Pretentii. Decizia nr. 5752/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5752/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 2972/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5752
Ședința publică de la 13.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI MIHĂILEȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 249/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. D. reprezentat de avocat P. I. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimatul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Intimatul-reclamant, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, conform argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.11.2012, sub nr._, reclamantul S. D. a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în cuantum de 6871 lei achitată cu chitanța nr._/24.10.2011, deoarece este o taxă discriminatorie și contravine Tratatului de Instituire al Comunității Europene.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Naționale a F. pentru Mediu, pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantului această instituție să fie obligată să plătească DGFP G. suma reprezentând taxa de poluare și dobânzile legale solicitate de reclamantă.
Prin sentința nr. 249/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul G., aceasta a reținut că cererea este fondată, pentru următoarele considerente:
În anul 2011 reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 6871 lei, conform chitanței nr._ /2011, fiindu-i necesară pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen Passat neînmatriculată în România, reprezentând taxă specială, taxă pe care aceasta solicită a-i fi restituită deoarece contravine art. 90 din Tratatul de Instituire al Comunității Europene.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că OUG 50/2008 nu este conformă cu art.90 din T.C.E., actual art. 110 T.F.U.E., ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia.
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. 50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-uri alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second -hand deja înmatriculate în România.
Scopul general al art.90 T.C.E. (art. 110 T.F.U.E.) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele - și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele internei.
Tribunalul urmărind modificările succesive ale O.U.G. nr. 50/2008, a constatat faptul că achitarea sumei în litigiu a avut loc după data modificării O.U.G. 50/2008 prin O.U.G. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, Legea nr. 329/2009, și O.U.G. nr. 117/2009. În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second - hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel ,,autovehiculele Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele NI cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008”.
Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la, plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovada a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O.U.G. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90, actual 110, din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie să diminueze sau să fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință atunci când produsele interne si produsele importate se afla într-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarai de protejare a industriei naționale si a Ierurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin O.U.G. 218/2008, OUG 7/2009, Legea nr. 329/2009 și O.U.G. 117/2009, norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene si care se înmatriculează în România si autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Există desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă partea în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circula fără sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioada, dar nu pentru prima data și care intră în concurență directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că prevederile fiscale referitoare la instituirea taxei de poluare așa cum a fost ea reglementată prin ultimele modificări legislative, sunt incompatibile cu dreptul comunitar.
Așa fiind, tribunalul a considerat că cererea reclamantului este întemeiată, astfel cum a fost formulată.
Dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din România trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție Europeană a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber"s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european.
Cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice G. privind Administrația F. pentru Mediu a fost considerata ca întemeiată, prin prisma art. 60 – 63 Cod procedură civilă și având în vedere că chematul în garanție este persoana juridică în patrimoniul căreia se află contravaloare acestei taxe de poluare.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. de Mediu formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G., a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie DGFP G. suma de 6871 lei ce reprezintă taxă de poluare pentru a fi restituită reclamantului ca taxă nedatorată și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Mihăilești județul G. să restituie reclamantului suma de 6871 lei taxă de poluare.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. G., în numele Administrației Finanțelor Publice Mihăilești, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a solicitat casarea sentinței atacate, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, și transmiterea dosarului organului fiscal – Administrația Finanțelor Publice Mihăilești.
A fost criticata sentința atacată pentru nelegalitate deoarece instanța de judecată fără niciun temei legal, a respins excepția de necompetență generală a instanței de judecată.
Recurenta a considerat că, instanța de fond trebuia să admită excepția de necompetență generală a instanței de judecată și să decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent să restituie taxa de poluare, respectiv AFP Mihăilești, având în vedere adoptarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abrogă OG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi, recurenta a considerat că competența de soluționare a prezentei cauze aparține AFP Mihăilești.
În subsidiar, a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, întrucât la pronunțarea sentinței, instanța nu a ținut cont de aceste dispoziții legale.
Intimatul reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 si 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de recurentă este nefondată, așa cum corect a reținut și instanța de fond, întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel ca, reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 110 paragraful 1 TFUE este evidentă.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (Cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
Se va lua act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI MIHĂILEȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr. 249/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red.IF/IS/2 ex.
Jud. fond – C. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2827/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5160/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
