Despăgubire. Decizia nr. 2827/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2827/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 29381/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2827
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 4459/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. V., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, se prezintă intimatul-reclamant prin avocat E. P. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus prin serviciul registratură, la data de 12.06.2013, precizări în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea către apărătorul intimatului-reclamant a unei copii de pe precizările formulate de recurenta-pârâtă și, față de lipsa părții adverse, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine, pe lista de ședință, se constată aceeași prezență.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, apărătorul intimatului-reclamant solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul precizărilor depuse de recurenta-pârâtă și pentru a verifica dacă au intrat banii în contul intimatului-reclamant.
Deliberând asupra cererii de amânare formulată de intimatul-pârât, Curtea apreciază că este neîntemeiată observând faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că sumele de bani au fost virate în contul executorului judecătoresc la data de 23.04.2013, iar în raport de data prezentului termen de judecată se apreciază de către Curte că intimatul-reclamant a avut la dispoziție timp pentru a efectua verificările necesare să observe că în conturile sale au fost virate sumele de bani.
Totodată, Curtea pune în discuție recalificarea excepției lipsei de obiect ca fiind apărare pe fondul cauzei, iar nu excepție procesuală propriu-zisă.
Având cuvântul, apărătorul intimatului-reclamant arată că nu se opune recalificării excepției lipsei de obiect ca fiind apărare pe fondul cauzei.
Deliberând, Curtea observă faptul că în susținerea excepției lipsei de obiect au fost invocate de către recurenta-pârâtă argumente ce vizează fondul cauzei, motiv pentru care apreciază că prin această excepție sunt prezentate apărări pe fondul cauzei, neputând fi calificată ca excepție procesuală propriu-zisă.
Nemaifiind cererii de formulat sau probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului.
Având cuvântul, apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 26.07.2012 reclamantul B. V. a chemat în judecata pe parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța sa fie obligata la plata tranșei a II-a, reprezentând 60% din suma stabilită prin hotărârea nr. 2/05.02.2009 a Comisiei Județene Călărași de aplicare a Legii nr. 290/2009, reactualizata în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 05.02.2009 și pana la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 4459/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a – C. administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, aceasta fiind obligată să plătească reclamantului tranșa a II-a din totalul sumei de 220.845,44 lei acordate prin hotărârea nr. 2/05.02.2009, actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 05.02.2009 până la data plății, precum și suma de 2232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin hotărârea nr. 2/05.02.2009 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 290/2009 a fost aprobată cererea nr. S-2042/15.12.2003 depusă de reclamantul B. V. și s-a propus acordarea către acesta de compensații bănești în valoare de 220.845,44 lei.
Pârâta a achitat reclamantului prima tranșă de 40% din totalul compensațiilor în cuantum de 88.338, 18 lei, fără a achita acestuia și cea de a doua tranșă în cuantum de 60%.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute de art. 11 alin. 1.
În ceea ce privește eșalonarea despăgubirilor, devin incidente dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, potrivit cărora compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor depășește_ lei. Conform alin. 6 al aceluiași articol, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Pornind de la aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că pârâta nu a achitat reclamantului până la acest moment a doua tranșă din totalul despăgubirilor ce i-au fost acordate, fără a justifica în mod rezonabil depășirea termenului legal, singurul argument prezentat în întâmpinare fiind insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, printre care și cea datorată reclamanților. Or, această apărare nu poate fi primită în cauză, întrucât a refuza achitarea sine die a acestor despăgubiri, prin invocarea formală a lipsei fondurilor bănești, echivalează cu a transforma dreptul de proprietate al reclamanților asupra sumelor respective într-un drept eventual, ceea ce încalcă regulile fundamentale dezvoltate de CEDO prin jurisprudența sa.
Prin recunoașterea dreptului la despăgubire, neurmată însă, în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 290/2003, de punerea efectivă în plată a compensațiilor acordate, se creează și se menține o stare de incertitudine și de insecuritate juridică în domeniul legilor reparatorii, ceea ce este de nepermis într-un stat de drept.
Referitor la cererea reclamantului de actualizare a sumei în raport de indicele de creștere al prețurilor de consum, tribunalul a constatat că este întemeiată față de prevederile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006. În ceea ce privește perioada pentru care urmează să fie actualizată suma, având în vedere că această măsură este necesară pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea în mod nejustificat de către pârâtă a obligației de plată a compensațiilor acordate, suma urmează a fi actualizată începând cu data emiterii hotărâri, respectiv 05.02.2009 până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, invocând în esență faptul că în raport de art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Așadar, dreptul reclamantului de a primi despăgubirile este afectat de o condiție, iar nerealizarea ei, respectiv nealocarea unor sume cu această destinație, conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de textul legal menționat.
De asemenea, recurenta a solicitat micșorarea cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ., invocând faptul că pentru soluționarea dosarului nu a fost necesar decât un singur termen de judecată.
În drept au fost invocate prev. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
La data de 12.06.2013 recurenta-pârâtă a depus la dosar precizări prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii, învederând faptul că intimatul a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării tranșei a II-a de 60% din suma totală de 220.854,44 lei, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 741/2012 de către SCPEJ IGPV, iar cu O.P. nr. 2042/23.04.2013 Trezoreria Sector 1 a virat în contul executorului judecătoresc suma de 153.672,83 lei.
În dovedire au fost anexate înscrisuri.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termen de judecată din data de 17.06.2013 Curtea a dispus recalificarea excepției lipsei de obiect a cauzei ca fiind apărare de fond, iar nu excepție procesuală propriu-zisă, ulterior luării concluziilor apărătorului intimatului-reclamant, parte prezentă la judecarea recursului.
Analizând actele dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este fondat, urmând să-l admită și să modifice în parte sentința recurată.
Astfel, Curtea reține că reclamantul B. V. a formulat cerere de chemare în judecată pentru a obține obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata tranșei a II-a de 60% din suma totală de 220.854,44 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 2/05.02.2009, cu actualizarea în raport cu indicele de creștere al prețurilor de consum, începând cu data de 05.02.2009 și până la data plății.
Acțiunea reclamantului a fost admisă, astfel cum a fost formulată, fiind pronunțată sentința civilă nr. 4459/09.11.2012 – titlu executoriu în cazul în care rămâne irevocabilă.
Din înscrisurile noi depuse în recurs (f. 28-29) rezultă că, în același timp, intimatul- reclamant a parcurs procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 2/05.02.2009 emisă de Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel că la data de 23.04.2013 a fost virată în contul SCPEJ IGPV suma de 153.672,83 lei (f. 28). Așadar, creanța invocată de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost satisfăcută întocmai, astfel că acțiunea sa a rămas fără obiect. Nu se mai justifică deci obligarea pârâtei la plata unei sume de moment ce respectiva plată a fost deja efectuată, iar aceasta chiar dacă este o plată silită, iar nu una voluntară.
În plus, apreciază instanța de control judiciar că prin respingerea recursului, sentința primei instanțe devine irevocabilă și constituie titlu executoriu, reclamantul fiind în situația de a cere din nou plata în temeiul acestui titlu obținut ulterior, situație în care am vorbi fie de o plată nedatorată, fie de o îmbogățire fără justă cauză.
Cu privire la susținerea apărătorului intimatului reclamant de la ultimul termen de judecată în sensul că acțiunea nu ar fi rămas fără obiect, în acest sens învederând faptul că există dovezi la dosar că ar fi fost poprite anumite sume de bani, dar nu există nicio dovadă a plății creanței, respectiv a faptului că sumele ar fi fost efectiv remise de către executorul judecătoresc intimatului reclamant, aceasta este neîntemeiată. În acest sens, Curtea apreciază că aspectul plății sau nu a sumelor de către executorul judecătoresc către creditor nu prezintă relevanță în cauză, fiind în fapt vorba de raporturi distincte.
În consecință, în temeiul disp. art. 299 și urm. coroborat cu art. 312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 2232 lei, reprezentând onorariu de avocat, la care instanța de fond a obligat recurenta-pârâtă, Curtea observă că în cauză a fost făcută dovada realității, necesității și proporționalității onorariului de avocat în raport de natura și complexitatea cauzei, motiv pentru care acest motiv de recurs este apreciat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4459/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. V., cu domiciliul ales la SCA N. și G. în București, ., ., ., sector 3.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./dact. MD - 2 ex. /21.06.2013
Tribunalul București
Jud. fond O. D. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 208/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5752/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
