Pretentii. Sentința nr. 122/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 301/64/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 122/F/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanții T. N. și T. C. - M. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. B., P. M. B. și M. B., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. F. pentru pârâți, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a parcurs procedura scrisă prevăzută de art. 194 – 200 NCPCiv.
Cererea este timbrată cu 300 lei taxă judiciară de timbru (fila 6 dosar).
Se constată că instanța a pus în vedere părților prin citația emisă să formuleze în scris punct de vedere cu privire la competența materială a Curții de Apel B..
Pârâții au depus la dosar la data de 30 iulie 2014 punct de vedere cu privire la competența de soluționare a cauzei, invocând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B..
Instanța pune în discuția părții prezente excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B..
Avocat A. F. arată că din punct de vedere material, Curtea de Apel B. nu este competentă să soluționeze cauza, ci Tribunalul B. potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de Curțile de apel- secțiile de contencios administrativ și fiscal.
În speță, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata sumei de 4.567.800 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării Hotărârii Consiliului L. nr. 980/15.12.2008 și a Hotărârii Consiliului L. nr. 71/27.02.2009, iar reclamantul T. N. solicită obligarea pârâților la plata sumei de 5.000.000 euro reprezentând daune morale. Litigiul dedus judecății nu este privitor la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora. Actele administrative au fost anulate prin Decizia civilă nr. 5491/R/08.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel B. – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ . Având în vedere că cele două hotărâri pe care reclamanții le invocă drept generatoare a prejudiciului a cărui reparare se solicită, sunt emise de C. L. al M. B., în prezenta cauză își găsește aplicarea art. 10 alin. 1 teza i din Legea nr. 554/2004, în consecință competent să soluționeze cauza este Tribunalul B.. Întrebată fiind, avocat A. F. pentru pârâți solicită acordarea cheltuielilor doar cu privire la fondul cauzei și nu pentru susținerea excepției necompetenței materiale .
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 29.05.2014, sub nr._, reclamanții T. N. și T. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. B., P. M. B. și M. B. au formulat pretenții, daune materiale în cuantum de 4 567 800 euro urmare a HCL 980/2008 și 71/2009 și respectiv 5 000 000 euro pentru reclamantul nr. 1 reprezentând daune morale.
Pârâții au formulat la interpelarea instanței notă de ședință ( f. 339 vol III) prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel raportat la dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții nu au formulat punct de vedere cu privire la competența materială a Curții de Apel și nu s-au prezentat la primul termen de judecată.
Deliberând cu prioritate, în condițiile art. 248 NCPCIV, asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel B. invocată de pârâții C. L. AL M. B., P. M. B. și M. B., prin notă de ședință, instanța constată că aceasta este fondată.
Din întâmpinare și clarificările formulate de pârâi la interpelarea instanței rezultă că cele două HCL 980/2008 și 71/2009 a căror presupusă nelegalitate este cauza despăgubirilor materiale și morale solicitate de reclamanți au fost anulate în instanță în dosarul nr._ . Prin urmare cererea de chemare în judecată are drept obiect despăgubiri solicitate pe cale separată însă cauzate de un act administrativ constata ca nelegal respectiv situația reglementată de art. 19 alin.2 din Legea nr. 554 /2004 potrivit cu care „ Termenul de prescripție pentru despăgubiri. (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).”
Prin urmare cererea introdusă este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Competența însă se determină potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004 conform cărora (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Or, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că tribunalul este instanța de contencios administrativ de drept comun, excepțiile fiind de strictă aplicare. În același sens sunt și dispozițiile art. 96 alin.1 pct1 NCPCIV.
Astfel, Curtea de apel este competentă doar prin aplicarea criteriului organului emitent, dacă acesta este unul central, ceea ce în speță nu este cazul, fie prin aplicarea criteriului valoric, însă numai în cauzele de contencios fiscal, ceea ce din nou, nu este cazul în speța de față.
De altfel, în sprijinul aceleiași soluții este și caracterul accesoriu al capătului de cerere având ca obiect despăgubiri și care, dacă ar fi fost invocat o dată cu anularea actului administrativ, ar fi revenit instanței competente să anuleze actului, respectiv tribunalul.
Nu în ultimul rând, dacă cererea în despăgubiri nu ar fi fost precedată nici pe cale separată de anularea actului administrativ, atunci ar fi fost o acțiune civilă de competența instanțelor civile după aplicarea criteriului valoric.
Pentru aceste motive, în baza art. 132 alin 3 din NCPCIV,va fi admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B. și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B.- Secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții T. N. și T. C.-M. ambii cu domiciliul în B., ..3, . cu pârâții C. L. AL M. B., P. M. B. și M. B. toți cu sediul în B., . având ca obiect pretenții, daune materiale în cuantum de 4 567 800 euro urmare a HCL 980/2008 și 71/2009 și respectiv 5 000 000 euro pentru reclamantul nr. 1 reprezentând daune morale în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2014.
Președinte, Grefier
R. Grațiela M. V. P.
redRGM09.09.2014/tehnoredVP09.09.2014/7ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1911/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2231/2014.... → |
|---|
