Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 3423/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3423/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 3915/2/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3423
Ședința publică din 06.11.2013
C. compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: B. ANIȘOARA
********************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta FEDERAȚIA R. DE PATINAJ în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect „litigiu lg. nr.94/1992”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care C., având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitate pârâtei, la cererea reprezentantului său, să depună concluzii scrise la dosar, conform art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, republicat, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 20.06.2013, reclamanta Federația R. de Patinaj în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, a solicitat anulareaÎncheierii nr. 12/10.05.2013, în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei nr. 8/22.03.2013 și a procesului verbal de constatare nr. 74/13.02.2013 a Curții de C. - Departamentul IX, precum și suspendarea executării Deciziei nr. 8/22.03.2013, până la soluționarea irevocabilă a litigiului, conform art.15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că împotriva Deciziei nr. 8/22.03.2013 a formulat contestație, înregistrată la C. de C. sub nr._/15.04.2013, care a fost respinsă, pe motiv că existența unui dosar penal nu scutește obligația conducerii de a lua măsurile prevăzute în decizie cu privire la suma de 28.440 lei, reprezentând sume solicitate de Federația R. de Patinaj spre decontare la Comitetul Olimpic și Sportiv Român, cu toate că aceste sume trebuie recuperate de la persoanele vinovate, iar vinovăția va fi dovedită doar în urma unui proces penal unde federația va avea calitatea de parte vătămată.
C. de C. a refuzat să facă precizări cu privire la redactarea confuză a deciziei, considerând că aceasta nu privește fondul constatărilor.
De asemenea, clarificarea sumei de 14.385 lei achitată pentru Pregătire loturi olimpice/naționale - Patinaj viteza Short Track FOTE 2013, în opinia Curții De C., folosită contrar obligațiilor prevăzute prin contractul nr. 422/26.01.2012, nu este justificată.
Această sumă a fost utilizată în cadrul Subprogramului „Pregătire loturi olimpice și/sau naționale” în perioada februarie-martie 2012, când au avut loc acțiuni de pregătire.
Reclamanta mai susține că înregistrarea și prezentarea în evidența contabilă în mod distinct a cheltuielilor și plăților efectuate din sumele primite de la ANST pe fiecare program, în prezent este imposibil de realizat, deoarece din ianuarie 2013, ANST a sistat finanțarea federației, iar lipsa fondurilor a condus la imposibilitatea încheierii unui contract cu firma contabilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8/22.03.2013, reclamanta învederează că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, contabila Fisca S. O. a fost demisă ca urmare a gravelor abateri profesionale și disciplinare și a fost formulată plângere penală, înregistrată sub nr._/06.12.2012 la Secția 9 Poliție, plângere la care prin adresa nr._/2013, s-a răspuns că în urma verificărilor efectuate sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, urmând ca la finalizarea cercetărilor aceasta să fie înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Se mai arată că Federația R. de Patinaj a angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată în funcția de contabil o altă persoană, aceasta urmând ca pe lângă activitatea curentă să refacă în totalitate contabilitatea federației pentru anul 2012. Activitatea de refacere a contabilității este complexă, iar din lipsa fondurilor (finanțarea de la ANST a fost sistată), nu poate fi încheiat un contract de prestări servicii cu o firmă de contabilitate pentru a stabili modul cum fostul contabil și-a însușit sumele reținute în decizie.
Reclamanta susține că în mai multe rânduri a solicitat ANST reluarea finanțării programelor de pregătire a sportivilor și lămuriri cu privire la faptul că federația nu a primit finanțare pentru activitatea pe anul 2013, începând cu luna ianuarie. Menționează că din ianuarie 2013 nu au mai fost plătite salariile angajaților, ANST suspendând plata oricărei finanțări, astfel că este în imposibilitate fizică și materială de a lua masurile necesare dispuse prin Decizia nr. 8/22.03.2013 și Procesul verbal de constatare nr. 74/13.02.2013, emise de Departamentul IX din cadrul Curții de C..
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 94/1992.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu menținerea ca legale și temeinice a actelor contestate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8/22.03.2013 emisă de Departamentul IX din cadrul Curții de C. a României, C. reține următoarele:
Prin Decizia nr. 8/22.03.2013, s-au dispus, în temeiul art. 33 alin. 3 și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, următoarele măsuri:
1. „Clarificarea sumei de 28.440 lei, reprezentând sume solicitate de FR Patinaj spre decontare la COSR pe baza unor documente justificative modificate/falsificate și recuperarea de la persoanele vinovate a eventualelor prejudicii;
2. Conducerea entității va lua următoarele măsuri:
- înregistrarea și prezentarea în mod distinct, în cadrul evidenței contabile, a cheltuielilor și plăților efectuate din sumele primite de la ANST pe fiecare program, subprogram și categorii de cheltuieli, potrivit prevederilor contractului de finanțare;
- clarificarea sumei de 14.385 lei achitată pentru Pregătire loturi olimpice/naționale - Patinaj Viteză Short Track FOTE 2013 contrar obligațiilor prevăzute prin contractul nr. 422/26.01.2012, pentru finanțarea exclusivă a programelor Promovarea sportului de performanță și/sau Întreținerea, funcționarea și dezvoltarea bazei materiale sportive și recuperarea de la persoanele vinovate a eventualelor prejudicii.”
Reclamanta a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2013, care a fost respinsă prin Încheierea nr. 12/10.05.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Din analiza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În mod evident, Decizia nr. 8/22.03.2013, solicitată a fi suspendată, întrunește condițiile legale pentru a fi considerată act administrativ unilateral cu caracter individual.
Pe de altă parte, trebuie amintit faptul că suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care instanța de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.
După cum s-a arătat mai sus, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenței unui caz bine justificat.
Potrivit art. 2 lit. t) din legea menționată, cazul bine justificat are în vedere acele „împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar conform art. 2 lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă constă în acel „prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Prin urmare, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Suspendarea executării actului administrativ constituie așadar, o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În speță, măsurile dispuse prin Decizia nr. 8/22.03.2013 au fost luate în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, urmând ca stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia să devină obligația conducerii entității verificate.”
De asemenea, conform art. 43 lit. c din legea menționată, „în baza constatărilor sale, C. de C. stabilește /.../ înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă sau fiscală controlată”.
Astfel, controlul s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. a României, iar concluziile reținute în decizia contestată au fost argumentate cu datele rezultate din evidențele contabile, aspecte ce nu au fost contestate de către entitatea verificată.
Reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității Deciziei nr. 8/22.03.2013, iar contestarea legalității emiterii acestei decizii nu poate fi considerată un caz bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării actului administrativ.
C. constată că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege, și anume, „prevenirea unei pagube iminente”, nu este îndeplinită în speță.
Măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă Decizia nr. 8/22.03.2013 ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului în litigiu.
Deși din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Reclamanta nu a demonstrat iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că dacă ar proceda la aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia contestată s-ar preveni producerea altor prejudicii și s-ar recupera prejudiciul estimat a fi deja produs bugetului entității.
Prin Decizia nr. 8/2013 nu a fost angajată răspunderea materială a reclamantei iar prejudiciul la care se face referire nu a fost imputat acesteia, ci stabilirea cuantumului prejudiciului și a modalităților de recuperare au căzut în sarcina conducerii entității auditate.
În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cele două cerințe impuse de lege, în temeiul dispozițiilor art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, C. va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a Încheierii nr. 12/10.05.2013, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și temeiurile de drept incidente în cauză, C. reține următoarele:
Susținerile reclamantei conform căroraC. de C. nu este abilitată de lege să își extindă atribuțiile de control asupra structurilor sportive de drept privat de utilitate publică, care nu primesc direct de la bugetul consolidat al statului subvenții sau alocații bugetare, sunt nefondate.
Conform art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, „C. de C. poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: /.../ c) administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri.”
De asemenea, potrivit art. 13 din Contractul de sprijin financiar nr. 90/22.02.2012 încheiat cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Federația R. de Patinaj „garantează calitatea și accesul Curții de C. de a exercita controlul financiar asupra modului în care fondurile au fost gestionate”.
În conformitate cu prevederile legale menționate, C. de C. are competența legală de a efectua verificări privind legalitatea utilizării fondurilor de către Federația R. de Patinaj.
C. nu poate reține nici critica reclamantei vizând motivarea confuză a Deciziei nr. 8/22.03.2013, constatând că inversarea părții introductive a constatărilor din cuprinsul deciziei reprezintă o eroare materială intervenită în redactarea acesteia, care nu este de natură a afecta legalitatea dispozițiilor ce fac obiectul deciziei contestate.
În ceea ce privește afirmațiile reclamantei referitoare la persoana vinovată de utilizarea documentelor false, C. constată că la baza emiterii Deciziei nr. 8/22.03.2013 au stat deficiențele consemnate în Procesul – verbal de constatare nr. 74/13.02.2013 încheiat de C. de C. în urma efectuării acțiunii „Auditul performanței privind eficiența utilizării resurselor alocate de la bugetul statului pentru îndeplinirea obiectivelor propuse de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român și federațiile sportive naționale”.
Prin procesul - verbal de constatare menționat s-a reținut faptul că Federația R. de Patinaj a solicitat Comitetului Olimpic și Sportiv Român decontarea sumei de 28.440 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru „Pregătire loturi olimpice/ naționale - Patinaj Artistic - FOTE 2013”, pe baza unor documente în copie (facturi), care conțin date modificate/ falsificate.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta a efectuat plăți în sumă de 14.385 lei pentru „Pregătire loturi olimpice/naționale - Patinaj Viteză Short Track FOTE 2013”, contrar obligațiilor prevăzute în Contractul nr. 422/26.01.2012 încheiat cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, pentru finanțarea exclusivă a programelor „Promovarea sportului de performanță” și/sau „Întreținerea, funcționarea și dezvoltarea bazei materiale sportive”.
Totodată, reclamanta nu a ținut o evidență distinctă pentru cheltuielile și plățile efectuate din sumele primite de la Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, pe flecare program, subprogram și categorii de cheltuieli, conform prevederilor contractului de finanțare.
Prin adresa nr. IX/_/07.05.2013 a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, reținându-se că faptele consemnate în procesul - verbal de constatare pot constitui infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals.
Conform prevederilor pct. 432 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, valorificarea constatărilor consemnate în raportul de audit al performanței și în anexele la acesta se face prin emiterea unei decizii de către șeful de departament, care va conține măsurile dispuse de C. de C. pentru . procedurii prevăzute la pct.171 din același act normativ.
De asemenea, potrivit pct. 175 din Regulament, decizia se emite astfel și în cazul în care faptele pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale au determinat producerea unor prejudicii, întrucât conducerea entității verificate are obligația stabilirii întinderii prejudiciului și a dispunerii măsurilor pentru recuperarea acestuia și în această situație.
Prin urmare, Decizia nr. 8/22.03.2013 a fost emisă în aplicarea prevederilor legale menționate, pentru înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a reclamantei, precum și pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.
Împrejurarea că de utilizarea documentelor false este considerată vinovată o salariată al cărei contract de muncă a încetat, nu este de natură a afecta legalitatea constatărilor și măsurilor dispuse de pârâtă prin actele contestate și nu exonerează reclamanta de obligația luării acestor măsuri.
Pentru considerentele expuse, reținând legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 8/22.03.2013 și a Încheierii nr. 12/10.05.2013, în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, C. va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8/22.03.2013, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA R. DE PATINAJ, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. B. ANIȘOARA
Red. M.I./02.12.2013
Tehnored. B.A./4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3963/2013. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 2148/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
