Pretentii. Decizia nr. 4776/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4776/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2891/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4776/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat, în numele și pentru Serviciul Fiscal Târgu N., Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., instituție aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 918/CF din data de 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și dispozițiilor HG 520/2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași se subrogă în drepturile și obligațiile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului N. - Administrația Finanțelor Publice Târgu N., dobândind calitate procesuală în cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 918/CF din 9.05.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamantul C. B. V. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N. să restituie reclamantului suma de 9.831 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății, 10.10.2011; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat suma de 9.831 lei, la data de 10.10.2011, la Trezoreria Târgu N..
Această taxă a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Instanța constată că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care au prioritate față de dreptul național.
Este de reținut, totodată, hotărârea dată în cauza T. de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, precum și Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010. Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct. 1 din TFUE. Dispozițiile din Legea nr. 9/2012 nu au aplicabilitate în cauză, deoarece nu sunt aplicabile situațiilor juridice care au luat naștere anterior intrării în vigoare a acesteia. Legea nr. 9/2012 are aplicabilitate pentru situațiile juridice, care au luat naștere de la momentul intrării acesteia în vigoare, dispozițiile pe care le cuprinde neavând efect retroactiv.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda. În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, in temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea aplicării art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala. Aceasta având în vedere hotărârea dată la data de 18.04.2013 de Curtea Europeana de Justiție, în cauza C-565/11, M. I..
Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, se constată întemeiată.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în numele și pentru Serviciul Fiscal Târgu N., Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., aflată în subordinea Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Iași, a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare. Mai mult, sunt de reținut și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012.
Art. 110 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele din O.U.G. nr. 50/2008, iar apoi din Legea nr. 9/2012.
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând un sistem general de taxe interne aplicabile în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este de reținut ceea ce a reținut Curtea în cauzele Brzezinski C-313/05, Nadasdi și Nemth C-290/05, Comisia-Luxemburg C-152/89, Comisia-G. C-375/1995, A. Gomez Valente c. Fazenda Publica C-393/1998. În raport de această jurisprudență că nu se realizează o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele membre, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea autovehiculelor deja înmatriculate. Sistemul de taxare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 și apoi prin Legea nr. 9/2012 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autovehiculului, aceste elemente fiind considerate în jurisprudența C.J.U.E. drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare.
Hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 nu mai poate fi avută în vedere deoarece la pronunțarea acesteia s-a analizat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar în cauză este vorba de taxa reglementată de Legea nr. 9/2012.
Acordarea dobânzii de la data plății este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu a solicitat pe cael administrativă acordarea dobânzii de la data plății.
Cheltuielile de judecată în sumă de 500 de lei reprezentând onorariul avocatului se impun a fi reduse în temeiul art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul diminuării onorariului avocatului în raport de durat soluționării cauzei și de dificultatea redusă a aspectelor puse în discuție.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate prin cererea de recurs, curtea de apel constată următoarele:
Reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanție care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate. În acest context este irelevant faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat ulterior plății taxei, ceea ce se impune a fi avut în vedere fiind actul normativ analizat de Curte, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 sub imperiul căreia a fost percepută taxa de poluare.
În privința dobânzii fiscale, aplicarea jurisprudenței comunitare determină înlăturarea susținerilor recurentei. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 I., a decis că, „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.” Făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Littlewoods Retail și alții), Curtea a calificat ca drepturi subiective conferite de ordinea juridică a Uniunii deopotrivă dreptul la rambursarea unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii și dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a acestui impozit, acesta din urmă implicând, în mod necesar, plata de dobânzi de la data plății impozitului întrucât de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 29). Totodată, Curtea a considerat că acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului este indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 33).
Recursul se impune a fi admis și hotărârea modificată în parte, în sensul acordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului în limita maximă prevăzută prin art. 2 alin. 1 pct. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/2008, iar la Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr. 1693/2008. Cererea reclamantului de acordare în întregime a onorariului de 500 de lei, achitat de reclamant pentru judecata în primă instanță, nu poate fi admisă având în vedere dispozițiile art. 247 alin. 3 din codul de procedură civilă care consacră prerogativa instanței de a cenzura onorariul atunci când apreciază că onorariul este nepotrivit față de munca îndeplinită de avocat și de natura cauzei. Dispozițiile statutare ale profesiei își mențin pe deplin aplicabilitatea doar în raporturile dintre reclamant și avocatul său, partea căzută în pretenții, terț față de raportul juridic de mandat dintre avocat și reclamant, neputând fi obligată la un onorariu apreciat de instanță ca fiind prea mare în raport de complexitatea muncii depuse de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat în numele și pentru Serviciul Fiscal Târgu N., de Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., instituție aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 918/CF din data de 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._,
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 339 lei cheltuieli de judecată în loc de 539 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. N.A.
Tehnored. dec. rec. G.M.C./7.01.2013
3 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2663/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 530/2013.... → |
|---|
