Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1096/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1096/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 11680/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1096/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S. – judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: M. F.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 4921/CA/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „ anulare act control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 martie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 martie 2014 și apoi pentru aceleași motive la data de 20 martie 2014 și apoi pentru data de 27 martie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 4921/CA/14.10.2013 Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B., și în consecință a anulat Decizia nr. 413/06.09.2012 emisă de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. de soluționare a contestației administrative formulate de reclamantă; a anulat Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 9049/07.06.2012 și Procesul verbal de control nr. 13/07.06.2012 emise de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B..
S-a dispus obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 272.792 lei achitată de reclamantă cu titlu de debit fiscal.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 413/06.09.2012 emisă de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. de soluționare a contestației administrative formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 9049/07.06.2012 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 9049/07.06.2012 și Procesul verbal de control nr. 13/07.06.2012 emise de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. și restituirea sumelor contestate care au fost achitate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamanta contestă în parte decizia de impunere cu privire la impunerea totală de 354.719 lei, reprezentând debit și arată că nu este de acord cu suma de 272.792 lei.
Astfel, suma care a fost agreată, este suma de 81.927 lei reprezentând debit, taxa antidumping 85% din valoarea importului efectuat de societatea reclamantă la data de 07.07.2011, în rest contestă toate sumele, indiferent de titlul lor.
Din studiul procesului verbal de control nr. 13/07.06.2012, rezultă din anexă că suma de 354.719 lei reprezintă taxa antidumping 85%, este formată din mai multe sume, respectiv 147.375 lei datorată pentru importul din data de 29.10.2010 și respectiv 14.379 lei, 89.327 lei, 21.666 lei, pentru importul din data de 17.03.2011. Acestea sunt sumele reprezentând debit sunt sume pe care reclamanta înțelege să le conteste, în total 272.792 lei.
Operațiunile de import, au avut loc la datele 29.10.2010, 17.03.2011, 07.07.2011, 21.07.2011.
În urma controlului, reclamanta a fost informată că produsele importate corespund unor coduri de produs, asupra cărora se va aplica retroactiv, taxa antidumping, fiind vorba de produse importate de la anumite firme, împotriva cărora s-a efectuat o procedură de verificare de către Uniunea Europeană.
Este adevărat că în cursul anului 2011, cu aplicare de la data publicării, respectiv data de 26.07.2011, se aplică o taxă antidumping, având în vedere că la momentul emiterii Regulamentului, devine direct aplicabil în Statele Membre.
Principiul de aplicare al acestei taxe, este unul retroactiv, ceea ce reprezintă o veritabilă excepție de la principiul de drept fundamental și european al retroactivității legii civile.
Retroactivitatea este prevăzută expres la art. 10 din regulamentul 1225/2009, dar tocmai pentru că reprezintă o veritabilă excepție, se arată la art. 15 pct. 5 că pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în liberă circulație cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, cu condiția că importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu art. 14 alin. 5. Astfel, acest articol este aplicabil în speță deoarece autoritățile vamale au avut obligația de a înregistra operațiunile, la data de 29.10.2010, precum și nu au impus măsuri provizorii, obligație tot în sarcina lor, astfel că beneficiază de această excepție și consideră că nu poate fi calculată taxa antidumping doar cu maxim 90 de zile raportat la data de referință care este 27.06.2011. Astfel, autoritățile nu mai aveau dreptul să calculeze taxe retroactiv, doar în intervalul de 90 de zile anterior datei de referință, deși au fost obligate, nu au fost instituite garanții în sarcina firmelor importatoare, în perioada de observație (în perioada anchetei).
Și așa există o excepție de la principiul retroactivității legii civile, a aprecia astfel, ar fi grav încălcate norme civile imperative, atât interne cât și internaționale.
În probațiune la dosar s-au depus înscrisuri.
Pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. au formulat întâmpinări în cauză (filele 57 și 63 la dosar, vol. I) prin care au solicitat să se respingă acțiunea ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor din întâmpinări se arată că la data de 29.10.2010 a intrat în vigoare Regulamentul CE nr. 966/27.10.2010 – de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul CE nr. 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri de înregistrare – prin care se deschide o anchetă în conformitate cu art. 13 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 pentru a se determina dacă importurile în Uniunea Europeană de anumite elemente de fixare din fier sau oțel, altele decât elementele de fixare din oțel inoxidabil precum: șuruburi pentru lemn (cu excepția trifoanelor), șuruburi autofiletante, alte șuruburi și buloane cu cap (împreună sau nu cu piulițele sau șaibele aferente, dar cu excepția șuruburilor realizate din bare, tije, profile ori sârme, cu secțiunea plină și cu diametrul sub 6 mm și cu excepția șuruburilor și buloanelor pentru fixarea elementelor de cale ferată) și șaibe expediate din Malaysia indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, încadrate în prezent la codurile NC ex 7318 12 90, ex 7318 14 91, ex 7318 14 99, ex 7318 15 59, ex 7318 15 69, ex 7318 15 81, ex 7318 15 89, ex 7318 15 90, ex 7318 21 00 și ex 7318 22 00 (coduri TARIC_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_) eludează măsurile impuse prin Regulamentul CE nr. 91/2006.
De asemenea, se dispune înregistrarea importurilor în Uniune identificate la art. 1 din regulament, în conformitate cu art. 13 alin. 3 și cu art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 ce prevede următoarele:
- art. 13 alin. 3 ”Se deschide o anchetă, în temeiul prezentului articol, la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru sau a oricărei părți interesate, pe baza unor elemente de probă suficiente în ceea ce privește factorii menționați la alineatul (1). Ancheta se deschide, după consultarea comitetului consultativ, printr-un regulament al Comisiei care poate de asemenea să ceară autorităților vamale să prevadă obligativitatea înregistrării importurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau să solicite garanții. Ancheta este efectuată de către Comisie, cu un eventual ajutor din partea autorităților vamale, și trebuie finalizată în termen de nouă luni. În cazul în care faptele stabilite definitiv justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de către Consiliu, care hotărăște cu privire la propunerea Comisiei, după consultarea comitetului consultativ. Propunerea se adoptă de către Consiliu, cu excepția cazului în care hotărăște cu o majoritate simplă să respingă propunerea, în termen de o lună de la prezentarea ei de către Comisie. Extinderea intră în vigoare începând cu data la care înregistrarea a devenit obligatorie în temeiul articolului 14 alineatul (5) sau cu data la care au fost cerute garanții. Dispozițiile procedurale corespunzătoare prezentului regulament cu privire la deschiderea și desfășurarea anchetelor se aplică în conformitate cu prezentul articol.”
-art. 14 alin. 5 „Comisia poate, după consultarea comitetului consultativ, să dea instrucțiuni autorităților vamale să ia măsurile adecvate pentru a înregistra importurile astfel încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării la cererea motivată corespunzător a industriei comunitare ce conține suficiente probe ce justifică o astfel de acțiune. Înregistrarea se instituie printr-un regulament care precizează obiectul măsurii și, după caz, valoarea estimativă a taxelor care ar putea fi achitate în viitor. Durata înregistrării obligatorii a importurilor nu trebuie să depășească nouă luni.”
Ca urmare a prevederilor legale comunitare mai sus menționate, se constată că pentru mărfurile care au făcut obiectul importurilor derulate de către . cu declarațiile de punere în liberă circulație:
- MRN 10ROCT1900I0101399 din data de 29.10.2010;
- MRN 11ROBU3910I0000428 din data de 17.03.2011 – art. 1, 2, 4;
- MRN 11ROBV0900I0036056 din data de 07.07.2011
Se datorează o taxă antidumping în cuantum de 85% conform art. 1 din Regulamentul CE nr. 723/2011, coroborat cu art. 2 din Regulamentul CE nr. 966/2010, respectiv art. 13 alin. 3 și art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 și art. 1 din Regulamentul nr. 91/2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, societatea reclamantă . a efectuat anumite importuri de produse necesare comercializării, conform obiectului de activitate al societății, de tipul unor elemente de fixare de fier sau oțel după caz, în perioada 29.10.2010 – 21.07.2011, respectiv patru operațiuni având originea în Malayezia, de la furnizorii externi P. Fasteners Industries SDN BHD și TZ Fasteners SDN BHD.
Operațiunile de import, au avut loc în datele de 29.10.2010, 17.03.2011, 07.07.2011 și 21.07.2011, anterior datei publicării Regulamentului nr. 723/2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv la data de 26.07.2011.În urma controlului efectuat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. reclamanta a fost informată că produsele importate de aceasta corespund unor coduri de produs, asupra cărora se va aplica taxa antidumping, fiind vorba despre produse importante de la anumite firme, împotriva cărora s-a efectuat o procedură de verificare de către Uniunea Europeană.
Prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului, art. 1 alin. 2, s-a stabilit că pentru un grup de produse nespecificat, nivelul taxei antidumping aplicabile prețului net franco la frontiera comunitară, înainte de vămuire, să fie de 85%.
În urma unor verificări, prin Regulamentul (CE) nr. 966/2010 al Comisiei din data de 27.10.2010 (aplicabil de la data de 29.10.2010), s-a deschis o anchetă privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză prin importuri de anumite elemente din Malayezia, indiferent dacă au fost declarate ca fiind originare din această țară și de supunere a acestor importuri la înregistrare.
Astfel, se continuă ancheta deschisă prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 și se extinde și la importurile tip Malayezia, iar în conformitate cu art. 2 din Regulamentul nr. 966, s-a impus obligativitatea autorităților vamale din statele membre, ca în conformitate cu prevederile art. 13 (3) și cu art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009, să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune identificate la art. 1 din Regulamentul nr. 966.
S-a instituit perioada de observație, care nu putea dura mai mult de nouă luni de la data declanșării anchetei specifice, care s-a finalizat prin concluziile Regulamentului nr. 732/2011, acesta din urmă instituind în mod obligatoriu și definitiv aplicarea unei taxe antidumping, de 85% din prețul net de import al produsului, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 2 din Regulamentul nr. 91/2009, asupra importurilor specifice din Malayezia de la momentul înregistrării (adică data de 29.10.2010 dată de la care a intrat în vigoare Regulamentul nr. 966/2010 și până la data intrării în vigoare a Regulamentul nr. 723/2011, respectiv 27.07.2011).
Taxa antidumping în litigiu a fost calculată conform prevederilor legale 85% din valoarea importurilor și constă în suma de 354.719 lei sumă totală pentru toate cele patru importuri contestate. Prima instanță a reținut, mai întâi, că o astfel de taxă nu poate fi stabilită de către contribuabil, nefiind o taxă de tip declarativ, din categoria impunerilor prevăzute în cazul importurilor de Codul Vamal sau prin declarație fiscală, iar o eventuală obligație legală în acest sens a persoanelor juridice implicate în importuri și o metodologie specifică, prin care să declare taxa antidumping, în vederea taxării și plății, nu este reglementată normativ.
Retroactivitatea taxei anitdumping a fost instituită prin Regulamentul CE nr. 723/2011 art. 1 alin. 3, coroborat cu art. 2 din Regulamentul CE nr. 966/2010 și art. 13 alin. 3, art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009.
Art. 10 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 face referire la produsele pentru care aplicarea taxei antidumping definitive survine după instituirea măsurilor provizorii cu condiția ca importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu art. 14 alin. 5. Măsurile provizorii sunt stipulate la art. 7 din Regulamentul CE nr. 1225/2009 și reprezintă taxele antidumping provizorii instituite „în cazul în care a fost deschisă o anchetă în conformitate cu art. 5, în cazul în care a fost publicat un aviz în acest sens, în cazul în care părților interesate li s-au oferit posibilități adecvate de a da informații și de a formula observații în conformitate cu art. 5 alin. 10, în cazul în care o examinare preliminară pozitivă a stabilit existența unui dumping și a unui prejudiciu care rezultă în urma acestuia pentru industria comunitară și în cazul în care interesul Comunității necesită o acțiune în vederea împiedicării producerii unui astfel de prejudiciu” taxele provizorii se acoperă printr-o garanție și punerea în liberă circulație a produselor respective pe teritoriul Comunității este condiționată de constituirea acestei garanții”.
Se menționează de către pârâte că, prin Regulamentul CE nr. 966/2010 nu au fost instituite taxe provizorii ci, conform art. 2, s-a dispus doar înregistrarea de către autoritățile vamale a importurilor în Uniunea Europeană care fac obiectul art. 1 din Regulament.
În cursul anului 2011, cu aplicare de la data publicării, respectiv data de 26.07.2011, se aplică o taxă antidumping, având în vedere că la momentul emiterii Regulamentului, devine direct aplicabil în Statele membre.
În cauză, principiul de aplicare al acestei taxe, este unul retroactiv, ceea ce reprezintă o veritabilă excepție de la principiul neretroactivității legii civile.
Retroactivitatea este prevăzută expres la art. 10 din Regulamentul nr. 1225/2009, ca excepție de la principiul neretroactivității legii civile, text în care se arată la art. 10 pct. 5 că „ pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în liberă circulație cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, cu condiția ca importurile să fie înregistrate în conformitate cu art. 15 alin. 5”. Astfel, pentru a se aplica( și calcula) retroactiv taxa antidumping în litigiu, autoritățile vamale aveau obligația de a înregistra importurile reclamantei la datele când au fost efectuate și de a impune reclamantei măsuri provizorii, condiții cerute cumulativ de textul susindicat.
Ori, a reținut prima instanță, în cauză organul vamal nu a impus mai întâi măsuri( taxe) provizorii și nu a solicitat garanții din partea reclamatei, procedând direct la calcularea taxei antidumping definitive, situație în care reclamanta beneficiază de această excepție și nu-i poate fi calculată taxa antidumping decât cu maxim 90 de zile raportat la data de referință 27.06.2011, dată la care a intrat în vigoare Regulamentul CE nr. 723/2011 .
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta învederează că: la data de 29.10.2010 a intrat în vigoare Regulamentul CE 966/27.10.2010, de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a masurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel originare din Republica Populara Chineza prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau otel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din aceasta țara și de supunere a acestor importuri la înregistrare.
Din prevederile legale invocate în mod corect s-a reținut de către organele vamale ca pentru mărfurile importate din Malaysia, încadrate în codurile tarifare mai sus enumerate, societatea importatoare în speța . datorează taxa antidumping în cota de 85% aplicata la prețul net franco la frontiera comunitară, de la data înregistrării, în conformitate cu art.2 din Regulamentul (CE) 966/2010 și art.13 alin.(3) si art.14 alin.(5) din Regulamentul (CE) nr.1225/2009.
Reclamanta susține că nu datorează taxa antidumping în valoare de 272.792 lei pe motiv ca principiul de aplicare a acestei taxe este unul retroactiv, ceea ce reprezintă o veritabilă excepție de la principul de drept fundamentat și european al retroactivității legii civile.
Retroactivitatea taxei antidumping a fost instituita prin Regulamentul CE 723/2011 art.1 alin.(3) coroborat cu art.2 din Regulamentul CE 966/2010, art.13 alin.(3) si art.14 alin.(5) din Regulamentul CE 1225/2009.
Art. 10 din Regulamentul CE 1225/2009 face referire la produsele pentru care aplicarea taxei antidumping survine după instituirea masurilor provizorii cu condiția ca importurile să fi fost înregistrate in conformitate cu prevederile art.14 a1in.(5).
Baza de impozitare a TVA pentru un import de bunuri in România este reprezentată de valoarea în vama a bunurilor, stabilită potrivit legislației vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României precum și cele datorate ca urmare a importurilor în România cu excepția TVA care urmează a fi percepută.
Argumentul reclamantei ca taxă antidumping este o taxă specială, sancționatorie, care are caracterul unei amenzi și care nu poate fi purtătoare de TVA, este neîntemeiat în condițiile în care în lege se prevede în mod clar că în baza de impozitare a TVA pentru importul de bunuri sunt cuprinse și taxele aferente importului deci și taxele antidumping.
Față de afirmația reclamantei potrivit căreia acest gen de taxă nu poate fi stabilită de către contribuabil, nefiind o taxă de tip declarativ din categoria impunerilor prevăzute în cazul importurilor normale din Codul vamal sau prin declarație fiscala în înțelesul art.82 alin.(2) și art.86 alin.(4) din Codul de procedura fiscală, această taxă fiind stabilită de organul vamal prin decizie de impunere în temeiul art. 100 pct.5 din Legea nr.86/2003 la data nașterii datoriei vamale (27.07.2011 și nu 07.06.2012) a învederat instanței de fond:
La art. 100 din Legea nr.86/2003 privind Codul Vamal al României se prevede: „(1) Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la: solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală.”
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și recursul declarat de pârâta recurentă, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Prin instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a actelor vamale și a deciziei de soluționare a contestației urmare a stabilirii de obligații vamale suplimentare în sarcina sa.
Acțiunea a fost admisă, reținându-se ca principal argument că organele de inspecție vamală nu puteau proceda la impunerea retroactivă a taxei antidumping.
Regula aplicării retroactive este însă prevăzută la art. 1 al. 3 din Regulamentul CE nr. 723/2011 privind extinderea taxei antidumping, potrivit cărora „Taxa extinsă potrivit dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol se aplică importurilor expediate din Malaysia, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca provenind din Malaysia, înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul UE nr. 966/2010 și articolul n13 al. 3 și art. 14 al. 5 din Regulamentul CE nr. 1255/2009…”
În temeiul Regulamentului 966/27.10.2010 la data de 29.10.2010 a fost deschisă ancheta nu pentru instituirea taxei provizorii, așa cum susține eronat reclamanta intimată, ci pentru a fi supus înregistrării produsul vizat în vederea prelevării retroactive a taxei.
Potrivit pct. 18 din expunerea de motive a Regulamentului ( UE) 966/2010, text neanalizat de instanța de fond s-a dispus înregistrarea produsului vizat pentru a garanta că, în cazul în care ancheta demonstrează eludarea, poate fi prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data înregistrării acestor importuri, expediate din Malaysia.
Este evident că scopul înregistrării este acela de a impune retroactiv ( a preleva retroactiv, în exprimarea Regulamentului ) taxa antidumping. Aceasta este și rațiunea anchetei desfășurate în scopul identificării importurilor din Malaysia, unde au fost transbordate elementele de fixare din fier sau din oțel pentru a eluda taxa antidumping impusă pentru produsele importate din Republica Populară Chineză.
Instanța de fond a reținut greșit că pentru a se aplica( și calcula) retroactiv taxa antidumping în litigiu, autoritățile vamale aveau obligația de a înregistra importurile reclamantei la datele când au fost efectuate și de a impune reclamantei măsuri provizorii, condiții cerute cumulativ de textul art. art. 10 din Regulamentul nr. 1225/2009, ca excepție de la principiul neretroactivității legii civile, text în care se arată la art. 10 pct. 5 că „ pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în liberă circulație cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, cu condiția ca importurile să fie înregistrate în conformitate cu art. 15 alin. 5”.
Regulamentul ( UE) 966/2010 a avut în vedere că ulterior instituirii măsurilor asupra produsului vizat (elemente de fixare din fier sau din oțel ) originar din Republica Populară Chineză a avut loc o modificare semnificativă în configurația schimburilor comerciale implicând exporturi din Republica Populară Chineză și Malaysia în Uniune, modificare care poate rezulta din transbordarea în Malaysia a produsului vizat originar din Republica Populară Chineză.
În lumina celor menționate Comisia a ajuns la concluzia că există dovezi suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete pentru a supune importurile de produs unei proceduri de înregistrare.
Potrivit art. 2 al. 3 din Regulamentul CE 723/2011 privind extinderea taxei antidumping se aplică taxa antidumping definitivă importurilor expediate din Malaysia înregistrate în conformitate cu Regulamentul 966/2010, ori acest Regulament prevede obligația prelevării retroactive a taxei pentru importurile identificate în cursul anchetei ca provenind din Malaysia. Aplicarea taxei definitive are evident caracter retroactiv.
Nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia taxa antidumping are caracterul unei amenzi și nu poate fi purtătoare de TVA, penalități și dobânzi., odată ce, potrivit art. 139 din Codul Fiscal, în varianta normativă în vigoare raportat la perioada verificată „Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor… la care se adaugă orice taxe… cu excepția taxei pe valoarea adăugată, care urmează a fi percepută.” Este fără echivoc faptul că importul de bunuri este cuprins în sfera de aplicare a TVA și în consecință în mod corect a fost calculate TVA și accesorii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al 1 cod procedură civilă va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4921/CA/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta DGRFP B. împotriva sentinței civile nr. 4921/CA/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. G. S. O. M. B. M. F.
Grefier,
D. T.
Red OMB- 28.03.2014
Tehnored DT- 31.03.2014/2 ex.
Jud fond- I B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2027/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 804/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
