aduse Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrica înmatriculate într-o anumita perioada de timp - pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzuta de art. 90din Tratatul Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată.
Este vorba de caracterul protecționist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul Comunității Europene.
Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrica, etc.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de ,,impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza Brzezinski, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiat pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al.1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-3 75/1995).
Așadar este incidență încălcarea art.90 al. l TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, A. Gomez Valențe c. Fazenda Publica).
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de C02, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Referitor la Decizia Curții Europene pronunțata în cauza C-402/09
Conform principiului "tempus regit actum" legislația aplicabila în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este OUG nr.50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 și anume în forma publicării sale în Monitorul Oficial al Romanici nr.327/2008. Amendamentele aduse OUG nr.50/2008 au intrat in vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Din această perspectivă reiterează faptul că obiectul litigiului pe rolul Tribunalului Sibiu a fost restituirea sumei de 7595 lei achitata cu titlu de taxa de poluare în luna octombrie 2008 și subliniază faptul că, în situația în care Curtea ar fi ales să răspundă întrebării preliminare astfel cum a fost formulata de Tribunalul Sibiu,care se refera la OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare reprezentate de OUG nr.208/2008 și OUG nr.218/2008, instanța comunitara ar fi trebuit sa aibă în vedere să se pronunțe distinct asupra a trei situații deosebite.
Deosebit de situația raportului juridic născut in 27.10.2008, în care una din părți este domnul T., în ceea ce privește cele doua ordonanțe de urgenta, OUG 208/2008 si OUG nr. 218/2008, este evident faptul ca OUG nr.208 2008 si OUG nr.218/2008 nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților au fost stabilite la o dată când cele două acte normative nu sunt în vigoare.
Hotărârea preliminară a CJUE (în baza art.261 TFLE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai in privința litigiului in cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
În cazul în care CJUE a fost sesizata de către o instanța a cărei decizie este supusa unei căi de atac hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie și pentru instanța care soluționează calea de atac în litigiu.
În fapt ea are caracter obligatoriu pentru toate instanțele tuturor statelor membre, fiindcă instanța care intenționează sa interpreteze in alt fel norma europeana deja interpretată de CJUE are obligația ca, anterior deciziei sale, sa se adreseze CJUE, motivându-și opinia divergenta si solicitând o noua hotărâre in chestiunea aflata in discuție.
În conformitate cu jurisprudența CJUE, încălcarea dreptului comunitar este considera "suficient calificata/caracterizata" atunci când hotărârea judecătoreasca încalcă jurisprudența CJUE, iar încălcarea are un caracter manifest(CJUE cauza C-224/01).
Rezultă astfel ca prezentei cereri de restituire a "taxei de poluare", stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale OUG nr.50/2008, în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.327/25.04.2008, fără modificările intervenite prin OUG nr.208/2008 și OUG nr.218/2008, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402,09-T. - nu sunt incidente.
Apreciază și că instanța a acordat dobânda fiscală de 0,1% pe fiecare zi întârziere, în mod nelegal, singura prevedere incidentă fiind art. 124 Cod procedură fiscală, speța dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute de lege.
În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea obligației contestatorului la plata taxei de poluare.
În temeiul art.242 alin.2 din Codul de procedura civila solicită judecarea recursului și în lipsa recurentei.
Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru A.F.P.B. este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse prin cererea de recurs nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție, când a soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie și în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că plata taxei nu are suport legal, în cazul plății nedatorate nefiind obligatorie, nici în dreptul intern, efectuarea procedurii prealabile.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Este adevărat că taxa introdusă și menținută de OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E..
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației autovehiculelor nu poate fi primit, pentru că aprecierea un text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor, ci după existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Taxa plătită de reclamant este evident o plată nedatorată, încasată la buget pe baza unor acte normative ce încalcă tratatele U.E., astfel că dobânda fiscală este cuvenită și a fost corect stabilită în sarcina recurentei de instanța de fond, aceasta fiind acordată la cererea reclamantului, așa cum dispune art. 124 din Codul de procedură fiscală.
La fel, critica referitoare la obligația de a respecta cauza C-402/09 numai de către instanța care a solicitat hotărârea preliminară nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare.
În fine, nici critica privind acordarea dobânzii fiscale de 1% nu este întemeiată, din moment ce aceasta a fost solicitată prin cererea introductivă și cea care a solicitat și primit suma reprezentând taxa de poluare ce s-a restituit este reclamanta, astfel că în mod corect instanța a obligat la această dobândă, deoarece recurenta s-a aflat în culpă procesuală atunci când a solicitat o taxă contrară dreptului comunitar, reclamantul solicitând recuperarea unei plăți nedatorate și deci art. 124 din Codul de procedură fiscală, raportat la art.70 din aceeași lege, era incident în cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta R. E., instanța urmează a constata că prin acțiunea introductivă a solicitat restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective. Instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii însă nu a precizat de când este aceasta datorată.
Pe cale de consecință, față de cele mai susmenționate, instanța în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F:P.N., va admite recursul reclamantei, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâta la plata dobânzii de la data primei plăți efectuate de reclamantă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 630/CF din data de 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu recurenta-reclamantă R. E. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă R. E. împotriva sentinței civile nr. 630/CF din data de 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata dobânzii de la data primirii plății efective.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, L. A. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.civ. D.S.
Red.dec.rec.Cl.P
Tehnored.VZ/25.10.2013.
3 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2291/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 909/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
