Pretentii. Decizia nr. 2663/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2663/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 4712/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2663/2013
Ședința publică de la data de 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător L. A.
Judecător M. N.
Grefier F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței civile nr. 165 din 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 165/23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1022 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante și dobânda fiscală calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii de restituire a taxei, până la data restituirii efective și suma de 39,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, fiind obligată chemata în garanție să vireze pârâtei sumele necesare conform hotărârii pronunțate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN GOLF, cu număr de identificare WVWZZZ1JZ3W266019, fabricat în 2003 in UE.
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost nevoit să achite o taxa pentru emisiile poluante in suma de 1022 lei, stabilita prin decizia de calcul emisa de AFP Bacău .
Reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante stabilită de AFP Bacău, conform chitanței . nr._ din 16.05.2012 .
Prin cererea înregistrată la AFP Bacău, sub nr._ din 25.07.2012, reclamantul a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată, în sumă de 1022 lei și plata dobânzii legale, însă pârâta nu a dat curs cererii sale.
Ca urmare, reclamantul s-a adresat instanței de judecată.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat următoarele:
Pe fondul cauzei, instanța a reținut întemeiată acțiunea, în ceea ce privește restituirea taxei pentru emisiile poluante, în raport cu pârâta AFP Bacău, pentru următoarele motive:
Instanța urmează a nu ține seama în soluționarea cauzei de apărările formulate de pârâta AFP Bacău în sensul că în speță s-ar aplica dispozițiile art.12 din Legea nr.9/2012, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul a realizat primul transfer al dreptului de proprietate asupra vehiculului rulat, în România situație în care nu se aplică dispozițiile art 2 lit i), art 4 și art 5 alin.(1) prin raportare la art 12 din Lg.nr.9/2012, dispoziției legale care au fost suspendate până la data de 01.01.2012 prin OUG nr.1/2012 și deci actul normativ aplicabil este OUG 50/2008.
OUG nr.50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
OUG nr.50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin OUG 208/04.12.2008, OUG nr.218/10.12.2008, OUG nr.7/18.02.2009, Legea nr.329/05.11.2009 și OUG nr.117/2009.
Începând cu data de 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte „acquis-ul comunitar” care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană.
Art.11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art.148 din Constituția României dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești, obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
În România, taxa de poluare nu este percepută la reînmatriculare pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006, prin OUG nr.110/2006 a fost restrânsă, conform dispozițiilor art.214 ind.1 Cod fiscal.
OUG nr.50/2008 a abrogat art.214 ind.1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., că art.90 TCE nu urmărește să împiedece un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Recent, Curtea s-a pronunțat prin Hotărârea din 03 iunie 2010 în cauza Kalinchev (C-2/09) cu privire la caracterul discriminator al accizei impuse de statul bulgar autovehiculelor importate din state UE, arătând că există o încălcare a art.110 primul paragraf TFUE atunci când impozitul (în sensul de taxă internă) aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. vs Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza c-263/10, I. N. vs Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01.iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE.
În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art.110 par.1 din TFUE.
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale, inclusiv pârâtelor, să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru, nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul European (C-397/98 și C 410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie să respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echității, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprilie).
Pentru aceste considerente constatând că OUG 50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din UE, în scopul reînmatriculării în România, în raport de prevederile art.110 par.1 din TFUE și că taxa achitată de reclamantă este nelegală, instanța în temeiul art 18 din Lg.554/2004, art 110 par.1 din TFUE și a dispozițiilor OUG nr.50/2008, va admite in parte acțiunea și va dispune restituirea acesteia.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă nu are relevanță juridică, atâta timp cât înmatricularea autovehiculului era condiționată de plata acestei taxe.
În caz contrar, reclamantul nu se putea folosi de un bun pe care îl are în proprietate.
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000.
De altfel, reclamantul nu a indicat temeiul de drept al dobânzii, lăsând instanței sarcina de a califica cererea în drept, în raport de motivarea în fapt a reclamantului.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
Pentru aceste motive, instanța a admis și cererea de obligare a pârâtei AFP Bacău la plata dobânzii legale care, în speță este dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală.
În baza art. 60 -63 Cod procedură civilă instanța a admis cererea pârâtei privind chemarea în garanție a AFM, având în vedere că acțiunea împotriva AFP Bacău s-a admis și că potrivit art 1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare se face venit la bugetul F. pentru mediu, fiind administrată de AFM, deoarece acesta este beneficiara taxei de poluare ce va fi achitată reclamantului
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta AFP Bacău si chemata in garanție la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că abrogarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 atrag caracterul nefondat al acțiunii, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementând restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de realizare a restituirii.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 alin.5 din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 alin.2, 4 din Constituția României.
Potrivit art. 90 din T.C.E. (art. 110 din T.F.U.E.) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Împrejurarea că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 au fost abrogate în timpul soluționării cauzei de dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt irelevante, taxa contestată a fost percepută în temeiul actului abrogat și în raport de acesta se verifică dacă actul normativ în baza căruia s-a perceput taxa a cărei restituire se solicită, este sau nu contrar art. 90 din T.C.E..
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea nr. 9/2012 acesta cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit O.U.G. nr. 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea nr. 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză, însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței civile nr. 165 din 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. și cu intimata-chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013.
Președinte, C. Ș. | pt. Judecător, L. A. - aflată în C.O. - semnează Președinte Instanță | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.L. H.
Red.dec.rec.M.N./4.07.2013
O.P./05.07.2013/2ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 4530/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4776/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
