Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1050/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1050/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 5505/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 1050/R DOSAR NR._
Ședința publică din 26 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte - I. Ț. - judecător
- L. P. - judecător
- M. R. - judecător
- M. C. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 6402/CA din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 martie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 6402/CA/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de contestatoarea T. A. în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.; a fost anulată Decizia de impunere nr._/31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice B. și Decizia nr. 285/28.06.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice B.; au fost obligate intimatele la plata sumei de 50 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Instanța de recurs reține că prima instanță a constatat că prin Decizia referitoare la obligațiile accesorii, nr._ din 31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice B. s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația plății sumei de 157 lei reprezentând accesorii aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri.
Conform anexei acestei decizii, documentul prin care a fost individualizată suma de plată este reprezentat de titlul executoriu nr._/31.12.2010 iar suma de 157 lei reprezintă dobândă calculată pe perioada 31.05._12 aferentă debitului de 1835 lei.
Debitul de 1835 lei a fost stabilit la plată în sarcina contestatoarei prin Decizia de impunere nr._/01.06.2010 emisă de CASJ.
Prin sentința civilă nr. 2853/CA-02.06.2011 a Tribunalului B., rămasă irevocabilă ca urmare a anulării recursului, s-a dispus anularea acestei decizii reținându-se că nu se poate stabili dacă baza de calcul stabilită de CASJ a fost corectă ori dacă sumele solicitate de aceasta sunt legale.
Prin sentința civilă nr. 5634/16.05.2011 a Judecătoriei B. s-a dispus anularea parțială, în mod irevocabil, a titlului executoriu nr._/31.12.2010 în ceea ce privește obligația de plată a penalităților și a dobânzilor ca urmare a necomunicării către contestatoare a Deciziei de impunere_/01.06.2010.
În consecință, raportat la aceste hotărâri judecătorești irevocabile, tribunalul constată că nu există în sarcina contestatoarei obligația de plată a contribuției de asigurări sociale și nici a accesoriilor acesteia, stabilite prin Decizia de impunere nr._/01.06.2010 ori titlul executoriu nr._/31.12.2010, ambele anulate irevocabil de instanță atât cu privire la debitul principal cât și cu privire la accesoriile acestuia.
Cu toate acestea, la data de 31.12.2012, ulterior anulării actelor menționate, intimata AJFP B. a emis decizia nr._/31.12.2012, contestată în cauză, iar prin Decizia nr. 285/28.06.2013 a DGFP a fost respinsă contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei nr._/31.12.2012 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, față de nedepunerea împuternicirii de reprezentare juridică din partea apărătoarei alese a părții.
Conform art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Instanța are în vedere că potrivit art. 205 alin. 1 din OG nr.92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În consecință, procedura contestației reglementate de art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 nu are caracter obligatoriu.
Contestatoarea a atacat atât decizia prin care i-a fost respinsă contestația formulată conform art. 205 din OG nr. 92/2003 cât și decizia vizată prin această contestație, instanța apreciind admisibilă cererea de față prin raportare la disp. art. 205(1), art. 218 (2) din OG nr. 92/2003 și art. 1 alin. 1 din L. nr. 554/2004.
Conform art. 110 alin. 2 din OG nr. 92/2003 colectarea creanțelor fiscale se poate face numai în temeiul unui titlu de creanță fiscală.
Art. 21 alin. 1 din OG nr. 92/2003 în reglementarea creanțelor fiscale stabilește că acestea reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din raporturile de drept fiscal rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând între altele și în dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.(art. 21 alin. 2 lit. b din OG nr. 92/2003).
De asemenea, art. 119 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere iar conform art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003 dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Față de considerentele arătate, instanța constată că între contestatoare și CASJ B. nu există un raport de drept fiscal în baza căruia să se nască dreptul la perceperea dobânzilor, fiind anulat titlul de creanță fiscală prin care a fost stabilit debitul principal.
În consecință, în absența unei creanțe fiscale, nu există temei legal pentru calcularea de accesorii și așadar nici pentru stabilirea acestora în sarcina părții.
Neoperarea de către CASJ în evidențele proprii a anulării actelor emise ori discrepanțele în comunicarea dintre CASJ și AFP B., care a preluat conform OG nr. 125/2011 competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activități independente si alte venituri nu este imputabilă contestatoarei.
Faptul că prin decizia nr. 285/28.06.2013, contestația părții a fost respinsă fără examinarea fondului, ca urmare a unor neregularități procedurale constând în neatașarea împuternicirii avocațiale pentru apărătorul ales al contestatoarei nu este de natură a valida Decizia de impunere nr._/31.12.2012.
O interpretare diferită ar conduce la situația contrară principiului legalității permițând menținerea unui act administrativ ilegal numai pentru motivul că decizia de soluționare a contestației administrative a fost respinsă pentru neîntrunirea unor condiții formale.
Instanța are competența să statueze asupra fondului raportului juridic litigios conferită chiar de art. 1 din L. nr. 554/2004.
În ceea ce privește decizia de respingere a contestației administrative, instanța constată că apărătoarea contestatoarei a comunicat către DGFP la data de 12.06.2013 iar DGFP B. a primit la data de 13.06.2013 nota de înaintare a împuternicirii avocațiale, contestația fiind însă respinsă la data de 28.06.2013 fără vreo referire la nota de înaintare comunicată instituției.
Contestatoarea s-a conformat dispozițiilor art. 217 din OG nr. 92/2003 iar intimata avea astfel obligația soluționării pe fond a contestației formulate, fiind acoperită neregularitatea procedurală legată de dovada reprezentării contestatoarei în procedura administrativă.
În consecință, contestația formulată este întemeiată iar instanța a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 18 din L. nr. 554/2004 și a art. 216 alin. 1 din OG nr. 92/2003, obligând intimatele la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. criticând-o pentru nelegalitate și solicitând înlăturarea obligației sale la plata cheltuielilor de judecată de 50 lei. A arătat că s-a reținut în mod greșit culpa sa. La data emiterii Deciziei de impunere nr._/31.12.2012, Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. nu comunicase scăderea din evidențe a debitului în cuantum de 1835, care a generat accesoriile de 157 lei, această comunicare realizându-se la data de 7.02.2013, operațiunea fiind completă la data de 10.08.2012. Ca urmare accesoriile au fost corect calculate la un debit datorat la 31.12.2013 de către reclamantă.
Examinând recursul declarat, dispozițiile art 487 și 488 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată următoarele:
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art 488 pct 8 din Legea nr 134/2010 privind codul de procedură civilă în condițiile în care dreptul la solicitarea cheltuielilor de judecată se naște în cadrul unei acțiuni judiciare, chiar dacă norma de drept este prevăzută în codul de procedură civilă, ea reglementează raporturi juridice specifice născute în aceste condiții, și poate fi realizat fie pe cale incidentală fie pe cale principală.
Ca urmare, se va examina dacă hotărârea recurată cu privire la acest aspect s-a dat sau nu cu încălcarea normelor de drept material în materia cheltuielilor de judecată.
Astfel, conform art 453 alin 1 Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, cu condiția să facă dovada acestora, conform art 452 din lege.
Instanța a admis cererea reclamantei și a obligat intimata, recurentă în prezenta cauză, să îi plătească suma de 50 lei cheltuieli de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Motivele arătate de recurentă nu înlătură dispozițiile legale în materie, și privesc raporturile dintre cele două intimate și nu față de reclamantă, care a câștigat procesul.
Ca urmare, văzând și art 496 Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 6402/C A/12.12.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014
Președinte,Judecător, Judecător,
I. Ț. L. P. M. R.
Grefier,
M. C.
Red. M.R./9.04.2014
Tehnored.: M. C./9.04.2014/ 5 ex.
Jud fond: C. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 537/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2494/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
