Pretentii. Decizia nr. 455/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3804/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 455/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE - G.-M. C. - judecător
- OLGUȚA L. T. - judecător
- V. S. - președinte secție
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N., împotriva sentinței civile nr. 1233/CF din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, precum și la cea de-a doua strigare a cauzei s-a constatat lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Constată că prin sentința civilă nr. 1233/CF/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul N. s-au respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și a prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de C. I. C., în contradictoriu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.255,73 lei, reprezentând diferența rămasă nerestituită din taxa de primă înmatriculare precum și a dobânzii fiscale aferente sumei calculată potrivit art.124 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003, cu începere de la 13.07.2011 și până la data plății.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că reclamantul a cumpărat un autovehicul second hand provenit din spațiul comunitar pentru care a solicitat înmatricularea în România, motiv pentru care i-a fost percepută taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 9.136,73 lei. În urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, și în aplicarea acestor prevederi, la cererea reclamantei i s-a restituit diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza art. 2141 2142 și 2143 din Codul Fiscal și taxa de poluare prevăzută de noul act normativ, rămânându-i nerestituită suma de 3.255,73 lei pe care o pretinde în actuala acțiune.
Cu privire la lipsa procedurii prealabile tribunalul a avut în vedere că potrivit Deciziei nr. 24/14.11.2011 pct.2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României cu privire la necesitatea procedurii prealabile invocată de pârâtă “ Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile în conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.” Deși recursul în interesul legii se referă la procedura prealabilă aferentă contestării taxei de poluare, efectele Deciziei nr. 24/14.11.2011 pct.2. vizează și procedura prealabilă aferentă contestării taxei de primă înmatriculare. Dacă în cazul taxei de poluare se punea problema contestării Deciziei de calcul a taxei de poluare, în reglementarea anterioară O.U.G. nr. 50/2008, un act similar Deciziei de calcul a taxei de poluare nici nu exista astfel încât nu se putea pune problema contestării acestuia.
Singura obligație ce revine reclamantului mai înainte de a se adresa instanței este aceea de a cere restituirea sumei organului fiscal în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, obligație pe care reclamantul a îndeplinit-o, motiv pentru care excepția neîndeplinirii procedurii prealabile urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a reținut că reclamantul nu reclamă nicio vătămare suferită ca urmare a Deciziei de restituire cu nr._ din 30.07.2008 prin care i s-a restituit la cerere diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza art. 2141 2142 și 2143 din Codul Fiscal și taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008. Prin Decizia de restituire cu nr._ din 30.07.2008, reclamantului i s-a soluționat integral și în mod favorabil cererea formulată la data respectivă, astfel încât, nu avea nici un motiv să conteste actul administrativ prin care nu i s-a produs nicio vătămare. Vătămarea pe care reclamantul o reclamă este cea produsă prin refuzul restituirii la cererea din 09.06.2011, a diferenței rămase nerestituite. Această vătămare s-a produs la data de 13.07.2011, dată la care a fost emisă adresa cu nr._, tot această dată fiind cea de la care în conformitate cu art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004de începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin.(1) din aceeași Lege. La data de 16.08.2011 la care reclamantul a sesizat instanța de judecată, termenul de prescripție nu era împlinit, excepția astfel invocată urmând a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142 și 2143 din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142 și 2143 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare” care potrivit art.2142 alin 2 se plătește „ cu ocazia primei înmatriculări în România”.
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român(în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate taxa de primă înmatriculare are natura unui impozit intern mai mare decât impozitele ce se aplică produselor naționale similare fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Reclamantul este îndreptățit nu numai la suma primită prin Decizia nr._/30.07.2008 ci la întreaga sumă pe care a plătit-o cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N., care a criticat-o sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate a neîndeplinirii procedurii prealabile și prescripției dreptului de a cere restituirea taxei de primă înmatriculare.
Pe fond a arătat recurenta că taxa specială pentru autoturisme a fost achitată în baza dispozițiilor art. 214 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care erau în vigoare la data plății taxei și nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii pe perioada cât a fost în vigoare.
Se arată de asemenea că respectiva reglementare a taxei auto nu a încălcat Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca dispozițiile art.90 din tratatul UE.
Cât privește calculul dobânzilor în mod greșit instanța a dispus ca aceasta să fie calculată începând cu data de 13.07.2011 în condițiile în care instanța menționează că dobânda va fi calculată conf. prevederilor art.124,alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 republicată.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Reclamantul a cumpărat un autovehicul second hand provenit din spațiul comunitar pentru care a solicitat înmatricularea în România, motiv pentru care i-a fost percepută taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 9.136,73 lei. În urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, și în aplicarea acestor prevederi, la cererea reclamantei i s-a restituit diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită în baza art. 2141 2142 și 2143 din Codul Fiscal și taxa de poluare prevăzută de noul act normativ, rămânându-i nerestituită suma de 3.255,73 lei pe care o pretinde.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Tribunalul în mod corect a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar și că, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, potrivit art. 90 parag. 1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Această reglementare este în sensul de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone iar în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară.
Recurenta pârâtă a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal iar intimatul reclamant a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
În cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țară, percepându-se o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în mod corect instanța de fond a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
C.J.C.E s-a pronunțat, în cauza "Nádasdi și Németh" în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
Cât privește critica privind respingerea celor două excepții invocate, instanța o găsește de asemenea neîntemeiată în mod corect tribunalul reținând că acțiunea a fost formulată în termenul de 5 ani prevăzut de O.G. NR. 92/2003, nefiind aplicabile dispozițiile invocate de recurenta pârâtă din Legea nr.554/2004.
Referitor la respingerea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța de recurs reține că s-a solicitat restituirea unei sume plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în temeiul art. 117 alin.1 din Cod procedură fiscală, astfel că nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr.24/14 noiembrie 2011 prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.
Referitor la critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimatul reclamant are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, text conform căruia„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz”, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Reclamantul a formulat cererea de restituire pe data de 9.06.2011, AFP Piatra N. comunicându-i cu adresa nr._/13.07.2011 că taxa nu poate fi restituită. Prin urmare, cererea reclamantului a fost soluționată la data de 13.07.2011 și în mod corect tribunalul a avut în vedere această dată la calculul dobânzii fiscale.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Piatra N., cu sediul în Piatra N., . Bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1233/CF din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. I. C., cu domiciliul în Piatra N., ., .. A, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, M. V. |
red. sent. N. T.
red. d.r. O.L.T.
V.M./2 ex.
06.03.2013
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3995/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 331/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
