Pretentii. Decizia nr. 3905/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3905/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 3872/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3905/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător C. P.
Grefier F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 1146/CF din data de 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 04.08.2013 s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare în trei exemplare, formulată de intimatul-reclamant.
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 1146/CF/28.05.2013 Tribunalul N. a admis acțiunea în parte, formulată de reclamantul P. C. M., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA- N.; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. să restituie reclamantului suma de 4310 lei reprezentând taxă auto, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 120 alin 7 din O.G. nr. 92/2003, începând cu data achitării taxei până la data restituirii efective și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Întrucât raportul fiscal dedus judecății în cauză privește exclusiv unitatea fiscală teritorială care organizează activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat (respectiv Administrația Finanțelor Publice) instanța a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu Administrația F. pentru Mediu pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. Astfel, între reclamant și pârâta Administrația F. pentru Mediu nu s-a stabilit nici un raport juridic obligațional, această pârâtă nefiind titulara vreunei obligații în raport cu care să se valorifice pretenția reclamantului.
Pentru înmatricularea unui autoturism second-hand marca Ford, . WF0MXXGCDM4Y17246 provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de 4310 lei, la data de 01.11.2007, la Trezoreria Piatra N.-fila 7.
Acțiunea este fundamentată însă nu pentru motivele expuse de reclamant care în mod greșit critică disp. OUG nr. 50/2008, dispoziții ce nu se regăsesc a fi incidente în cauză ci pentru rațiunile ce se expun mai jos.
Reclamantul a invocat în cauza incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare” și totodată a criticat disp. OUG 50/2008. Aceste critici nu au fost analizate deoarece așa cum am arătat anterior la data calculării și a achitării taxei actul normativ invocat nu era elaborat ci erau incidente disp art. 214 alin. 1 din Legea 571/2003 disp în conflict cu normele de drept comunitar.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa auto se datorează în baza art. 214 alin. 1 din Legea 571/2003 și se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în altă parte la prima înmatriculare în România și că acest text este în vigoare nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Argumentul este ineficient în condițiile în care în realitate incompatibilitatea acestei din urmă dispoziții cu norma comunitară se apreciază atât direct cât și prin analogie, prin raportare la norma care a înlocuit-o respectiv art. 3 și urm din OUG 50/2008 care au fost explicit calificate ca discriminatorii.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor,
Este evident că taxa auto ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141 Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 al. 1 TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142 din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second- hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 TCE.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora; „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în alin. 4 din același act stipulându-se că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Împotriva hotărârii Tribunalului N. a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N., solicitând următoarele:
- admiterea recursului ca fiind întemeiat;
- casarea sentinței civile nr. 1146/CF/28.05.2013 ca fiind netemeinică si nelegală;
- pe fond menținerea obligației intimatului - reclamant la plata sumei de 4310 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
În motivare arată că instanța a apreciat că, potrivit principiului constituțional stabilit de articolul 1 alineatul 5 din Constituția României, în care se prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie", astfel că, apreciind motivațiile petentului ca fiind întemeiate în sensul soluționării solicitării de restituire a taxei speciale de înmatriculare, s-ar fi încălcat în mod flagrant prevederile constituționale în vigoare în acest moment în România.
Actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Art.214(1), Capitolul 2-1. titlul VII - Accize și alte taxe speciale, din Legea nr.571/2003, introdus prin art. l pct.202 din Legea nr.343/2006, prevede: "Nivelul taxei speciale (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3.5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror p înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(3) Sume/e datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
(100 - D)
Taxa specială
AxBxCx --
100
unde:
A - capacitatea cilindrică:
B - taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa 4.1
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr.5
D = coeficientul de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Scutiri
Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare
b)provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate, cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicatelor reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guvernele străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."
În speța este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică ce este obligată la plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, reglementată de articolul alineatul 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fără a se încadra în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Face precizarea ca textul de lege în discuție, și anume articolul 214 alineatul 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, este în prezent în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Reglementarea taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană cauza neputându-se invoca încălcarea prevederilor articolul 90 din tratatul UE care prevăd faptul ca un stat membru nu trebuie să impună nicio impozitare internă asupra produselor din alte state membre cure sa depășească taxele impuse asupra produselor interne similare. Subliniază faptul că această taxa auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
În ce privește obligarea la plata dobânzilor fiscale, arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Deci aceste dobânzi sunt datorate numai în cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare.
Intimatul – reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice Piatra N. ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Invocarea legalității perceperii taxei de primă înmatriculare pe motivul existenței în vigoare a art. 214 (1) din Legea nr.571/2003 nu poate fi primită, din moment ce Constituția României obligă prin art. 148 din același act normativ să se acorde prioritate dreptului comunitar asupra dreptului național, iar în temeiul acestei prevederi și în conformitate cu jurisprudența constantă a C.J.U.E., instanțele naționale sunt îndreptățite să lase neaplicate, din oficiu, orice prevedere internă contrară și din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008 prin O.U.G nr. 7/2009 și chiar prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
O taxă internă este contrară Tratatului Comunității Europene numai dacă nu constituie o taxă internă, ci este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale și numai dacă, deși taxa constituie o taxă internă, totuși aceasta este percepută diferențiat și discriminatoriu între produsele de producție internă și cele de producție externă și care sunt importate în România.
Atâta timp cât prin Cauza C-402/09 s-a stabilit că taxa internă, indiferent de denumire și de actul normativ care o impune, pe care un resortisant este obligat să o plătească pentru înmatriculare pe teritoriul României a unui autoturism înmatriculat anterior într-un stat UE, este discriminatorie atâta timp cât pentru autoturismele deja înmatriculate în România nu se plătește aceeași taxă, criticile privind caracterul legal al taxei nu-și au fundament, urmând a fi respinse.
Instanțele române pot lăsa din oficiu, neaplicată, sau pot lipsi de efecte din oficiu, normele interne, așa că nu trebuia așteptat ca legiuitorul să modifice legislația internă (să abroge textele interne neconcordante), dreptul comunitar aplicându-se imediat.
Invocarea art. 21 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 din Constituția României nu poate fi primită, din moment ce art. 148 din Constituția României obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, acestea acționând ca instanțe ale Uniunii Europene, indiferent de ierarhia internă a actului normativ intern și contrar tratatelor și regulamentelor comunitare în vigoare.
Nici criticile cu privire la acordarea dobânzilor fiscale și la plata cheltuielilor de judecată nu sunt întemeiate, atâta timp cât un text intern contrar tratatelor comunitare nu există și de aceea orice încasare a unui debit fiscal pe acest temei de drept apare ca o plată nedatorată, ce trebuie restituită, așa cum se arată și prin R.I.L. nr. 24/14.11.2011 cu dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plății sale efective; mai mult, se observă că instanța de fond a obligat la calcularea dobânzilor fiscale de la data expirării termenului de 45 de zile de la data cererii restituirii, în speță instanța făcând aplicarea art. 124 și 70 din Codul de procedură fiscală, astfel că această critică este și lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 1146/CF din data de 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. M. și cu intimata Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. P. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.civ. S.U.
Red.dec.rec. Cl.P.-25.11.2013
Tehnored.dec.rec. Fl.B. – 25.11.2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 239/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1558/2013.... → |
|---|
