Anulare act administrativ. Sentința nr. 208/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 7547/2/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 208
Ședința publică din data de 18.01.2013
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: V. E. C.
GREFIER: S. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul reprezentat de avocat V. C., cu împuternicire avocațială aflată la fila 26 dosar și pârâta ANI reprezentată de consilier juridic I. L., cu delegație depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta ANI.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta ANI, prin întâmpinare.
Pârâta ANI, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii, arătând că raportul de evaluare întocmit are valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedură penală. Mai arată că poate face obiectul controlului jurisdicțional al instanței de contencios administrativ raportul de evaluare prin care ANI a stabilit existența unei situații de conflict de interese, de natură administrativă sau a unei incompatibilități, situația din speța supusă judecății fiind diferită. Prin urmare, actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului, nu este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuși, condiție impusă de dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci un act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art. 221 și art. 223 C.proc.penală. Pentru toate argumentele expuse în întâmpinare, solicită admiterea excepției, respectiv respingerea cererii, ca inadmisibilă. Depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată, arătând că, în opinia ANI, raportul de evaluare contestat este doar un denunț, iar Agenția nu este decât un denunțător, în sensul art. 221 și 223 din C.proc.penală, situație în care instanța de contencios administrativ nu ar avea competența de cenzurare a activității desfășurate și concretizate în actul denumit raport de evaluare, dar calificat drept simplu act de sesizare a organelor de cercetare penală - denunț, fiind lipsit de efectele pe care raportul de evaluare ar fi putut să le producă în sfera răspunderii civile, administrative și disciplinare, reglementate de art. 23-26 din Legea nr. 176/2010. Pârâta nu analizează ce se întâmplă în situația în care instanța ar decide că este inadmisibilă contestarea acestui raport în contencios administrativ, deoarece raportul necontestat în condițiile legii, va produce, de drept, efectele civile prevăzute de art. 22-25 din Legea nr. 176/2010, respectiv Agenția poate întreprinde demersuri ulterioare de declanșare a unor proceduri de atragere a răspunderii disciplinare sau de anulare în contencios administrativ a unor acte întocmite de persoana în cauză, respectiv intervine sancțiunea decăderii acelei persoane din dreptul de a exercita o funcție publică pentru o perioadă de 3 ani, fără ca reclamantului să i se fi oferit posibilitatea legală de a contesta corectitudinea aplicării unor astfel de măsuri.
Pentru toate argumentele expuse în concluziile scrise intitulate răspuns la întâmpinare, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității cererii.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul C. – SCAF la data de 8.10.2012, reclamantul C. V. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/25.09.2012 întocmit în lucrarea nr._/S/II/27.04.2011 de către ANI – Direcția Generală Inspecția de Integritate, Serviciul 4.
În motivarea cererii se arată, în esență, că raportul contestat este lovit de nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor exprese ale art. 21 și urm. din Legea nr. 176/2010 raportat la dispoz. art. 79 din Legea nr. 161/2003, respectiv din conținutul raportului lipsește chiar elementul esențial, și anume „evaluarea elementelor de conflict de interese” care echivalează cu lipsa motivării/fundamentării concluziilor raportului și a măsurilor dispuse prin acesta.
Inspectorul ANI specifică în raportul contestat doar concluzia existenței unor „indicii privind încălcarea legislației penale”, or este evident că, în considerarea atribuțiilor legale stabilite prin art. 21 din Legea nr. 176/2010 coroborat cu art. 79 din Legea nr. 161/2003, Raportul trebuia să încadreze, din punct de vedere legal, faptele imputate în ipotezele prevăzute limitativ de dispoz. art. 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, precum și motivația pentru care apărările reclamantului nu au fost primite.
Inspectorul de integritate s-a limitat să înșiruie, vădit tendențios, o . evenimente pe care le-a apreciat ca indicii privitoare la posibila săvârșire a unor infracțiuni și să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la acestea. Or, numai în situația existenței unui conflict de interese, Raportul poate să producă efectele civile prevăzute de art. 22 – 25 din Legea nr. 176/2010, respectiv ANI poate întreprinde demersuri ulterioare de declanșare a unor proceduri de atragere a răspunderii disciplinare sau de anulare în contencios administrativ a unor acte întocmite de persoana în cauză, respectiv intervine sancțiunea decăderii acelei persoane din dreptul de a exercita o funcție publică pentru o perioadă de 3 ani.
În concluzie, Raportului de evaluare îi lipsește chiar scopul prevăzut de lege pentru întocmirea sa (existența conflictului de interese din punct de vedere al legislației civile), sancțiunea legală fiind nulitatea acestuia.
Este invocată nulitatea Raportului ANI și pe temeiul încălcării dreptului la apărare reglementat prin art. 8 alin.3 din Legea nr. 176/2010, precum și netemeinicia acestuia, pe motiv că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea reține existența unui conflict de interese.
Prin întâmpinare, pârâta ANI invocă excepția inadmisibilității cererii,
arătând că a emis un Raport de evaluare în lucrarea nr._/G/II/25.09.2012, potrivit dispoz. art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010, care prevede că inspectorii de integritate întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților precum și, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau penale.
Prin Raportul în cauză s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii asimilată faptelor de corupție prevăzută de art. 132 și a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253 C.penal, precum și a infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzute de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, Raportul întocmit are valoarea unei veritabile sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedură penală, situație în care cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.
Față de dispoz. art. 22 din Legea nr. 176/2010, face obiectul controlului jurisdicțional al instanței de contencios administrativ raportul de evaluare prin care ANI a stabilit existența unei situații de conflict de interese de natură administrativă sau a unei incompatibilități, situația din speța supusă judecății fiind diferită.
O eventuală admitere a cererii ar conduce la soluția absurdă în care sesizarea Parchetului ar fi anulată de instanța de contencios administrativ. Or, o astfel de soluție depășește competența instanței de contencios administrativ, P. fiind singura instituție competentă să efectueze cercetări asupra faptelor denunțate. Actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului nu este un act administrativ care să producă efecte prin el însuși (condiție impusă de Legea nr. 554/2004 pentru ca actul să fie supus controlului instanței de contencios administrativ), ci este un act de sesizare, în înțelesul art. 221 și art. 223 C.proc.penală.
Analizând excepția inadmisibilității cererii, Curtea o constată întemeiată pentru următoarele argumente:
Prin Raportul de evaluare nr._/G/II/25.09.2012 întocmit de către ANI – Direcția Generală Inspecția de Integritate, Serviciul 4 s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii asimilată faptelor de corupție prevăzută de art. 132 și a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253 C.penal, precum și a infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzute de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, Raportul de evaluare întocmit, așa cum arată, de altfel, ambele părți, nu cuprinde o evaluare propriu-zisă a unei situații de conflict de interese, în sensul art. 21 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 176/2010, ci are numai valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală, în sensul art. 221 și art. 223 C.proc.penală.
Raportul nu este menit a produce efectele civile prevăzute de art. 22 – 25 din Legea nr. 176/2010, întrucât ANI nu a stabilit existența unei situații de conflict de interese de natură administrativă, ci a înțeles să emită Raportul, în temeiul art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010, ca act de sesizare a organului de cercetare penală competent.
În această situație, Curtea constată că Raportul prin care s-a dispus, exclusiv, sesizarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ nu este un act administrativ care să fie supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței de contencios administrativ, întrucât nu produce alte efecte decât acela de sesizare a organului de cercetare penală, procedura de verificare a unei astfel de sesizări intrând sub imperiul Codului de procedură penală.
Pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii și va respinge, în consecință, cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul C. V., cu domiciliul ales la SCA „C. și Asociații”, în București, ., .-4, sector 2, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, .. 15, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. S. I.
Red.VEC/tehnored.SI
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5289/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2827/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
