Pretentii. Decizia nr. 4782/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4782/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 247/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4782/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană Finanțelor Publice N. – aflată în subordinea A.N.A.F – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași –, în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal R., împotriva sentinței civile nr. 1206/CF din data de 07.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și a dispozițiilor HG 520/2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Județene a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice R., dobândind calitate procesuală în cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1206/CF din data de 07.06.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice R.; a admis acțiunea principală precizată, formulată de reclamantul C. V. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantului suma de 4.968 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data plății; a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice R. suma de 4.968 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data plății; a obligat pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 389,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În raport de obiectul acțiunii dedusă judecății de către reclamant nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, iar în raport de data plății (14.04.2009) și data învestirii instanței (17.01.2012), cererea s-a formulat în termenul de prescripție de 5 ani, termen prevăzut de Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul C. V. a achiziționat un autovehicul second-hand, marca Renault Megane, din Austria, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 4.968 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței . 5 nr._ din 14.04.2009.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
În cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care au prioritate față de dreptul național. Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 T.C.E. dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995). Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 T.C.E. atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Este de reținut hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084, raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda fiscală, calculată începând cu data plății și până la restituirea efectivă, conform Hotărârii CJUE în cauza C-565/11, M. I..
Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., aflată în subordinea Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Iași, a formulat, în numele Serviciului Fiscal Municipal R., prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare nu încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Noua taxă reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. În acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.
Reglementarea actuală a taxei de poluare nu încalcă nici Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea art. 90 din Tratatul UE, iar obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor de judecată.
Taxa de poluare a fost achitată în 2009, iar Hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene este din 7.04.2011.
În mod greșit au fost aplicată dobânzi calculate de la data achitării taxei având în vedere dispozițiile art. 124 alin. 2 coroborat cu art. 70 din Codul de procedură fiscală, dobânda fiind datorată doar în cazul depășirii termenului de 45 de zile privind cererile de restituire sau de rambursare.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
Reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanție care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate. În acest context este irelevant faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat ulterior plății taxei, ceea ce se impune a fi avut în vedere fiind actul normativ analizat de Curte, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 sub imperiul căreia a fost percepută taxa de poluare.
În privința dobânzii fiscale, aplicarea jurisprudenței comunitare determină înlăturarea susținerilor recurentei. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 I., a decis că, „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.” Făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Littlewoods Retail și alții), Curtea a calificat ca drepturi subiective conferite de ordinea juridică a Uniunii deopotrivă dreptul la rambursarea unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii și dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a acestui impozit, acesta din urmă implicând, în mod necesar, plata de dobânzi de la data plății impozitului întrucât de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 29). Totodată, Curtea a considerat că acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului este indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 33).
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal R., de recurenta-pârâtă Administrația Județeană Finanțelor Publice N. – aflată în subordinea A.N.A.F – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași –, împotriva sentinței civile nr. 1206/CF din data de 07.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. V. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. M.I.
Red./tehnored. dec. rec. G.M.C/7.01.2013
2 ex.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 3188/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3191/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
