Obligaţia de a face. Decizia nr. 804/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 804/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 805/64/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.804/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 11 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
S. G. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului București împotriva sentinței civile nr.2379/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2379/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții S. E., G. R., B. E., V. B., T. J., N. J., N. E., în contradictoriu cu pârâții M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., și, pe cale de consecință,
Pârâții au fost obligați să permită înscrierea și participarea la examenele de titularizare, definitivat, respectiv grad, a reclamanților, organizate la nivelul I. Școlar Județean C., prin radierea numelor reclamanților de pe lista candidaților înscriși cu studii neautorizate în jud. C., listă ce este afișată într-o aplicație electronică coordonată de M. Educației Naționale.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata către reclamanți a sumei de 5639,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de către intervenientul I. Școlar Județean C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții au solicitat pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să dispună ștergerea lor de pe lista candidaților cu studii neautorizate pentru a putea participa la examenele de titularizare.
Cu privire la excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare de pârâtul M.E.C.T.S., instanța de fond a reținut că prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le permită înscrierea și participarea acestora la examenele de titularizare, definitivat, respectiv grad ce se vor organiza la nivelul Inspectoratului Școlar Județean C., prin radierea numelor lor de pe lista candidaților înscriși cu studii neautorizate în județul C., listă ce este afișată într-o aplicație electronică coordonată de pârâtul M. Educației Naționale.
Instanța de fond a reținut că pârâții nu au soluționat favorabil sau nu le-au soluționat deloc în cazul unora, cererile lor de a putea participa la examenul de titularizare, drept pentru care reclamanții au promovat prezenta acțiune.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Art. 8 din aceeași lege prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sauinteresului legitim.
În consecință, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată potrivit dispozitivului de mai jos.
Reclamanții au urmat și absolvit studii universitare în cadrul Universității S. Haret, după cum urmează:
Reclamanta S. F. E. a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine București, specializarea filologie, conform diplomei de licență nr. 1280 din 19.12.2008, promovând examenul de licență în sesiunea februarie 2008, dobândind titlul de licențiată în Filologie. Durata studiilor a fost de 4 ani.
Reclamanta A. D. R. a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română București, specializarea filologie, conform diplomei de licență nr. 8149/07.04.2008 (f.25). Reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007, după ce a urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității „S. Haret” pe o perioadă de 4 ani.
B. E. (fostă Toroczkai) este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, în domeniul filologie, specializarea Limba și Literatura Română, conform diplomei de licență nr.9102/07.04.2008. Reclamanta a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2007, după o durată a studiilor de 4 ani.
Reclamanta K. C. B. (fostă V.) este absolventă a Universității „S. Haret”, Facultatea de matematică și informatică, specializarea matematică-informatică, conform diplomei de licență nr. 6270/21.07.2009. Reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2008.
T. I. J. este absolvent al Facultății de Geografie, specializarea Geografie, conform diplomei de licență nr. 300 din 21.11.2009. Reclamantul a promovat examenul de licență în sesiunea februarie 2009.
N. J. (fostă K.) este absolventă a Facultății de Geografie, specializarea Geografie, conform diplomei de licență nr._/30.09.2009. Reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2008.
Reclamanta N. S. E. este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română, în domeniul Filologie, specializarea limba și literatura Română- limba și literatura Engleză, conform diplomei de licență nr. 8782/07.04.2008. Reclamanta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007.
Astfel, instanța de fond a constatat că Universitatea „S. Haret” a fost înființată prin Legea nr.443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Prin HG nr.693/2003 și HG nr.676 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ de zi, domeniile de licență drept, sociologie, management, psihologie, științe ale educației, informatică și altele.
Totodată, instanța de fond a reținut că diplomele de licență ale reclamanților sunt recunoscute fără nicio formalitate având în vedere că au fost emise în condițiile legii de către M. Educației, Cercetării și Tineretului a se vedea antetul tuturor diplomelor de licență).
În speță, diplomele de licență ale reclamanților sunt valabile, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/anularii actelor. Pârâții nu au făcut dovada anulării diplomelor de licență ale reclamanților. De vreme ce diplomele nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor diplomelor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora. A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de M.E.C.T.S. și implicit, nici de alte autorități ale statului.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.2 din Legea nr. 128/1997, posturile didactice pot fi ocupate cu personal titular, asociat sau suplinitor. Personalul didactic titular și cel asociat trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 7 și 8.
Posturile didactice se ocupă prin concurs. Concursul constă în probe scrise, la angajarea titularilor, în probe scrise sau orale, la angajarea suplinitorilor, în interviu și în prezentarea unui curriculum vitae, la angajarea personalului didactic asociat. Concursurile se organizează în baza unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, aprobată prin ordin al ministrului.
Coordonarea metodologică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante este asigurată de M. Educației și Cercetării, iar organizarea și desfășurarea acestora de către inspectoratele școlare și de directorii unităților de învățământ preuniversitar.
Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice în învățământul particular se organizează de către unitatea școlară respectivă, în conformitate cu prevederile aliniatelor anterioare.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată a reclamanților și a obligat pârâții să permită înscrierea și participarea acestora la examenele de titularizare, definitivat, respectiv grad ce se vor organiza la nivelul Inspectoratului Școlar Județean C. prin radierea numelor reclamanților de pe lista candidaților înscriși cu studii neautorizate în județul C., listă ce este afișată într-o aplicație electronică coordonată de pârâtul M. Educației Naționale.
Văzând cele sus arătate, instanța de fond a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul-pârât I. Școlar Județean C. ca fiind nefondată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția de admitere a acțiunii principale, instanța de fond a dispus obligarea pârâților, care se află în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.639,3 lei către reclamanți, constând în taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:
1. Prima critică vizează faptul că prin sentința recurată s-au încălcat normele de competență materială, cererea formulată fiind de competența secției de contencios administrativ și fiscal și nu a secției civile a Tribunalului C..
2. În al doilea rând se critică sentința de fond sub aspectul calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale. Coordonarea metodologică a concursurilor de titularizare, respectiv definitivat nu creează și atribuții referitoare la înscrierea candidaților ce participă la aceste concursuri și la desfășurarea efectivă a concursurilor. De altfel, acest lucru este reținut și de instanța de fond care arată că organizarea și desfășurarea concursurilor este asigurată de inspectoratele școlare și de directorii unităților de învățământ. Astfel, se arată că sentința recurată conține motive contradictorii.
În același sens se arată că angajatorul cadrelor didactice nu este ministerul iar concursul de titularizare nu este organizat de minister.
În anul 2012 titularizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar s-a realizat în baza OMETCS nr. 5560/2011, act administrativ emis pentru punerea în aplicare a Legii nr. 1/2011. Totodată se arată că la concursul respectiv au dreptul să participe persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute de Metodologie în concordanță cu Centralizatorul.
Potrivit art. 161 alin.3 din Metodologie „specializările absolvenților care se înscriu la concursurile de titularizare trebuie să se regăsească atât în Centralizator cât și în Hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor…”
Aceeași condiție este prevăzută și de norma care reglementează concursul de definitivat respectiv, OMECTS nr. 6193/2012 art. 4 alin.3 care impunea condiția acreditării sau autorizării în baza unei Hotărâri a Guvernului.
3. În al treilea rând se arată că instanța, în mod nelegal, s-a intervertit în legiuitor, preluând atribuțiile de coordonare metodologică a organizării concursurilor de definitivare și titularizare.
OMETCS nr. 5560/2011 pentru aprobarea metodologiei–cadru privind mobilitatea personalului didactic este emisă în baza art. 252 alin.2 din legea nr. 1/2011. prin urmare, prin admiterea cererii și obligarea pârâților să permită înscrierea și participarea la examenele de titularizare, definitivat, respectiv grad a reclamanților, organizate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean C. prin radierea numelor reclamanților de pe lista candidaților înscriși cu studii neautorizate în județul C., listă ce este afișată într-o aplicație electronică coordonată de M. Educației Naționale”, instanța de fond stabilește condițiile de admitere și înscriere la examene pentru viitor, or această atribuție revine legiuitorului.
4. O altă critică vizează interpretarea greșită a prevederilor legale incidente, respectiv ignorarea prevederilor OMECTS nr. 5560/2011. Instanța de fond s-a intervertit în rolul de a coordona metodologic viitoarele concursuri, stabilind alte criterii decât cele prevăzute în metodologii, dar și în rolul celor ce organizează concursul, întrucât analizează documentele candidaților.
Din datele transmise de I. Școlar Județean C. din cei 6 reclamanți 4 s-au înscris la examenul de grad iar 2 la examenul de definitivat, iar, după introducerea datelor acestora în aplicația electronică națională s-a afișat informația: studii necorespunzătoare.
Se mai arată că, potrivit OMECTS nr. 5560/2011, membrii comisiei de organizare și desfășurare a concursului și consilierul juridic al inspectoratului școlar au obligația de a verifica legalitatea documentelor anexate cererii de concurs. În anexele la hotărârile de guvern care au reglementat structurile, specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu pentru Universitatea S. Haret nu se regăsesc și specializările reclamanților și, prin urmare, au fost aplicate în mod corect prevederile legale referitoare la organizarea și desfășurarea concursurilor. De altfel, instanța de fond nici nu a analizat aceste apărări ale pârâtei.
Prin urmare, instanța de fond a încălcat prevederile legale prin ștergerea reclamanților de pe lista candidaților cu studii neautorizate.
Se mai arată că, impunerea unei condiții prin lege, nu echivalează cu anularea unei diplome de licență, ci se analizează prin prisma selecției restrictive impuse prin metodologia elaborată în baza legii.
În mod eronat a reținut instanța de fond că diplomele de licență ale reclamanților sunt recunoscute fără nici o formalitate fiind emise în condițiile legii de către M. Educației Naționale care este menționat în antetul diplomelor. Mai arată recurenta că diplomele nu sunt emise de aceasta ci de instituțiile de învățământ superior. Se învederează dispozițiile art. 120 alin.2 din legea nr. 1/2011 conform cărora diplomele de studii se eliberează de instituțiile acreditate pentru programele și formele de studii acreditate sau autorizate. Astfel, se arată că orice persoană fizică sau juridică poate organiza în mod nelegal proces de învățământ și poate emite diplome cu antetul MECTS. Însă, ulterior parcurgerii acestui proces, nimeni nu se poate prevala de eroarea comună, de necunoașterea legii și obliga M. Educației să recunoască acel proces. Mai mult, potrivit art. 138 alin.2 din Legea nr. 1/2011 un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea studiilor de beneficiari.
În drept s-au invocat dispozițiile legale precizate.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare (f. 30) solicitând respingerea recursului.
Primul motiv de recurs este neîntemeiat întrucât sentința este pronunțată de un complet de judecată specializat în materia contenciosului administrativ la Tribunalul C. neexistând o astfel de secție.
Se mai arată, contrar susținerilor recurentei MEN, că acesta are calitate procesuală pasivă dat fiind că această instituție refuză să accepte că reclamanții dețin diplome de licență care atestă îndeplinirea condițiilor de participare la concursul pentru ocuparea unui post didactic, procedând la menționarea reclamanților într-o aplicație electronică coordonată de pârât. Astfel se arată că refuzul vine direct de la pârâtul MEN care nu permite reclamanților să participe la concursurile de promovare în funcție, pe considerentul că nu dețin diplome de licență valabile.
Totodată se solicită respingerea recursului și sub aspectul celei de-a treia critici, întrucât prima instanță nu s-a intervertit nici în rolul legiuitorului și nici nu a preluat atribuțiile de coordonare metodologică a organizării concursurilor, ci a apreciat în mod corect, că diplomele de licență ale reclamanților sunt valabile, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/ anulării acestor acte și astfel a obligat în mod corect pârâții să permită reclamanților participarea la examenele de titularizare sau definitivat ce se vor organiza pe viitor în baza acestor diplome de licență.
Cât privește cel de-al patrulea motiv de recurs, respectiv neanalizarea de către instanța de judecată a hotărârilor de guvern prin care se realizează acreditarea sau autorizarea funcționării provizorii a structurilor și specializărilor universitare și a formelor de învățământ respective, se solicită respingerea ca nefundat, câtă vreme, pârâta recurentă MEN nu a sesizat nereguli în perioada de monitorizare și chiar a avizat tipărirea formularelor de diplomă pentru Universitatea S. Haret, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că Universitatea a funcționat într-un cadru legal. Nici MEN și nici Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că Universitatea S. Haret a acționat în afara cadrului legal. Până în prezent diplomele de licență ale reclamanților nu au fost anulate astfel că aceștia se bucură de toate drepturile pe care le conferă calitatea de titular al diplomelor de licență, orice îngrădire a respectivelor drepturi reprezentând un abuz ce se impune a fi reprimat.
S-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, nefiind formulate critici sub acest aspect. Astfel, se reține că reclamanții în cauză sunt absolvenți ai Universității S. Haret care au obținut diplome de licență în anii 2008 și 2009, însă formele de învățământ ID urmate de aceștia nu au fost acreditate, aspect necombătut de reclamanți, singura apărare formulată de aceștia constând în aceea că având calitatea de titulari ai diplomelor de licență, acte administrative nerevocate sau anulate până în prezent, trebuie să beneficieze de plenitudinea drepturilor ce decurg din acestea.
În ce privește primul motiv de recurs, respectiv necompetența materială a secției civile a Tribunalului C. de a se pronunța asupra cererii de contencios administrativ de față, Curtea îl va respinge ca neîntemeiat, în cadrul Tribunalului C. neexistând o secție de contencios administrativ ci doar completuri specializate în cadrul secției civile, sentința recurată fiind pronunțată de un astfel de complet specializat în materia contenciosului administrativ, fapt ce rezultă din toate actele de procedură efectuate în cauză dar și din practicaua încheierilor de ședință și, respectiv, a sentinței recurate.
Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat. Astfel, Curtea reține că, în speță, M. Educației Naționale justifică calitate procesuală pasivă prin prisma situației de fapt din cauză, în sensul că această instituție gestionează aplicația electronică privind lista candidaților înscriși cu studii neautorizate în județul C., ca și operațiune administrativă în sensul art. 18 din legea nr. 554/2004. Pentru a califica respectiva listă drept operațiune administrativă ce a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecății, Curtea va avea în vedere și corespondența purtată de reclamanți cu I. Școlar Județean C. precum și extrasul din aplicația electronică depusă de reclamanți ( f.60-67) care îi vizează în mod efectiv nominal cu referire expresă la concursul de titularizare în speță, aspecte necontestate de către recurenta pârâtă.
Motivul al treilea de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond în sensul art. 304 pct.4 c.p.civ. va fi reținut ca întemeiat în parte, Curtea constatând că instanța de fond a dispus în limitele atribuțiilor legale, fără a se substitui unei alte autorități a statului însă numai cu privire la anul școlar 2012-2013.
În ceea ce privește anii școlari ulteriori, față de modul general în care cererea a fost formulată și precizată și ulterior admisă de către instanța de fond, în sensul obligării pârâtelor să permită înscrierea și participarea la examenele de titularizare, definitivat, respectiv grad organizate la nivelul Inspectoratului Județean C., Curtea reține că susținerile recurentei privind depășirea limitelor atribuțiilor puterii judecătorești sunt întemeiate, câtă vreme dispunând și pentru anii școlari ulteriori celui în cauză ( 2012-2013) instanța s-a substituit în rolul MECTS acesta fiind entitatea îndrituită a elabora metodologia privind organizarea concursurilor și stabilirea condițiilor de înscriere potrivit dispozițiilor Legii nr. 1/2011.
În ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de recurs, constând în greșita interpretare a dispozițiilor legale în materie, raportat la dispozițiile art. 304 alin.1 pct.9 c.p.civ., Curtea îl va reține ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Principalul argument al cererii de chemare în judecată care a fost și reținut de instanța de fond în mod esențial în soluționarea cauzei este împrejurarea că reclamanții dețin diplome de licență valabile, ce nu au fost revocate sau anulate și care le-ar conferi titularilor acestora toate drepturile prevăzute de lege.
Instanța de fond nu analizat, iar reclamanții nu au invocat ori dovedit în vreun fel că specializările și respectiv formele de învățământ pentru care dețin diplome de licență au fost acreditate potrivit dispozițiilor legale incidente, iar Curtea raportat la poziția recurentei pârâte, față de înscrisurile de la dosar (suplimentele diplomelor de licență) va reține că poziția pârâtelor este întemeiată, reclamanții fiind absolvenții unor specializări la forma de învățământ ID ( învățământ la distanță) neacreditată sau autorizată provizoriu în condițiile Hotărârilor de Guvern nr. 1609/2004, nr.940/2994 și respectiv nr. 410/2012.
În speță, refuzul pârâtelor de a permite înscrierea reclamanților la examenul de titularizare și definitivat organizat la nivelul Inspectoratului Județean Școlar C. pentru anul școlar 2012-2013 este unul justificat prin prisma dispozițiilor art. 161 alin.3 din Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2012-2013 aprobată prin OMECTS nr. 5560/2011 emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 1/2011 potrivit cu care „Specializările absolvenților cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență, care se înscriu la sesiunea de transferare pentru restrângere de activitate, la examenul de definitivare în învățământ, la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în unitățile de învățământ preuniversitar, la etapele de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ preuniversitar, detașare în interesul învățământului, detașare la cerere sau titularizare în baza art. 253 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, care au început studiile după . Legii nr. 88/1993*) privind acreditarea instituțiilor din învățământul superior și recunoașterea diplomelor, republicată, trebuie să se regăsească atât în Centralizator, cât și în hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile, specializările, durata studiilor, precum și titlurile obținute de absolvenții învățământului universitar, nomenclatorul domeniilor și al specializărilor universitare din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior emise după data de 17 decembrie 1993, care cuprind specializările autorizate să funcționeze provizoriu/acreditate, precum și forma de învățământ pentru care au fost autorizate să funcționeze provizoriu/acreditate. Programele de studii universitare de masterat acreditate și forma de învățământ pentru care au fost acreditate sunt aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.”.
Din interpretarea acestor texte normative, a căror legalitate nu a fost contestată, rezultă că, pe lângă condiția deținerii unei diplome de licență, este necesară condiția suplimentară ca specializarea și respectiv forma de învățământ urmată să fie acreditată sau autorizată provizoriu potrivit hotărârilor de guvern emise în acest sens și respectiv să se regăsească în centralizator.
În speță este necontestat faptul că reclamanții dețin diplome de licență însă aceștia nu au dovedit că îndeplinesc cea de-a doua condiție cumulativ prevăzută pentru a participa la concursul organizat de Inspectoratului Județean Școlar C. pentru anul școlar 2012-2013.
Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2012-2013 aprobată prin OMECTS nr. 5560/2011 prin care s-au impus cele două condiții cumulative are valoarea unui act administrativ normativ general obligatoriu ce nu poate fi înlăturat de instanță decât în procedurile speciale expres prevăzute de Legea nr. 554/2004 ( excepția de nelegalitate sau acțiunea în anularea actului administrativ normativ ).
Mai mult, se reține că impunerea unei condiții suplimentare pentru înscrierea la un concurs de titularizare sau definitivare în învățământ nu echivalează cu anularea unei diplome de licență, ci se justifică prin prisma interesului public de a promova un sistem educațional performant guvernat de principiile enunțate la art. 3 din Legea nr. 1/2011.
Nu în ultimul rând chiar din conținutul diplomelor de licență ale reclamanților rezultă că acestea conferă toate drepturile prevăzute de lege, prin urmare nu se poate reține că, de plano, diploma de licență conferă drepturi absolute al căror exercițiu să nu poată fi reglementat ori circumstanțiat.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, raportat la dispozițiile art. 312 alin.2 c.p.civ. Curtea va admite recursul urmând a modifica în parte sentința civilă nr. 2379/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în sensul că respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și în consecință, raportat la prevederile art. 51 c.p.civ., va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul I. Școlar Județean C. în favoarea pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
Se vor menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate, sentința nefiind criticată prin cererea de recurs sub acest aspect.
Față de soluția pronunțată, raportat la prevederile art. 274 c.p.civ. va respinge cererea intimaților reclamanți S. E., G. R., B. E., V. B., T. J., N. J. și N. E. având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr. 2379/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul cu numărul de mai sus.
Modifică în parte sentința civilă nr. 2379/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în sensul că respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul I. Școlar Județean C. în favoarea pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
Menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate.
Respinge cererea intimaților reclamanți S. E., G. R., B. E., V. B., T. J., N. J. și N. E. având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. Grațiela M. Lorența B. S. G.
Grefier,
T. S.
Red.RMG./11.03.2014
Dact.TS./12.03.2014
Jud.fond: V. I.A.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1096/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2284/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
