Anulare act administrativ. Decizia nr. 2005/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2005/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 10/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2005
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – PREFECTUL JUDEȚULUI G. împotriva sentinței civile nr. 389/06.09.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul pârât P. C. RĂSUCENI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare au lipsit părțile.
Curtea invocă din oficiu motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /04.01.2012 reclamanta Instituția P. – Județul G. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei Răsuceni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr. 29/01.04.2011, cu privire la acordarea alocației pentru susținerea familiei J. G., precum și a tuturor efectelor juridice produse de acest act administrativ.
Prin sentința civilă nr. 389/06.09.2012 tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că la data de 01.04.2011 P. comunei Răsuceni, județul G. a emis Dispoziția nr. 29 prin care a dispus acordarea alocației pentru susținerea familiei J. G., actul administrativ mai sus menționat fiind transmis instituției în vederea verificării legalității acestuia cu adresa nr. 1169/23.06.2011. Prin referatul nr. 7098/17.10.2011 reclamanta a solicitat primarului actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 29/2011, solicitând acestuia să revină cu precizări referitore la neconcordanțele existente între data emiterii dispoziției 01.04.2011 și data înregistrării cererii de acordare a dreptului la alocație, respectiv 17.04.2011, ulterior emiterii dispoziției, dar acesta nu a dat curs referatului, motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 C.pr.civ., Legea nr. 340/2004, republicată, art. 21, 123 al.5 din Constituția României, art. 1, Legea nr. 554/2004, Legea nr.393/2004, Legea nr. 277/2010.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242, alin. 2, Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar următoarele acte: adresa Consliliului Local al ./2011, Dispoziție nr. 29/2011, referatul de legalitate nr. 7098/2011, referatul nr. 119/27.04.2011.
La data de 16.11.2011 pârâtul Consiliul Local Hotarele a depus la dosar o . acte cu mențiunea că hotărârea nr.15/2011 va fi revocată în prima ședință a Consiliului Local Hotarele pe luna noiembrie 2011, urmând a depune la dosarul cauzei o copie a acestei hotărâri.
La termenul de judecată din data de 24.06.2012 reclamanta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 29/2011, și anume: cererea și declarația pe proprie răspundere pentru acordarea unor drepturi de asistență socială,ancheta socială, adeverința de venit pe anul 2011 pe numele J. G., adeverința de venit pe anul 2011 pe numele J. G. F., dispoziția nr. 29/01.04.2011, referat din data de 29.04.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reține următoarele: la data de 01.04.2011 P. comunei Răsuceni, județul G. a emis Dispoziția nr. 29 prin care a dispus acordarea alocației pentru susținerea familiei J. G..
Actul administrativ mai sus menționat a fost transmis reclamantei în vederea verificării legalității acestuia cu adresa nr. 1169/23.06.2011. Prin referatul nr. 7098/17.10.2011 reclamanta a solicitat primarului actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 29/2011, solicitând acestuia să revină cu precizări referitore la neconcordanțele existente între data emiterii dispoziției 01.04.2011 și data înregistrării cererii de acordare a dreptului la alocație, respectiv 17.04.2011, ulterior emiterii dispoziției, dar acesta nu a dat curs referatului.
Cererea reclamantului este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâtul a depus la dosar o . acte care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 29/01.04.2011, respectiv cerere și declarație pe proprie răspundere pentru acordarea unor drepturi de asistență socială,ancheta socială, adeverința de venit pe anul 2011 pe numele J. G., adeverința de venit pe anul 2011 pe numele J. G. F., dispoziția nr. 29/01.04.2011, referat din data de 29.04.2011.
Aceste acte fac dovada deplină a emiterii Dispoziției atacate de reclamant.
Chiar dacă pârâtul nu a înaintat actele care au stat la baza emiterii Dispoziției atacate reclamantului, acesta le-a depus în fața instanței de contencios.
Pe cale de consecință, tribunalul consideră că Dispoziția nr. 29/01.04.2011 emisă de pârât este dată în conformitate cu dispozițiile legii 277/2011 privind alocația pentru susținerea familiei, modificată și completată.
Numitul J. G. a făcut cerere și declarație pe propria răspundere pentru acordarea unor drepturi de asistență socială, s-a efectuat și referat de anchetă socială în conformitate cu dispozițiile art. 27 și 16 din legea 277/2011.
Totodată mai există la dosar și adeverințele de venit pe anul 2011 ale lui J. G. și J. G. F., precum și un referat întocmit de Primăria comunei Răsuceni în care este susținută cererea numitului J. G..
Față de cele arătate mai sus și văzând disp. art. 16, 17 din Legea 277/2011, tribunalul constată neîntemeiată cererea reclamantului și urmează să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta- recurenta reclamantă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – PREFECTUL JUDEȚULUI G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă a arătat că în fapt, prin Dispoziția nr. 29/01.04.2011 primarul comunei Răsuceni a dispus acordarea dreptului la alocația pentru susținerea familiei numitului J. G..
Precizăm că Dispoziția nr. 29/01.04.2011 a fost înaintată Instituției P. -G. prin adresa nr. 1169/23.06.2011, iar prin referatul nr. 7098/17.10.2011 instituția noastră a solicitat primarului comunei Răsuceni actele care au stat la baza emiteri Dispoziției nr. 29/2011, solicitând totodată acestuia să revină cu precizări referitoare la neconcordanțele existente între data emiterii dispoziției respective și data înregistrării cererii de acordare a dreptului la alocației, astfel cum a fost aceasta menționată în referatul nr. 119/27.04.2011 anexat dispoziției, solicitare căreia însă P. comunei Răsuceni nu a dat curs.
S-a înregistrat astfel pe rolul Tribunalului G. dosarul nr._ /_ având ca obiect anularea Dispoziției nr. 29/2011, cauză ce a fost soluționată de instanța de fond prin Sentința civilă nr. 389/C./06.09.2012 pronunțată în sensul respingerii acțiunii formulate de către Instituția P. - județul G. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Răsuceni.
Considerăm sentința pronunțată vădit nelegală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 304, al. 9 Cod de procedură civilă, hotărârea fiind atât lipsită de temei legal, cât și pronunțată cu aplicarea și încălcarea legii.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de subscrisa „analizând actele și lucrările dosarului". Parcurgând însă considerentele sentinței, am observat însă că instanța a „analizat acte și lucărir" străine de pricină și care nu au legătură cu prezenta cauză dedusă judecății, cu referire la termene care nu au fost acordate în speța de față.
Așadar, Tribunalul reține în mod complet eronat faptul că la dosarul cauzei „la data de 16.11.2011 pârâtul Consiliul Local Hotarele a depus o . acte cu mențiunea că Hotărârea nr. 15/2011 urmează a fi revocată în prima ședință a Consiliului Local Hotarele", fapt practic imposibil în primul rând prin raportare la data la care am investit instanța cu prezenta acțiune, respectiv 04.01.2012, la persoana care deține calitatea de pârât în prezenta cauză, respectiv P. comunei Răsuceni, iar nu Consiliul Local Hotarele, cât și la actul administrativ a cărui anulare am solicitat-o, în speță fiind vorba de Dispoziția Primarului comunei Răsuceni nr. 29/2011, iar nu de Hotărârea Consiliului Local Hotarele nr. 15/2011.
Mai mult decât atât, se reține în sentința recurată faptul că la termenul de judecată din data de 24.06.2012 (teremn care nu s-a acordat în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât se regăsește în calendar duminica, deci într-o zi nelucrătoare), subscrisa am fi depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii dispoziției atacate, deși aceste acte pe care ne-am întemeiat acțiunea au fost depuse odată cu cererea de chemare în judecată, iar obligația de a înainta instanței de judecată toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat revine autorității emitente, conform art. 13, al. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.
Trecând peste aceste vicii ale hotărârii recurate, pe care le putem considera, cu toleranță, drept erori materiale ce pot fi îndepărtate pe calea unei simple cereri întemeiată pe dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, sentința nr. 389/2012 este pronunțată însă cu aplicarea și încălcarea legii, nesocotind în mod flagrant dispozițiile imperative ale Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, modificată și completată, act normativ care de asemenea este menționat în mod eronat ca fiind adoptat în anul 2011.
Așadar, instanța reține faptul că „. acte" depusă de pârât și „care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 29/2011...fac dovada deplină a emiterii dispoziției atacate de reclamant". însă, așa cum se poate observa din simpla lecturare a acțiunii formulate de către subscrisa, instituția noastră nu a afirmat nici un moment faptul că respectivul act administrativ nu ar fi fost emis și nici nu a contestat existența acestuia (nu aveam cum să-l contestăm dacă nu am fi cunoscut cuprinsul acestuia și, în mod implicit, existența sa), ci am solicitat anularea dispoziției întrucât aceasta a fost emisă cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 277/2010.
Astfel, simpla înfățișare de către pârât în fața instanței de judecată a actelor care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 29/2011 nu este de natură a acoperi motivele de nelegalitate pe care le-am invocat în cuprinsul acțiunii, instanței revenindu-i obligația de a cerceta și dacă respectivele înscrisuri sunt întocmite cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de legislația aplicabilă în domeniu.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 277/2010, alocația pentru susținerea familiei se acordă pe bază de cerere și declarație pe propria răspundere, însoțită de actele doveditoare privind componența familiei, veniturile acesteia și, după caz, acte din care să reiasă frecventarea cursurilor școlare de către copii aflați în întreținere.
De asemenea, conform art. 16, al. 1 din același act normativ, coroborate cu dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 38/2011 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 277/2010, în vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de acordare a alocației, primarul dispune, în mod obligatoriu, evaluarea socioeconomică a familiei, prin anchetă socială care se realizează în termen de maximum 10 zile de la data înregistrării cererii.
Totodată, art. 17 din Legea nr. 277/2010 stabilește termenul în care primarului îi revine obligația de a comunica beneficiarilor dispoziția privind stabilirea dreptului la alocația pentru susținerea familiei, și anume în termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale. De vreme ce legiuitorul menționează doar termenul de comunicare a dispoziției respective, concluzia logică este aceea că înăuntrul acestui termen (de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale) primarului îi revine totodată și obligația de a emite dispoziția.
Or, ar fi fost suficient ca instanța să observe data la care au fost întocmite înscrisurile înaintate de către pârât pentru termenul din 24.05.2012, înscrisuri care se află la dosarul cauzei, și să pronunțe o soluție prin care să admită acțiunea și să anuleze actul administrativ atacat. Și aceasta întrucât este fără putință de tăgadă faptul că, atâta vreme cât cererea, declarația pe propria răspundere și ancheta socială au fost toate întocmite la data de 24.04.2011, dispoziția de acordare a dreptului de alocație pentru susținerea familiei emisă la data de 01.04.2011 este nelegală, fiind emisă în lipsa documentelor stabilite ca obligatorii de către legiuitor.
Acest aspect este confirmat și de maniera în care a fost redactată dispoziția nr. 29/2011, în preambulul acestei fiind doar enumerate la modul generic cererea, declarația pe propria răspundere și ancheta socială, fără a se menționa însă numărul și data la care aceste documente au fost înregistrate în evidențele primăriei.
Având în vedere aspectele relatate anterior, vă solicităm admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept recurenta-reclamantă a invocat art. 19 alin. 1 lit. „a" și „e" din Legea nr. 340/2004 republicată, art. 123 alin. 5 din Constituția României, art. 3 și 11 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 277/2010 privind acordarea alocației pentru susținerea familiei, modificată și completată, H.G. nr. 38/2011 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 277/2010.
Intimatul –pârât legal citat nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 indice 1 din C. și de motivul de recurs prevăzut de art 304 punctul 5 din C. invocat din oficiu curtea reține că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.
Potrivit art 105 alin 2 din C. actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Curte consideră că este incident motivul de casare pre văzut de art 304 pct din C. care stabilește, prin raportare la art. 312 alin. 3 C.proc.civ., un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.proc.civ.
Acest ultim text legal constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În speță, curtea reține că a fost încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil prin faptul că instanța de fond a soluționat cererea de chemare în judecată fără ca reclamanta să îl cheme în judecată în calitate de pârât și pe beneficiarul actului administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză și față de care actul administrativ produce toate efectele juridice avute în vedere la emiterea acestuia.
Curtea reține că Dispoziția nr. 29/01.04.2011 emisă de pârât baza dispozițiile Legii 277/2011 privind alocația pentru susținerea familiei, modificată și completată are un beneficiar în persoana numitului J. G., iar recurentul-reclamant nu a înțeles să întregească cadrul procesual subiectiv prin chemarea în judecată a acestei persoane .
Este evident că o analiză a legalității actului administrativ contestat nu poate avea loc într-un cadru procesual subiectiv incomplet.
În cauză, atacarea actului administrativ de prevederile căruia beneficiază o persoană fizică în temeiul Legii 277/2011 implică liticonsorțiul procesual pasiv obligatoriu compus din emitentul actului și beneficiarul acestuia.
Așadar, în cauză este vorba de o nulitate relativă și virtuală a actului de procedură reprezentat de hotărârea judecătorească, nulitate virtuală care rezultă din interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor cuprinse în codul de procedură civilă care consacră în mod implicit principiul contradictorialității desfășurării procesului civil și dreptul la apărare al părților prin dreptul pe care părțile din procesul civil îl au reciproc în ce privește comunicarea între ele a tuturor actelor de procedură .
Pentru aceste motive instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – PREFECTUL JUDEȚULUI G. împotriva sentinței civile nr. 389/06.09.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul pârât P. C. RĂSUCENI.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red,dact, Judecător Ovdiu S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5622/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2706/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
